sâmbătă, 6 februarie 2010

"A iubi cu dragoste"

Când l-am cunoscut, cu ceva ani în urmă, m-a contrariat. O prezenţă rafinată, de o eleganţă relaxată şi oarecum studiată, emana o ironie usturătoare. Erudiţia afişată cu uşoară ostentaţie, superficialitatea cu care părea că tratează lucrurile care nu aveau tangenţă cu lumea lui, condescendenţa de la înalţimea căreia privea oamenii şi mai ales neîngăduinţa cu care privea slăbiciunile celorlalţi m-au silit să păstrez o preventivă distanţă.
Şi totuşi, agresivitatea era doar o mască, se zăreau prin ea neliniştile care-l rodeau, ca nişte cari.

De curând a scris o carte în care şi-a povestit o bucată de viaţă. Vârful de iceberg. Ceea ce putea arăta. Ceea ce voia să se vadă, ceea ce voia să se ştie. Cartea mi se pare cea mai inteligentă, cea mai rafinată şi cea mai diabolică răzbunare imaginată vreodată de inima trădată a unui bărbat.
O astfel de experienţă trebuie să-l fi împuţinat, să-l fi şubrezit. Vor fi obosit în el şi tinereţea, şi iubirile, şi sărbătorile...

Zilele trecute l-am revăzut. Un amestec ciudat de soare şi lut.

4 comentarii:

  1. Nu stiu de ce, dar m-a intristat mult postul asta. L-am citit dupa ce l-ai postat si azi am revenit sa-l citesc iar ... m-a intristat la fel.
    Sper sa-si regaseasca in final pacea si bucuria iubirilor, a tineretii si a sarbatorilor.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, uneori tristeţile nasc bucurii noi.
    Şi eu îi doresc să aibă parte de alte iubiri şi alte sărbători. Şi de soare :)

    RăspundețiȘtergere
  3. cea ce ai scris e foarte interesant si frumos, dar am o intrebare, de unde il stii pe tatal meu, daca ai zis ca l-ai revazut zilele trecute. Si inca o intrebare scurta cum te numesti

    RăspundețiȘtergere
  4. Mă numesc Arcadia :)
    Iar viaţa îţi scoate în cale oameni neaşteptaţi şi-ţi dă răspunsuri la fel.
    You'll see! :)

    RăspundețiȘtergere