Undercover underwear

Ideea postării s-a născut ieri, pe filiera Elfa - buiandrugi - budigăi. Ştiu, subiectul e prozaic şi pudibond dar foarte aproape de fiinţa noastră, deci ne facem curaj şi vorbim azi, cu decenţă, despre chiloţi.

Un scurt rewind ne poate derula pe retină sutele (ori miile, după caz şi preocupare), de modele şi tipuri de chiloţi văzuţi de fiecare: mari, mici, înalţi, scurţi, laţi, coloraţi, decoloraţi, dantelaţi, infloraţi, demodaţi, pe val (dacă posesorul era la mare), sub val (dacă s-a răsturnat la rafting), pufoşi, mătăsoşi, scorţoşi, puturoşi, etc. Ultimele două tipuri sunt pomenite din motive de rimă, fiindcă modelele respective au fost eradicate în paralel cu ciuma bubonică, odată cu inventarea săpunului, care a ucis puricele, vectorul care transmite boala. Purice despre care se ştie că intră în comă când simte iz de parfum iar la o expunere prelungită face un salt mortal până în stratosferă unde nici ozonul nu-l mai readuce-n simţiri.

Îmi amintesc amuzată de prima pereche de chiloţi tanga pe care am primit-o cadou, în băşcălie, de la cumnatul meu din America, acum vreo 25 de ani. Un triunghi isoscel cu latura mare de 5 cm, întins în trei zări de două aţe elastice, încrucişate. I-am studiat pe-ndelete încercând să mă lămuresc dacă-i vorba de o praştie de fugărit vrăbiile de pe pervaz, de un elastic pentru păr ori de un papion pentru costumul cel nou al lui Vasile. S-a milostivit cumnatul după o vreme şi m-a luminat asupra întrebuinţării dar am intrat înr-o altă dilemă, rotindu-mă dezorientată în jurul propriei axe, nedibuind poziţia în care trebuia să mă strecor în harnaşamentul cu pricina. Abia după vreo 10 ani, când şi piaţa românească a fost invadată de chiloţii tanga aveam să capăt şi eu dexteritatea necesară de intrat şi ieşit din textila buclucaşă fără să mai încurc nordul cu sudul.
Ba, aş putea chiar să afirm că uitasem cu totul de chiloţii tetra, până într-o zi când pruncul meu a dat buzna peste bunică-sa în casă şi a surprins-o-n chiloţi. A venit acasă uşor dezamăgit şi m-a-ntrebat dacă bunică-sa e aşa, împotriva progresului, în toate domeniile. El opina că da, judecând-o după refuzul de-a se lăsa instruită în utilizarea Windows-ului 32 şi după chiloţii pe care-i poartă.

Apropiindu-ne de era noastră, pomenesc şi de cadoul pe care mi l-au făcut prietenii la împlinirea a 40 de ani: o pereche de chiloţi-gogoşar 90/50/40, unde 90= lăţimea, 50 = lungimea, iar 40 = alezajul cracului, mărimi exprimate în centimetri.
Dacă judec după precedente, cred că pot să fac pronosticuri cu privire la cadoul de 50 de ani: nişte chiloţi din care nepoţii mei să-şi poată face cu uşurinţă costume de ski.

Ţineţi aproape de blog dragii mei şi în funcţie de numărul de nepoţi cu care-o să mă laud în viitor, stabiliţi exact cadoul, ajustând numărul de bucăţi şi mărimea.