Perspectiva de pasăre

Peste jalnicele orăcăieli de nefericire ce se înalţă din baltă, planează falnică pasărea. Pare că stăpâneşte peste tot habitatul, cu aşa detaşare îşi mişcă aripa preţioasă.
Priveşte în zare,
se scaldă în soare,
nici în pană n-o doare.
Rima vrea să demonstreze odată în plus că viaţa zburătoarei e poezie, în vreme ce viaţa celorlalţi e proză tristă: broasca se chinuie să înainteze sărind mai mult în sus decât în lungime, râma se contorsionează spasmodic sub piatra mişcată de seismele economice, struţul îşi ascunde zadarnic capu-n nisipul încins de crize.

Când aterizează pasărea cu penajul ei extra-lucios (glanda din coadă producătoare de seu e cel mai performant organ al ei), nu se uită pe unde calcă, pentru că cei cu perspectivă de broască au curăţat deja trotuarul cu burţile. Nu mai e praf, nu mai sunt bălţi. Păşeşte suveran, croncăne tare, dă din aripi şi-şi face loc prin mulţimea invidioasă.

Orăcăiala generală încetează de îndată ce păsăroiul începe să povestească ce bine-i merg afacerile, cât de mult a crescut productivitatea de când marmotele lui învelesc ciocolata în staniol, ce perspectivă vizionară a avut el când a prevăzut încălzirea globală şi-a produs pe stoc, şapte ani, evantaie din frunze presate în ierbare de şcolarii din Crăcănaţii-Copăceni. Ierbare pe care el le-a cumpărat en gros, pe câţiva lei, cu ajutorul primarului din sat şi-al directorului şcolii, care i-au fost colegi de şotron în pruncie. Evantaie pe care acum, după 7 ani, le-a cumpărat guvernul pe bani grei, ca măsură de combatere a caniculei prognozate de INMH pentru vara ce vine.

Au ciugulit şi intermediarii afacerii ceva mălai, dar grosul l-a depozitat păsăroiul în cuibul său opulent. Cei doi stau chirciţi la firul ierbii şi se uită cu jind la fostul lor coleg care n-a reuşit decât în clasa a opta să înveţe tabla înmulţirii cu trei, dar care avea încă de pe atunci o perspectivă clară despre ce vrea să devină în viaţă. O luase metodic, prin eliminare: doctor nu putea să se facă pentru că leşina dacă vedea sânge, profesor nu-i plăcea că nu suporta tabla înmulţirii, primar nu putea deveni că nu era popular printre consătenii cu memorie de elefant care ţineau minte cum le fura el găinile ouătoare din coteţe în încercarea de-a o dibui pe cea cu ouă de aur.

Aşa că s-a făcut patron şi-a întrat în politică. A trecut până acum prin paişpe partide, în funcţie de cum bătea vântul de miazănoapte al profitului . Firma sa îşi modifică lunar obiectul de activitate prin adăugare de coduri CAEN, pentru că având perspectivă de pasăre, el prevede biznisurile profitabile când acestea n-au intrat încă în orizontul vizual al târâtoarelor. Până se trezesc ele şi depun dosarele la Camera de Comerţ, el deja produce pungi ecologice pentru colectarea batistelor plânse de nefericiţii nemulţumiţi. A angajat chiar şi un ştergător profesionist de lacrimi care vine la domiciliu şi-ţi şterge de pe obraz lacrima rotundă şi caldă, contra modicei sume de 5 lei. 1 leu rămâne angajatului, 1 leu intră în contul patronului vizionar iar restul merg mai sus, către forurile locale care închid delicat geana peste afacerile exotice ale patronului cu perspectivă de pasăre.


Şi-a zburat fericit până când s-a prăbuşit.