Liberul arbitru (II)

Îmi iau libertatea să pedalez în continuare pe tema liberului arbitru ca stare de fapt, nu doar ca posibilitate teoretică.

Dintre toate libertăţile, cea de care ne bucurăm toţi este libertatea de a gândi. Nimeni nu-ţi poate îngrădi acest drept. Poţi da gândurilor proprii orice conţinut.
Dar dacă ţii la subţirimea obrazul tău şi cunoşti zicala "spune-mi ce gândeşti ca să-ţi spun cine eşti" uzezi de liberul arbitru şi-ţi îngrădeşti cu bună ştiinţă acest drept, pentru că pe lângă o sumedenie de alte lucruri care ne formează ca oameni, gândurile şi zăbovirea conştientă asupra lor ne formează şi ele în măsură semnificativă.
Mă încearcă bănuiala că Isaac Newton ca să ajungă să formuleze legea gravitaţiei universale nu se trezea dimineaţa şi se tolănea în fotoliu cu cafeaua în mână lăsând să-i zburde cât e ziua de lungă prin minte gânduri şi imagini cu sânii dolofani şi fesele ferme ale menajerei. Nu contest însă că geniul său presupunea şi astfel de aplecări ludice.
Ca să-ţi răcoreşti vreo frustrare şi pe urmă, revigorat, să te apuci de treabă, îţi poţi permite, bun înţeles, să zăboveşti, cât îţi bei ceaiul, imaginându-ţi cum şefa ta cea nouă pătrunsă de propria-i demnitate se împiedică de cablul de la laptopul tău lăsat strategic pe traiectoria pe care orbitează ea cu soarele luminându-i întunericul din nări. Şi cum, în căderea imaginată de tine în slow motion, îşi varsă cafeaua neagră pe costumul cel alb cumpărat de la Milano, iar tu, sărind s-o ajuţi îi torni în freza apretată şi ceaiul de mentă pe care-l serveai ca să combaţi crampele abdominale produse de ascensiunea ei nemeritată în ierarhia firmei. Câtă vreme taci chitic şi nu răspunzi când te intreabă colegul de birou ce gânduri îţi infloresc zâmbetul de pe buze la ora aceea matinală, totul e ok.
Dar dacă vrei să uzezi de libertatea de exprimare fix în momentul acela trebuie să ai şi curajul să înfrunţi eventualele urmări.

Libertatea cuvântului are frontiere fixe. Etice, politice, diplomatice, etc. Ai, deci, libertate de exprimare dar trebuie să ai şi temeinice cunoştinţe de geografie ca să poţi localiza exact pe hartă graniţele ei.
Nimeni nu se ia de tine dacă umfli ca un balon factura de telefon bârfindu-ţi vecinele, şeful, primarul, cizmarul. Dar dacă vorbeşti de trei ori într-o lună la telefon despre Bush, Bin Laden şi Băsescu (alăturarea se datorează strict literei "B" din debutul numelor) şi pomeneşti ceva despre avioane, TNT şi Afganistan, libertatea ta durează căt să ajungă duba SRI la adresa ta din buletin.

Liberul arbitru presupune şi libertatea de a face ce vrei, însă această libertatea e aproape utopică. Ea nu e accesibilă decât parţial, temporar şi selectiv.
Ca să poţi face, totuşi, ce vrei, ar trebui să procedezi mai întâi la o aliniere morală la ideal. Să nu doreşti instinctiv decât binele, frumosul, armonia. Să ai în vedere ansamblul, adică pe toţi semenii tăi plus mediul înconjurător şi efectele acţiunilor tale asupra lor.

În concluzie, aş spune că eşti liber doar dacă eşti sfânt.