Părerea ta nu contează!

Am auzit de mii de ori sloganul "Părerea ta contează!". Uneori mi s-au înfoiat reflex penele , alte ori am dat din mână a lehamite, alte ori am rămas inertă, ca broasca în guşa pelicanului.

Ţara noastră geme de cetăţeni care au păreri despre orice, ale căror competenţe sunt mai vaste ca oceanul planetar. Începând de la fotbal unde domniile lor ar juca, dacă te-ai lua după siguranţa cu care comentează, mai bine ca legendarul Pelé, trecând prin politică unde, dacă le-ar fi luată în seamă viziunea, Românica noastră ar ţâşni spre progres ca o rachetă Tomahawk şi sfârşind cu poezia unde, se ştie, fiorul poetic se încolăceşte ca vrejul de fasole pe ADN-ul naţiei încă din faza de morulă. Toţi cred, cu tărie, că părerea lor contează!

Printre atâţia specialişti, părerea mea contează cât negrul de sub unghia neamului. Atât ca importanţă cât şi ca răspândire. M-am resemnat cu realitatea că opinia mea despre cultivarea pătrunjelului contează strict în aria geografică a propriei ogrăzi. Pentru că dacă scot capul pe uliţă, sfaturile vecinei sunt literă de lege, ea cultivă pătrunjel de 50 de ani. Eu doar de 5.

În acest context, asist de cateva zile la păţania unui amic împreună cu care moderăm un forum de plante. Omul s-a trezit acuzat de înşelătorie, de rea credinţă, de promisiuni încălcate, în urma unor trocuri cu plante de tip na laleaua - dă-mi panseaua!
Acuzaţiile sunt cel puţin subiective, pentru că nu poţi cântări clorofila din frunze când primeşti o plantă. Apreciezi buruiana comparând-o cu aşteptările tale, care nu sunt normative adoptate prin lege.
Nemulţumitul, în loc să pună mâna pe cazma şi s-o îndrepte ameninţător spre ţeasta "înşelătorului", face campanie subterană printre forumişti. O campanie ştiinţifică, nu aşa oricum: cu aprecieri după urechea lui muzicală, cu păreri proprii susţinute de aduceri aminte mirosind a naftalină şi cu dovada zdrobitoare că planta a sucombat la nici trei săptămâni de la primire. (Eu am reuşit să ucid plante în mult mai scurt timp, părerea mea ar putea conta, la o adică).

Am aşteptat oarecum neliniştită reacţia colegului meu şi am tot făcut presupuneri despre cum va acţiona. Va demasca făptaşul? Se va apăra cu argumente irefutabile? Va posta un comentariu ironic şi usturător la adresa celui implicat în execrabila campanie de denigrare? Ori, cavalereşte, îl va provoca la duel?
Nici o reacţie! Aşa că am sunat să-l întreb ce gânduri are, cu intenţia să-l ponderez, de voi putea, dacă şi-a plănuit o baie în sânge. Ce ai de gând să faci cu trădătorul, l-am întrebat? Răspunsul m-a uluit: Nimic. Părerea lui nu contează!

Aferim!

Am obiceiul ca atunci când cineva îmi pune în cârcă intenţii şi fapte care nu-mi aparţin şi-mi umple traista cu adjective, să iau de-acolo fix cât mi se cuvine. Tot ce întrece, îi las expeditorului. De mâine însă, lângă rest am să las şi dedicaţia:

"Părerea ta nu contează!
Cu drag, Arcadia"