luni, 25 februarie 2013

Balamuc cu puc

Ora 18:45. Intră pruncul val-vârtej în cameră și-mi zice:
- În cinci minute să fii îmbrăcată, mergem la meci!
- Ce meci, tasmanianule? Eu? La meci?
- Tu, la meci.
- Tac-tu merge?
- Nu, el are treabă. Deja ți-au mai rămas patru minute doar!

M-am executat, extrăgându-mă iute din textilele cu Tweety și m-am echipat corespunzător în timp ce prin cap mi se învârteau  tot felul de scenarii. De ce nu vine și Vasile? Dacă e o conspirație și ăsta mă duce la azil? Mi-am repetat cu voce tare numele, prenumele și adresa din buletin, restul strămoșilor urmând să-i enumăr pe drum, ca să-mi verific memoria.

Când am urcat în mașină urlau gâtuiți cei de la ACDC. Back in black. M-a luat cu răcori.
Cum meciul începea la 19:30 și riscam să rămânem fără locuri, pruncul a condus mai mult pe două roți, l-ar fi băgat în boale și pe Titi Aur.
Har Domnului, am ajuns teferi, niște amice de-ale lui ne cumpăraseră deja bilete și-am intrat. M-am așezat pe scaun și-am început să scanez habitatul. Cum la plecare, în viteză, am uitat să-mi iau ochelarii, nu gineam decât până pe la jumatea terenului, restul decorului fiind ceva luminos-cețos-lăptos. Și răcoros.

Am socializat minim cu gașca pruncului, mi-am scos telefonul și-am cotit-o direct spre Facebook. Trebuia să știe toată lumea unde-s și-n plus să par sigură pe mine, relaxată, dornică de sânge, ca și cum mersul la meciuri de hochei era a doua mea îndeletnicire.  Postarea a avut efectul scontat, în două minute deja se buluceau like-urile și comentariile la statusul meu.

În sfârșit, a început meciul. Cât de greu poate fi, mă întrebam? O să mă uit la cei de pe lângă mine și-o să fac și eu ca ei. Îmi părea rău că n-am și io o goarnă, aș fi avut o ocupație concretă. Brașovul a  dat primul gol, l-am postat imediat pe Facebook, am mai răspuns la niște comentarii și așteptam de-acum să simt ceva furnicături, să intru în atmosferă, să erupă adrenalina în mine. Nimic. Doar nițică răcoare pe la picioare.

La 1-1 răcoarea urcase deja până la genunchi și adrenalina nicăieri.

La 2-1 primesc sms de la Vasile: ”Unde ești bre, că nu te văz la teveu!? Dă din mâini, sari în teren, fă ceva să apari pe sticlă! Acum ori niciodată!”

Și cum stam eu așa, concentrată pe telefon, numai ce simt un vâjâit pe la urechea dreaptă. Era șansa mea de-a apărea la televizor: câțiva centimetri de n-am luat între dinți un puc la vreo sută de kilometri pe oră. Nu m-ar mai fi reparat niciun stomatolog, aș fi zâmbit cu amigdalele toată viața.

Nici nu mi-am venit bine în simțiri că mi-a tras pruncul un cot zdravăn în coaste: ”Vine valul!”
Holy shit! Reflexul a fost să mă arunc pe burtă, între scaune. În ultima secundă am priceput că nu-s în pericol de moarte, că spectatorii se sculau de pe scaune și dădeau din mâini cu un scop pe care până la momentul de față nu l-am aflat. S-au tot sculat și s-au scuturat preț de vreo cinci ture de patinoar.

La 3-1 domnul din stânga a început să se uite  la mine suspicios. Cred că-l enervase faptul că stăteam inertă lângă el, ca un gibon plictisit la grădina zoologică. Am hotărât deci să sar și să mă agit și eu un pic, să-l liniștesc că țin cu Brașovul. M-am ridicat și chiar am aplaudat, fiu-meu mi-a zâmbit și parcă m-am și încălzit un pic.

La 3-2 era cât pe ce să-mi dau foc la valiză bucurându-mă cum îmi făcusem planul, nebăgând de seamă că se schimbaseră poțile și că golul îl luaserăm noi.

La 4-2 am încercat nu numai să mă scol și să bat din palme ci chiar să hăulesc, să văd și eu cum e. Am slobozit un ”iuuuuuu” ușurel. Nu mă auzeam defel! Am încercat să strig ceva mai tare. Degeaba. Mi-am amintit cum făceam în copilărie, când cântam la cor și nu mă auzeam. Băgam degetele în urechi și  brusc auzeam doar vocea mea. Asta era! Am început cu ”iuuuuu”, am continuat cu ”ieeeee” și pentru că la cor astea-s vocale cu probleme, am slobozit în forte un ”daaaaaa”.  Numai că fiind eu cu deștele-n urechi, n-am auzit că zarva se potolise și rămăsesem singura care urla. Cetățeanul de lângă mine zâmbea. Nu-l puteam lăsa să creadă că urlu ca lupul la lună, așa că i-am șoptit cu un aer ușor confidențial ”Ei, ăsta da, gol, ha?” M-am tolănit apoi în scaun ca un spectator profesionist. Era derutat complet, vă jur.

Scorul final a fost 6-2 pentru noi, dar eu eram deja epuizată psihic, n-am mai mișcat, n-am mai strigat, nu m-am mai sculat la nicio fază până la sfârșitul meciului.
Simțeam că mi se lichefiază creierii în cap de la zgomot și că toate organele se plimbă prin mine alunecând pe patine...

Acum mi-e mai bine.


50 de comentarii:

  1. "Cetit" cu sufletul la gură această epopee demnă de-un Homer căutându-şi muza, muzul şi cambuzul ...
    Empatizat cu vecinul, pardon, vecina, pardon, spectatorii braşoveni.
    Reţinut, entuziasmat, sintagma "zâmbet cu amigdalele"!
    Totul e bine când se termină cu ... ieşirea din balamuc, fără puc dar cu prunc!

    Oportunităţi de apariţie pe sticlă vor mai fi, ha ?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt o fire perseverenta, deci voi mai incerca. In sezonul viitor, ca āsta se termina azi. :)

      Ștergere
  2. Hai Corona!Eu lipseam de acolo, te-as fi ajutat la capitolul entuziasm.
    Ps:Un puc intre dinti e visul oricarui suporter!:-))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De vazut nu prea vad bine, surda sunt de-aseara, daca mai luam si-un puc in cap "azil" scria pe mine, sigur! =))

      Ștergere
  3. Dacă-ți spune cineva că faci o faptă bună pentru omenire de câte ori postezi, scrii mai des pe blog?

    Am făcut febră musculară de râs. Ce sală, ce body building, ce fiare... Arcadia nene!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ilinca draga, judecand dupa performantele din viata mea, daca nu se inventa Bloggerul m-as fi nascut degeaba :)))

      Ștergere
  4. Ok. Arcadia produce dependenta. De sambata stau cu Chrom-u deschis, asteptand o postare noua.
    Am cazut de pe scaun la zambetu' cu amigdalele :))))... si daca se termina sezonu de hochei, nu-i bai, mai raman si alte sporturi unde se pot baga degetele in urechi :D:D. Iar daca n-are Brasovu, asigur bilete pt meciurile din Bucale. Sa-l vad atunci pe prunc cum conduce 250 km pe doua roti :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bun venit, Louise! Pe ce filiera dādusi de noi, bre?
      No, amu daca ne-am imprietenit sa ne faci rost de bilete la meciurile din capitala, ca noi venim care pe douā roti, care pe patru...

      Ștergere
    2. Ti-am mai scris eu la un moment dat. Pe filiera "interviu" ca la "negrese bine facute" nu ma incumet ca se depun prin locuri nepermise :D
      Voi ziceti cand si eu fac rost de bilete la ce sporturi vreti voi. Eu sugerez tenis de camp, avand in vedere ca mingea nu e prea mare si se poate prinde cu usurinta in dinti

      Ștergere
    3. Tu realizezi că eu nu plec la drum decât cu toți prietenii mei de pe blog? Eu zic să închiriezi stadionul Lia Manoliu :))

      Ștergere
    4. hai ca m-am emotionat si am postat comentariu aiurea. deci vrei "bijuteria" lui Sorin Oprescu? N-a putut el Bon Jovi sa cante acolo, l-or trimis in fata la Casa Poporului sa incurce traficu si tu crezi ca ne da noua "premarele" stadionu? :))

      Ștergere
    5. Pentru prietenii mei nimic nu e prea mult ;)

      Ștergere
  5. Eu cred ca a fost o diversiune, dar pana la urma ai trecut testul : scopul final era tot azilul, pruncul si tatal lui au hotarat sa testeze daca ti-ai facut updatarile, daca te mai poti bucura si eventual specializa si in hockey (nu stii ce sport isi vor alege nepotii/nepoatele). Si in caz ca nu, chiar ca azil scria pe tine. Norocul tau e ca Vasile a fost baiat bun si a incercat sa te mai motiveze cu SMS sa iesi pe calea buna, pesemne ca plecarea ta de acasa ii producea deja munti de regrete...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bre, tre să-ți mai spun cât rezistă Vasile fără mine? :D
      A doua zi era cu valijoara la poarta azilului, se interna voluntar =))

      Ștergere
  6. Îmi place titlul! Mai mult chiar după ce am citit și postarea! ... care și ea îmi place!

    RăspundețiȘtergere
  7. Esti de groaza, fomeie! Chiar si fara puc intre dinti :)

    RăspundețiȘtergere
  8. No, asta nu-i frumos !
    Mi-am trezit pruncii cu rasul meu citindu-te :))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La cat de scump la vorba esti, asta e echivalentul unui Urs de aur :D
      Vaniatea mea a fost hranita cu caviar :))

      Ștergere
  9. Fataaa, exact asta iti lipsea!! Un meci de hochei si uite cum s-a revigorat tot bloggrolul! Da,da,da, plecam si la Bucale sa facem valuri, trece-ma pe lista, te rog! Dependento de feisbuc ce esti...baga si butoanele de share pe blog, sa :P :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inca mai am urme de adrenalina in sange, la Bucuresti mergem cand imi ies analizele biochimice in patametri normali, altfel riscati sa detonez stadionul:P

      Ștergere
  10. Recviem cât mai putem26 februarie 2013, 09:45

    Sunt nou pe aici, nu prea văd fețe cunoscute, dar tot am să încerc un comentariu timid. Io v-aș trimite, doamnă, reporter de front, cu siguranța veți imblinzi căutaturile încruntate ale seniorilor războiului si veți amuți sunetele sabiilor lovite de scuturi, daca singurul rezultat al relatarilor de la fața locului ar fi un uriaș zimbet planetar.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dati-mi coordonatele frontului si-am plecat.
      Nu putem prevedea rezultatele relatarilor de la fata locului dar chiar in caz de obuz incasat in microfon macar am asigurata o slujba cu requiem :))

      Ștergere
    2. Dati-mi coordonatele frontului si-am plecat.
      Nu putem prevedea rezultatele relatarilor de la fata locului dar chiar in caz de obuz incasat in microfon macar am asigurata o slujba cu requiem :))

      Ștergere
    3. Recviem cât mai putem26 februarie 2013, 11:57

      Ne pare rău de confuzia apărută, noi livram recviemuri doar celor în viață, așa că faceti bine și fentați obuzul sa auziți oboiul.

      Ștergere
    4. De dragul oboiului v-as fenta si pe dumneavoastra! :))

      Ștergere
  11. Niet! Va tai io entuziasmul.
    La Bucale nu trebuie sa se joace hochei. Nu pe Lia Manoliu, sau Patinoarul 23 August, sau National, sau cum mai vreti sa-i spuneti.
    Fiindca daca, Doamne fereste, nu prinde cineva pucul intre dinti, iar acesta ajunge in vreun zid... se demoleaza gratuit ``bunatate`` de patinoar. Pe care l-au lasat intr-o paragina de nedescris.
    Iar daca pica pationarul,,, unda de soc ajunge si la blocul meu, aflat destul de aproape.

    Nu, mai bine, mergem noi toti la o bere???

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu vrem bere, bre! Vrem sport, vrem competiție, vrem entuziasm! Am zis!

      Ștergere
    2. Stimata Arcadie, stimati iubitori de sport din Bucuresti si nu numai!
      Oferta last minute: http://apartament36.wordpress.com
      La doi pasi de stadion, la trei pasi de patinoar.
      Repede cu ofertele,sa va trec pe lista. Vineri am de dat un raspuns.

      Ștergere
  12. iote vezi, acuma sunt invidioasa si o sa le scriu direct pretinilor din Canada ca sa ma plang ca in loc sa ma duca la hochei m-au dus la bongiovi pe stadion. pfffffffff.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Lasa, pastreaza intacta prietenia romano-canadiana ca te duc eu la hochei. In sezonul viitor, ca āsta s-o gātat. :D

      Ștergere
  13. Eu zic totuși în sezonul următor să te dotezi măcar cu o cască, dacă nu de hochei, fie și de motociclist. Dacă nu de motociclist, fie și de baie ! Ăăăăă...nu! De baie, totuși, nu ! Dacă mai faci rost și de genunchiere, cotiere, tricou cu umeri, te-ai scos cu frigul ! Vezi numai să lași crosa acasă, să nu acroșezi vecinii cu ea la valuri ! :))) Măcar că, echipată complet, sigur te-ar vedea lumea la TV ;-) ...
    Hai că m-ai impresionat, oricum, când ți-am văzut pozele de la meci, dar am tăcut sfioasă, că n-am așa viziuni moderne ca dvs., doamnă ! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vă pot împrumuta viziunile mele, doamnă! =))

      Ștergere
  14. perfecta , adaptabila , fantastica ca de obicei , Arcadia!

    P.S . am eliminat un comentariu deoarece imi joaca feste zdravene limba romana.
    se vede ca am citit putin in ultima vreme . :)

    si apropos! mi-am trezit Prunca cu rasul .....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Habar n-ai cât de fantastic trăiesc zilele astea! :D

      cere-i iertare copilei, spune-i că nu mai merg la meciuri! :p

      Ștergere
  15. Ești Unică!
    Așa susținătoare nu cred că au mai avut vreodată gazdele.
    Despre viitor, numai de bine!

    p.s. vine primăvara!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am stat departe de galeria Coronei, că eu cred că dacă mă auzea vreunul cum hăulesc mă solicitau ca solistă =))

      Da, vine! :D

      Ștergere
  16. Dacă erai în valea lui Bucur, riscai să te bată jandarmii pentru pucul prins între dinţi. :P

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pe valea Timișului îs alte legi :D
      Și legiuitorii mai blânzi :P

      Ștergere
  17. Acum eu te intreb: te mai duci la meci :))))?

    RăspundețiȘtergere
  18. Arcadia, ești bună de dres suflete supărate, zău așa! Al meu e fericit acum, cu toată smântâna ce i s-a tăiat cu două ore în urmă! :) Eu tare-mi doresc să te mai ducă fiul tău la meciuri.
    Mulțam, te pupific!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sunt precum crema de galbenele, deci :)

      Ștergere
  19. Ati terminat cu un scor frumos si bine meritat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă știam că vii la meci îmi luam laptopul, are o hibă... :P

      Ștergere
  20. Wow, hockey pe gheata! Nu am avut ocazia sa vad un meci live niciodata. Cred ca este o experienta deosebita! Felicitari si sa ai parte de o primavara frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Deosebită experiență, da, după cum ai văzut :D

      Deocamdată am parte de o zăpadă frumoasă, dar primăvara e tânără... :)

      Ștergere