sâmbătă, 9 februarie 2013

Flora vs. fauna

Dacă în postarea anterioară am vorbit despre anatomia bărbaților, cu egală dreptate trebuie să vorbim și despre cea a femeilor. Grea treabă. Și dacă-i greu de scris pe blog, unde presupunem că citesc adulții cu precădere și școlarii alfabetizați, în cel mai rău caz, cum o fi să-i povestești toate astea la o făptură bălaie care o pudrează pe Barbie cu praf de stele și vrea să se facă prințesă când o să fie mare?
Cartea zice că e musai s-o facem, așa că Doamne-ajută!, să purcedem la fapte.

Cică nu tre' s-aștepți până pune întrebări făptura. Că poate micuțul nu-i curios din fire, poate că are impresia că știe exact ce și cum dar de fapt e dezinformat și crede niște gogomănii de se chircește ADN-ul în el.
Tu, ca părinte responsabil,  trebuie să-i povestești totul de-a fir a păr înainte să i se nască lui dilemele-n căpșor.

Cică pruncii, pe măsură ce cresc, încep să-și facă un fel de hartă imaginară a lumii și-a propriului corp. Mama-i face primele schițe atunci când îi spune duios: îngeraș, ăsta-i pătuțul , ăsta-i biberonul, iar exaltata aia din colț e bunică-ta paternă. Și pruncul ”desenează”.
Apoi începe ”harta” corpului: ăsta-i  perișorul, ăștia-s ochișorii, ăsta-i năsucul, asta-i bărbia, ăștia-s genunchii și aici sunt piciorușele tale.

Mâna sus cine-a făcut așa!
Greșit, oameni buni! Sub barbă nu-i cresc direct genunchii. Între gât și genunchi mai sunt niște grozăvii pe care trebuie să le treacă pe hartă progenitura, nu puteți sări peste ele. Ar fi ca și cum pe harta politică a lumii între Ungaria și Moldova ar există ceva neînsemnat, de care e rușine să pomenești, unde se întâmplă niște chestii scandaloase.

Așa cum am învățat în lecția trecută, nici fetiței nu-i puteți numi ceea ce are între gât și genunchi
cu nume din flora sau fauna carpatică. Așadar, cei care au avut 10 la biologie nu se vor lăsa ispitiți să folosească termeni ca ”lalea”, ”panseluță”, ”păpădie” sau ”prună”. Cu egală dreptate și olimpicii la zoologie se vor feri de nume ca banalul și impersonalul ”păsărică”,  neinspiratul ”pupăză”, zglobiul ”veveriță” sau complet sinistrul ”jder”, cum a botezat-o o cunoștință de-a mea pe împricinată.  Copilul știe din cărțile cu animale sălbatice cum arată toate aceste sălbăticiuni și-l derutați complet. 
Fetele au vulvă, fix așa tre' să-i spuneți odraslei. (Nu că termenul ar fi mai muzical sau mai prietenos ca jderul!) Chiar mă întrebam cine i-o fi dat numele ăsta, că Adam, la creațiune, când a denumit toate cele făcute de Dumnezeu, nu cred c-a fost atât de lipsit de inspirație. Tot vreaun savant din ăla aiurit, cu ochelari groși și aburiți, care n-a prea zărit ce botează, a numit-o astfel. În fine, asta avem, cu asta defilăm.

Autorii cărților despre care vorbesc, presimțind că o să avem dificultăți cu pronunția termenilor științifici, ne îndeamnă să ne antrenăm din vreme. Și ne propune să rostim cu glas tare, de zeci de ori, în timp ce aspirăm sau ștergem geamurile, termenii buclucași. Ca să ne obișnuim cu sonoritatea lor, să nu ne cadă urechile-n bernă și să nu ni se fleșcăie limba când o să-i pronunțăm, zâmbind, în fața progeniturilor.

(Personal, îi sfătuiesc pe cei care vor începe de mâine antrenamentele astea ca la carte să facă o mică rugăciune și-o cruce mare înainte să se-apuce, ca nu cumva să intre cineva în casă în momentul ăla și să audă sonorul de la antrenament. Zic și eu...)

Închei cu drama mea, de pe vremea când pruncul meu își desena astfel de hărți virtuale ale corpului omenesc.  El a avut o aplecare mai specială pentru detalii, putea scoate lejer un atlas de specialitate încă din gimnaziu.

Dereticam eu într-o zi prin casă când aud din camera micuțului un cântecel. Vai, mi-am zis încântată, astea-s acordurile lui ”Melc, melc, codobelc”.  Și pentru că el continua să cânte cu zel am ciulit urechea și la cuvinte.  Astea erau clar alte cuvinte decât ”Melc, melc, codobelc” pe care i le cântam eu:

”Jderul” mă-tii de că-țel,
”Jderul” mă-tii de că-țel,
”Jderul” mă-tii de că-țel,
”Jderul” mă-tii de că-țel.....

Am tras aer în piept, mi-am dres vocea și-am intrat la el în cameră. Nu s-a oprit, era necântat de mult, pesemne. L-am întrerupt și l-am întrebat cu glasul sugrumat:

- Muzicantu' lu' mama talentat, ce cânti tu acolo?
- O muzică pe care am compus-o eu din capul meu!
- Aoleu!!!!!



Later edit:


43 de comentarii:

  1. De undeva din neguri îmi sună în minte:
    o imagine face cât 1000 de cuvinte (sau mai mult?!)

    Și noi nu avem voie să-i spunem lalea dumneaei. Tțtț!

    Jderul ei de treabă!
    Na că am învățat ceva!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ilinca, eu sunt mai năucă acum, după ce-am terminat de citit manualele astea, decât eram înainte. Jderul mamii lor de savanți! =)) =))

      Ștergere
  2. :))) Ai o lista de lecturi inedita, insolita, pentru mine... necitita! :)))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cum ziceam, face parte din lectura obligatorie a dinastiei din care fac parte. La noi e o anume rânduială, tre să punem cu toții umărul la creșterea și educarea urmașilor :))))

      Ștergere
  3. Ei, lasă că te văd eu când vei fi chiar tu bunica!!

    Zice că mama, mare își conducea nepoțica , îmbrăcată în roz, de sus până jos, într-o cofetărie cu păpuși dulci, îmbrăcate tot în roz.
    Îmbufnată,fetița ridica rochițele, rând pe rând, și pleca mai departe.
    Nepricepând ce se întâmplă, buni o întreabă de ce nu se hotărăște.
    - Toate sunt fetițe, căutam un băiețel, aș fi avut mai mult de mâncat..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga mea, tocmai de asta mă tem, de aia studiez literatură de specialitate
      :D

      Nu exista la cofetărie vreo păpușă mai grasă? =))

      Ștergere
  4. Cred ca zilele astea de la atat falfait de steaguri s-o incrucisat ochii jderului.....Pe cuvant ca daca ma mai trimiti la posta dupa colete trimise de divese edituri care mai decare mai ''florale'', introduc cenzura, nu de alta dar ma voi trezi ingopat intre lalele sau mancat de jderi! Acum inteleg de ce a a vut succes Luigi Ionescu cu nemuritoarea Lalele, lalele.... http://www.youtube.com/watch?v=E7i9rhn9W3Y

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Vasile, ignorant bătrân ce ești! În loc să apreciezi că mă pregătesc să-ți educ nepoții în spiritul ultimelor cuceriri ale științei, tu vorbești de cenzură?
      Alimentează cardul bancar c-am mai făcut comandă de patru cărți de educație de la Polirom, cred că vor sosi marți cu curierul rapid :D

      Ștergere
  5. Incertitudini, lasă că şi la fetiţe se găsesc de mâncat două tortuleţe cu bombonele-n vârf (din decolteu) şi două jumătăţele de pepenaşi ca la Carrefour, imediat cum priveşti exponatul după ce-a trecut de tine.
    Mie-mi plac exponatele în mărime naturală, în pârg de cel puţin 18 ani şi c-o zvâcnire de inteligenţă. E o pâine de mâncat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Domnule muntean,poftă bună!eu sunt mai de pe la câmpie și nu-mi plac tortulețele, prefer pepenii de Lungulețu!

      p.s. „exponatul„despre care am vorbit era pe când nu se inventase Carrefour.Cred că avea o oarece „zvâcnire de inteligență„.

      Ștergere
    2. Bine, la tortuleţe, toţi am avut acces pe la începuturi, dar nu despre alea vorbeam.
      Chiar o consider o stare de normalitate să nu-ţi placă decât ale tale. La fel şi pepenii de Lunguleţu, se numesc impropriu "pepenoaice", dar, prin forma lor alungită, i-aş numi "pepenoi", mult mai aproape de preferinţa domniei tale.

      Ștergere
    3. Nu.
      Nu-mi plac augmentativele. Chiar dacă aluziile sunt transparente.
      Rămân la farmecul natural.

      Ștergere
    4. În ultimă instanţă, mai toate sunt augmentabile în faţa exponatelor purtătoare de stimuli. Numai timpul, neînduplecat a se răzgândi şi întoarce la ieri, le mai retează din elanul preamăririi şi falei de odinioară.

      Ștergere
    5. Acuma, deh! ce să zic, ne mai întoarcem la poezie.Că doar n-o să plângem pe umărul preaînsoritei gazde,din zori și până-n seară.

      p.s. „exponate„? prea dur, prea de la munte.

      Ștergere
    6. Nedormita gazda va da voie sa va zbenguiti cat poftiti :D

      Ștergere
    7. Clar! te-ai molipsit, Arcadie, ai citit povești toată nopticica!

      Ștergere
  6. Are mama fetişcană
    Mâine-poimâine-i codană
    Are fata ochi, guriţă
    Şi-un năsuc (de diavoliţă).

    Gâtul ei de căprioară
    Prinde capul ca o sfoară
    De un corp de fată mare
    Din canini până-n picioare.

    Chiar la piept, doi butonei
    Parcă sunt doi brebenei
    Mai târziu, vrei ori nu vrei
    O să fie pepenei.

    Unde-ncep picioarele
    (Şi nu intră soarele)
    O scorbură şi-o blăniţă.
    Unii zic că-i veveriţă.

    De urat v-aş mai ura
    Dar nu-i asta treaba mea
    Treaba mea de peste ani
    E s-o apăr de duşmani.

    Are mama băieţel
    Frumuşel şi zăpăcel
    Si el are: nas, gât, ochi
    Să nu-i fie de deochi!

    Are corp mai musculos
    Două braţe tari (de os)
    Şi mai jos, sub plovărel
    O burtică.. de purcel.

    Şi mai jos de buricel
    Trompă de elefănţel
    (Ca un corp de libe lulă
    Că doar n-o să-i zicem... sculă)

    La aşa poem de soi
    N-am azi episodul doi;
    Dar prea mult n-o s-aşteptaţi
    Pozitiv de mă votaţi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Rapsod popular te declar :D

      Ștergere
    2. Mi-au trebuit 5 minute ca sa scriu ``poezia`` si inca 15 ca sa pun diacritice.
      Promit ca nu mai fac de-astea. Asa voi scrie de patru ori mai multe versuri!

      Ștergere
    3. Lasă, bre, ne prindem noi și din strofe mai puține despre ce-i vorba. Pune diacritice că e mai ușor de citit :D

      Ștergere
  7. din păcate n-am avut jderi, lincși în familie, nici luigi ionescu nu mi s-a tânguit pe lângă plapume, eu doar cu lule fusei blagoslovit și nici cărți de la Polirom nu prea am citit, doar pasaje stimulative din Congresul al XIV-lea, plus caietele filosofice ale lui Lenin... Regret că băieții mei s-au dedulcit la veverițe fără literatură de specialitate și programare psiholingvistică. Regret. Azi aș fi avut și eu un nepot, doi, o nepoată, două, cărora le-aș fi deschis ochii încă de la primele ore ale dimineții. Dar cine stie...Așadar, nu narcisă, nu brebenel, nu prună, nu, iaca m-am fâstâcit..

    RăspundețiȘtergere
  8. Boierule si eu mi-am educat odrasla empiric, pe ultimele acorduri de la Cantarea Romaniei si apeland la cartea de botanica distractiva. Acum astept chircita de emotie consecintele

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu se pune...Eu am trait in miezul unui ev aprins, vorba ăluia din Mălini. Când veni-vor cei 7 nepoți să vezi dumneata chirceală, chirăială și desen tehnic, ba aia, ba ailaltă...Aici confuziile nu au spor să apară.Ha. Cele două proze sunt antologice../

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mă asigură pruncul că o să se ocupe personal de educația propriilor progenituri, nu riscă să-i lase pe mâna mea să le predau geografie :))))

      Cât despre cele două proze antologice, ce să zic? Mi-am pierdut datorită lor doi cititori și-al treilea e în comă profundă....

      Ștergere
  10. Dragă Arcadia!
    Cred că mi-am găsit leac de supărare și-ți rămân de-a pururi îndatorată! În secunda în care vreau să-njur cu obidă, așa cum am învățat de ani buni, doar coloana sonoră nu-i de la melc codobelc, sare-n față jderul, că-i iute de picior și mă damblagește râsul, de nu mai știu de ce mă înfuriasem. Ooooolalala! Nu vrei tu să iei toate cărțile de specialitate și să le comentezi aici? :)
    Vulvă să-i rămână numele! Fiică-mea are o fixație. De câte ori află ceva nou, sare pe telefon să împărtășească neamurilor și prietenilor ce-a aflat. Acum, dacă mă apuc eu să-i explic despre păsărică numind-o vulvă... Hahahahahahaha! Trebuie să mă gândesc cui vreau să-i produc palpitații. Măcar! :)Am o mătușă cam băgăreață...
    Doamne, când mă gândesc că la 6 ani draga mea fetiță îi explica prietenei ei cum vin copiii prin buric, iar prietena i-a tăiat-o scurt: ”Prin puță vin copiii, mi-a spus mie mama!” Eu m-am făcut mică, mică, și-acasă m-am străduit să dreg pocinogul recunoscând că am fost o mincinoasă, dar nu mai fac în veci! :)
    Te pup și mulțumesc pentru noua porție de chef și voie bună.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Irealo, nu datorezi nimic comunității arcadiene decât să ne ții la curent cu evoluția lucrurilor. Cine cui a dat palpitații, cum s-a descurcat mătușa buclucașă, etc. :))

      Să-ți fie de bine!

      Ștergere
  11. Rad cu pofta si-mi aduc bine-aminte ce ne-am mai luptat noi cand cu "cucul", cand cu "pupaza" pe care fiica mea nu o prea nimerea si-i zice"fufaza" si rad cu pofta amintindu-mi cum se spala ea la "fufezica" !:) Si ce taraboi era cand vreun partener de joc imi atingea baiatul la "cucluleata"...
    Si ma si vad importanta in fata lor cand mi-oi invata nepotii( aia la care visez) si i-oi trimite la dansii sa le spuna ca ei sunt dotati cu "vulva" sau"penis".
    Curat superdotare,dom'ne! :))))))))))))))))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. No, hai să ne luăm la întrecere, să vedem care o să aibă prima nepoți superdotați :))

      Ștergere
  12. Arcadio, este o vorbă care spune că "atunci când omul se plictiseşte, îşi face... de lucru".
    Aşa şi tu! Oricâte cărţi ai citi, oricâte sfaturi ai primi şi oricât ţi-ai chinui neuronii, te asigur că totul este în zadar, fiindcă, oricum, băieţeii de 5-6 ani vor abuza, în continuare, de înjurătura preferată a bărbaţilor, conform căreia, îşi vâră scula (în termenul cel mai natural şi brut)în toate orificiile cunoscute şi imaginare, iar fetiţeţe de aceeaşi vârstă, ştiu exact cum se numeşte,popular,în scris, dar şi oral, partea aceea a corpului dintre gât şi genunchi:D
    Zău, aşa, vine acum primăvara!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Haide, bre, să nu generalizăm, există și prunci care nu înjură ca la ușa cortului :D

      Să generalizăm primăvara, zic! :)

      Ștergere
  13. Hurrah! After аll I got а website frоm ωheгe I be able
    to really take valuablе data гegarding my study anԁ knowledgе.


    Check out mу weblog; fennel
    My webpage :: overstir

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu de când tot vă spun să mă chemați la voi la colegiu să vă predau cursuri de vară! Da' voi nu și nu. No, poate amu v-ați lămurit că aveți nevoie de mine și de asistenții mei, comentatorii, care vin cu mine la Amsterdam. Fetele ca să admire florile și băieții ca să admire...ce vor ei :P

      Ștergere
  14. Aş vrea să fiu mai relaxată în privinţa subiectului, dar nu mă lasă Ziurel şi Mărgelatu, pe care mi-i pasează părinţii când e vorba despre asta.
    Aşa că am citit şi eu; cărţi, articole în presa de specialitate, bloguri. Ca ăsta, de pildă: http://liarebelyell.blogspot.ro/2013/02/despre-valori-toleranta-egalitate.html
    Aşa că am impresia că suntem abia la început.
    Baftă multă şi curaj! :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu deja-s un pic mai relaxată, că tot fac vocalize și mă antrenez de fiecare dată când aspir. Următorul pas e să recit fără zgomotul aspiratorului iar ultimul va fi să recit într-o peșteră, pentru reverberații....

      Viața e grea! Dar răzbim noi, cumva! :D

      Ștergere
  15. Citind postarea ta si aducandu-mi aminte o intamplare, bag seama ca eu am educat copilul fix asa cum trebuie, inainte sa fi aparut cartile astea...
    Fiica mea avea cam 4-5 ani si eram la mare. Se juca cu alti copii si a venit ingrozita la mine si mi-a spus la ureche: "Ani, la putza i se mai zice si pasarica?" Eu am inlemnit si am intrebat-o (fix cum scrie la cartea din ziua de azi) de unde a auzit chestia asta. Si mi-a povestit bietul copil ca gasisera pe plaja o pasare moarta si ea (mare iubitoare de tot ce e viu si nu e om) a inceput operatiunea de salvare a pasarici. Si o fetita i-a spus la ureche sa nu mai spuna pasarica, pentru ca e urat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bravo, fată! Ia mai fă tu niște copii, că văd că știi cum să-i educi! :))))

      Ștergere
  16. Trebuie sa-ti mai povestesc din experienta mea... ca sa iti dai seama de ce, la nici 40 de ani, am parul alb complet.

    Trebuie sa mentionez ca in ajutorul parintelui in educatia copilului vine sora sau fratele mai mare. De aceea e foarte bine ca copilul sa aiba sora sau frate mai mare. Daca nu e posibil e bine, totusi, sa fie prieten cu cineva care are. Asadar, fiica mea m-a scos dintr-o mare incurcatura cand in clasa I s-a imprietenit cu Raluca, ce are o sora cu trei ani mai mare, Andra, si, bonus, mama medic ginecolog. Numai ca intr-o seara am purtat urmatorul dialog:
    Copilul: - Ani, Andra a intrebat-o pe mama ei cum se fac copiii!
    Eu: - Da?
    C: - Da. Si mama i-a spus sa se duca la tata (n.a. greseala fatala din cate am inteles din postarile tale).
    E: - Si?
    C: - Si tatal ei i-a spus ca prin sex.
    E(cu ochii bulbucati): - Si?
    C: - Pai asa se fac surorile?
    E (gatuita): - Nu, asa se fac toti copiii.
    C (de data asta, ea cu ochii bulbucati): - Adica ai facut sex cu mama lu' Raluca?
    Mai departe nu imi mai aduc aminte. Probabil ca doar sub hipnoza o sa pot povesti si continuarea.

    Si o alta intamplare... Eram la plimbare, impreuna cu niste prieteni cu copil de-o seama cu al nostru, la mare. Copiii mergeau inainte, noi in spatele lor. Pe un perete vad ele scris "M..e Steaua". Cum Octavian, prietenul copilului de la acea vreme tinea cu Steaua, Ana Maria crezand ca e de bine tot repeta "m..e Steaua, m..e Steaua". Rosie la fata m-am dus la ea si i-am spus sa nu mai strige asa, ca e un lucru urat. Atat i-a trebuit, s-a oprit doar dupa ce am jurat ca o sa-i povestesc despre ce e vorba la hotel. La hotel am incercat sa-l induplec pe taica-sau sa-i spuna, dar el a zis ca-i datoria mea, ca eu am oprit copilul si oprindu-l l-am facut curios, ca daca era dupa el o lasa in pace si la un moment dat s-ar fi oprit (probabil ca la Politie). Asa ca m-am asezat pe marginea patului si am incercat sa ii explic ce inseamna primul cuvant. Nu-mi mai aduc aminte absolut nimic... probabil ca tot la hipnoza... Am vorbil ce am vorbit, copilul ma urmarea cu ochii mari si cu un zambet pe fata... Si m-am oprit, terminand explicatia. Iar ea, nesesizand minic "urat" in explicatia mea, tot cu ochii mari si cu zambetul pe fata, " Si Steaua?"
    Si-n ziua de azi ma intreb ce am putut sa-i spun astfel incat ea sa nu priceapa ca primul cavant era cel urat si nu al doilea...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha ha ha ha ha! :))))))))))))))

      Hai Steaua! =))))

      Ștergere
  17. Recviem cât mai putem7 martie 2013, 16:38

    Ion Pribeagu are un alt mod de a explica diferențele :)

    Deosebire

    Moritz, un elev cuminte
    La liceul din Bacău
    Într-o zi pe negândite
    L-a întrebat pe tatăl său:
    - "Papalâcule, i-a spune-mi
    Dar să nu fi supărat
    Ce deosebire-i între
    O femeie ş-un bărbat?"

    - "Vai de mine şi de mine
    Moritz, nu mă enerva
    Cum se poate main leibchen
    Să mă-trebi aşa ceva.
    Un băiat ca tine învaţă
    Şi nu întreabă aşa hai-hui
    Chestiuni neruşinate
    Care nu-s de vârsta lui."

    Moritz, însă nu se lasă
    Şi aşa cum şi-a propus
    Plin de nevinovăţie
    La mămica lui s-a dus.
    - "Mutterlein, să nu te superi
    Dar aş vrea să o lămurire:
    Ce deosebire-i între
    Un bărbat şi o femeie?"

    - "Asta da obrăznicie
    Vai de mine şi de mine
    Stau şi mă întreb într-una
    Cum de nu-ţi este ruşine?
    Tu, model în toată clasa
    Şi în tot liceul chiar
    Să vorbeşti aşa cu mama?
    Piai din ochii mei! Măgar!"

    Moritz – dezolat de atâtea
    Observaţiuni amare
    Profesorului îi pune
    Tot aceeaşi întrebare.
    Dascălul – Albert – pe Moritz
    Îl întreabă rugător:
    - "Ia să-mi spui, te rog, ce număr
    Poartă mama la picior?"

    - "Mama? 37 poartă."
    Iară dascălul, Albert
    Mai întreabă: - "Dar tăticul?"
    - "Tata? 41 cert!"
    - "Deci, mămica 37
    Tata, 41 are.
    Precum vezi, deosebirea
    Este numai între picioare."

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Inainte de botezul
      Locurilor de sub vintre
      Să ne declarăm și crezul:
      Diferența clară dintre
      Osana și Recviem
      Este, după cum socot,
      Felul cum omagiem
      Un om viu și unul mort.

      :P


      Ștergere
  18. Spumos!
    Am înțeles că Flora și Fauna nu sunt foarte inspirate! Poate atunci "Merryweather"! dacă tot avea Aurora trei zâne, toate bune! :) În fond chiar e de preferat ... a very merry weather!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă e spumos ca un espresso se pune :D
      Merry very! :))

      Ștergere
  19. What you're saying is completely true. I know that everybody must say the same thing, but I just think that you put it in a way that everyone can understand. I'm sure you'll reach so many people with what you've got to say.

    RăspundețiȘtergere