Povesteam ieri despre prietena mea care s-a hotărât să trăiască după nunta şi divorţul de Figaro.
Şi-o invidiam oarecum pentru dimineţile în care tenorul ei o trezea cu arii din opere. Cine n-a ascultat La dona e mobile, Che gelida manina, Una furtiva lagrima? Cine n-ar vrea să se trezească dimineaţa în acorduri de Nessun dorma?
Ei bine, ceea ce nu ştiţi este că dincolo de toate aceste arii minunate din opere celebre, dincolo de interpretările magistrale ale regretatului Pavarotti, sau ale lui Domingo ori Careras, există o arie care pentru mine reprezintă mai mult decat toate operele adunate la un loc.
Acordurile ei îmi dau fiori pe şira spinării, îmi fac pielea de găină şi-mi provoacă tremur de gene.
Interpretul nu e atât de celebru precum mai sus amintiţii titani ai operei, dar pentru urechea mea timbrul vocii e divin şi impostaţia minunată.
Aria se numeşte " Ce femeie superioară eşti tu Mărioară " şi mi-o cântă consortul meu cu nume de scenă Vasile, după fiecare pariu pe care-l pierde.
Ultima dată am ascultat vrajită interpretarea uşor gâtuită de emoţie după ce mă ameninţase că n-am cum să termin în 10 ore cele 43,8 treburi pe care le aveam de făcut. Dar eu am reuşit. Gândul la răsplata finală a muncii mele mi-a dat aripi, pentru că ador deopotrivă şi aria şi interpretul.
Citind mesajul de azi am devenit curios cu privire la artistul necunoscut care te incanta atat de mult. Dupa ce am ajuns la "INLIGHT" (cum a scris unul dintre studentii mei) descoperind interpretul, trebuie sa recunosc ca m-a miscat ultima fraza.
RăspundețiȘtergereiar "aria" de ieri ... si mai mult
Ştii bine că sunt adepta mişcării, deci mă bucur! Mai treci pe la mine că uite, faci aerobic pe gratis. =))
RăspundețiȘtergerebai, nu mai pot...
RăspundețiȘtergerecand imi vad imaginea de scena in j(d)osul eseului maiastru,asa ma apuca o veselie,ba chiar un tremol,de bag la vocalize ca zapaucul!
..dar am vaga banuiala ca in momentul acela de maxima inspiratie artistica,ba chiar fior,nu intonam incriminata arie,ci o arie autohtona:
"de ma voi scula eu,pre multi am sa.....
"ten(r)oristul" vasile cel mic,de la balsoi opera house....hai diez!
.."gandul la rasplata finala a muncii mele,mi-a dat aripi"....gangurea ieri iepurasul posesor de brisca....Mai, ce analogii face urechiatul,ca mai era unul,cu drumul mai lung la -ntors acasa...si pe cand vocalizam eu asa, metaforic vorbind,numai ce ma trezeste la realitate dirijorul,Fleur de Rabitt:
RăspundețiȘtergere-maestre,v-am adus o partitura,s-o solfegiati pana dimineta...Intreb si eu: e clasica?
O,un clasic in viata,Louis Vuitton...
Dragi prieteni, stimaţi cetăţeni, nu vă lăsaţi păcăliţi de oricine vine în agora şi vă amăgeşte cu vorbe meşteşugite! S-a aflat de prezenta în Arcadia a unui necunoscut (dacă o fi Vasile, nu ştiu), care ascunde sub mantie cea mai periculoasă filosofie: "divide et impera". Să rămânem uniţi! Toţi pentru unul, unul pentru toţi!
RăspundețiȘtergereEi, Vasile dragule, am pus şi eu ce poză am avut. Ştii şi tu că atunci când îmi cânţi aria astălaltă, nu am starea necesară să-ţi fac poze. Dau fuga la pian şi interpretez marşul despre care vorbeam în "Blüthner versus Levi's". =))
RăspundețiȘtergereSpre deosebire de Narnia, careia ii place stilul intuitiv, care lasa loc imaginatiei receptorului sa intervina in deslusirea mesajului ( a propos de comentariul ei la postul " Veronica se hataraste sa traiasca" ), eu sunt adepta stilului direct,care spune lucrurilor pe nume si nu lasa loc interpretarilor. Mie imi place la nebunie cum ai ilustrat postul asta. Nici nu mai conteaza ce arie interpreteaza tenorul din imagine cand vezi cata traire este acolo... Mai are vreo importanta daca destinatara mesajului este Marioara lui Vasile sau Floricica din vecini cand vezi pasiunea tasnind ca o arteziana prin toti porii artistului ???...
RăspundețiȘtergereAdevarat, interpretului i se pot găsi oricâte pricini, poate fi suspectat de orice neajunsuri, mai putin de lipsa pasiunii!
RăspundețiȘtergereBergenbier! =))
In lumina dezaluirii pasiunii incontestabile pentru Bergenbier si tinand cont de durerea vie zugravita pe fata lui, am putea presupune chiar ca a ales sa interpreteze o arie mai putin selecta, dar la fel de cunoscuta si apreciata de cei stapanaiti de aceasta pasiune: "Da mama cu biciu'n mine !".
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, momentul surprins e ceva deosebit, am revenit de cateva ori pe blog doar sa admir nobila'i expresie. Face toti banii. =))
Narnia draga mea, am aşa o vagă bănuială că deşi te-ai născut, nu trăieşti pe plaiurile mioritice...
RăspundețiȘtergereOri, dacă mă înşel, de bună seamă că pentru ascuţimea şi lărgimea de minte ce-o vădeşti când îl subînţelegi pe Coelho acolo unde apare doar Veronica, ai sărit peste reclama la Bergenbier. Căci amintind de berea cu pricina nu dezvăluiam pasiunea solistului pentru licoarea slab bahică ci spuneam că "prietenii ştiu de ce".
Pentru conformitate: http://www.youtube.com/watch?v=n7zlsfY6Gk0
Cât despre poză, a facut deja istorie. :D
Recunosc cu nemarginita rusine ca, desi o cunosteam prea bine, uitasem complet respectiva reclama, a carei celebritate a depasit cu mult granitele tarii. Foarte adevarat ca expresivitatea solistului a avut un rol important in a ma induce in eroare, dar asta nu este o scuza pentru lipsa mea de atentie. :))
RăspundețiȘtergereSolistul ăsta faca victime pe tot mapamondul, vai mie! :))
RăspundețiȘtergere