Liberul arbitru (I)

Nimeni nu te întreabă dacă vrei să te naşti, dacă-ţi plac părinţii în ograda cărora va ateriza barza cu tine în cioc, dacă vrei ochi albaştri sau negri, dacă vrei părul creţ, dacă-ţi place mamelonul matern ori gustul de lapte care izvorăşte din el. Ţi se îndeasă pe gât toate, fără sa fii consultat, fără să poţi protesta, fără să ai alternative. Ignoranţa e salvatoare în acest caz. Habar n-ai cine eşti, unde te afli, ce rost ai, ce-o să se întâmple cu tine. N-ai grija zilei de mâine, nu te încovoaie gândurile. Te mai îndoaie câte-o colică abdominală dar înveţi repede că urletele tale mobilizează trupa de alinători şi durerea dispare. Ca exerciţiu de imaginaţie, puteţi citi Copilul divin - Pascal Bruckner şi vedeţi ce s-ar putea întâmpla dacă în faza aceasta am avea dreptul să decidem.

Pe măsură ce creşti şi începi să desluşeşti câte ceva din lumea înconjurătoare, lucrurile se complică. Zbieri, dar e posibil să nu mai fii băgat în seamă, vrei să te joci cu focul dar nu ţi se dă voie, vrei în braţe dar eşti lăsat să mergi pe jos. Şi nu pricepi de ce acelaşi comportament trezeşte acum alte reacţii în cei din jur. Eşti nemulţumit, dar nu-ţi poţi contextualiza frustrarea. O iei ca atare şi de îndată ce stimulul a dispărut ai uitat de nefericire.

În faza următoare, când deja pricepi câte ceva din mecanismele lucrurilor şi te poţi raporta la lume conştient de propria-ţi fiinţă, frustrările capătă înţelesuri şi reacţii noi. Nu te mai dai cu fundul de pământ, nu mai urli decât în cazuri excepţionale, dar dibuieşti deja noţinile de nedreptăţire, încorsetare, îngrădire. Şi-ţi canalizezi toată energia în speranţa şi râvna de-a te face tu mare şi-a decide singur ce şi cum.

Etapa critică vine când peste noapte te trezeşti major, cu drepturi de adult, dar fără nici un mijloc de-aţi exprima libertatea pentru că de fapt eşti dependent de casa, masa, banii şi aprobarea părinţilor ca şi până atunci. Statutul şi libertatea ţi s-au schimbat doar teoretic, practic eşti la fel de liber şi de fioros ca leul de la gradina zoologică.

Dacă eşti fată, te aşezi cu bărbia în palme la fereastră şi scrutezi zarea în care o să apară Făt Frumos pe cal alb şi-ţi va oferi grumazul vânjos să te atârni de el şi să zburzi apoi în libertate, cu buricul la vedere, cu inel în nas şi tatuaj în zona sacrală.
Dar dacă stai tu aşa visătoare şi vezi că timpul trece şi el nu mai vine şi nu mai vine, trebuie să te desprinzi de fereastra şi să-ncepi să scrutezi puţin şi orizontul personal. Şi dacă uitându-te atentă în oglindă constaţi, doamne fereşte, că nu aduci deloc cu Ileana Cosânzeana nici din profil în semiumbră, e bai. Mare. Trebuie să te reorientezi, pentru că e posibil ca adresa ta să nu fi fost trecută în agenda lui Făt Frumos şi dacă rămâi pironită pe pervaz rişti să devii o fată foarte bătrână. Însă nu e totul pierdut. Îţi mai rămâne şansa carierei ca să-ţi împlineşti visul de libertate. Atăta doar că, dacă ai apucat pe drumul ăsta, nu mai e cale de întoarcere. Trebuie să faci minim două facultăţi, master şi doctorat, ceea ce te împinge vertiginos spre mijlocul vieţii şi-ţi rămâne foarte puţin timp pentru Harapi albi, Feţi Frmoşi şi alte basme. Ai de citit Infernul lui Dante, Critica raţiunii pure şi Metafizica moravurilor de Immanuel Kant plus ceva psihologie aplicată ca să te tratezi singură de depresii, angoase, fobii, dezvoltate pe parcursul instruirii tale profesionale.

Dacă eşti băiat e niţel mai simplu. Te orientezi spre o carieră pe care ţi-o clădeşti în paralel cu celelalte activităţi socio-culturale. Cum nu trebuie să-ţi epilezi bi-lunar axilele, lunar mustaţa, săptămânal sprâncenele şi nici nu te invadează celulita, ai timp să te bucuri şi de viaţă. Libertatea ţi-e îngrădită doar de portofelul slăbănog sau de greşeala de-a fi ridicat sprânceana spre fereastra de unde fătuca cea visătoare te-a zărit şi te-a-nhăţat. E posibil să nu-ţi mai recapeţi libertatea niciodată . Dar o s-o preţuieşti, cu siguranţă!

Etapa următoare îi găseşte pe toţi la fel, fie ca sunt singuri sau afiliaţi la familii, uniuni consensuale sau alte forme de organizare socială, înrobiţi de proiecte, deadline-uri, copii, rate, soacre, crize, surprize, analize....


Las lista deschisă pentru completari proprii.