O femeie care dincolo de excepţia de a fi foarte deşteaptă, semăna până mai zilele trecute cu noi, celelalte. S-a născut, a crescut, s-a-ndrăgostit şi s-a măritat. Cu un artist. Aici deja încep deosebirile dintre ea şi noi pentru că bărbatul ei era tenor şi cânta minunat. Şi nu e totuna să sari arsă din pat dimineaţa când urlă tragic alarma ceasului deşteptător sau să mijeşti pe-ndelete pleoapa în acorduri de "O, sole mio". Prietenei mele îi plăcea muzica dar n-a bănuit că va avea parte de-o viaţă cu cântec. A descoperit după 30 de ani că tenorul ei făcea acasă doar vocalizele, ariile le interpreta în duet cu Amanta Lear.
A urmat şocul, suferinţa, lacrimile, disperarea şi-n cele din urmă divorţul. A vrut, dar n-a putut să-l ierte. (Cine n-a trecut prin asta n-are dreptul să deschidă pliscul să-şi dea cu părerea).
Nu ştiu ce gânduri, ce furtuni, ce lupte s-au dus în mintea şi inima ei, pentru că s-a retras o vreme din agitaţia socială şi şi-a trăit drama într-o linişte desăvârşită.
Ieri m-a invitat pe la ea. Zâmbea. Sincer. Cald. Adevărat.
S-a vindecat şi s-a hotărât să trăiască.
Ma bucur ca a reusit sa-si regaseasca linistea si ii admir curajul, cei mai multi raman sa se scalde in compromis si in falsa "generozitate" de a fi iertat, dar isi rumega in interior lasitatea si ura fata de celalalt pana la sfarsitul vietii.
RăspundețiȘtergereP.S. Foarte faina parafrazarea din titlu si imi place grozav cum e luminata floarea din fotografie. :)
Iar mie îmi place de mor când cineva pricepe fără să-i explic ce legatură are titlul cu postarea. :D
RăspundețiȘtergereŞi la fel de mult îmi place când mă lauzi tu pentru lumina din poză. :-*
Am stat, am citit, mi-am pus intrebari...cum a reusit oare performanta sa nu banuiasca nimic 30 de ani?! Ori iubirea i-a estompat simturile, ori infamul a disimulat perfect!... Pacat de anii tineri si frumosi...
RăspundețiȘtergere30 de ani măsoară căsnicia.
RăspundețiȘtergereRefuz până şi eu, care nu sunt implicată, să cred că infamia e de-o vârstă cu căsnicia.
Veronica....pesemne ca a descoperit frumosul si muzica, undeva mai departe decat puteau ajunge ecourile suferintei ei.
RăspundețiȘtergereSe pare ca unoeri chiar sentimentul ca totul s-a sfarsit, ne sa o putere fantastica sa mergem mai depsrte.
@Georgiana: Fiecare trebuie să-şi găsească propriile resorturi de vindecare. Nu există reţete universale, din păcate.
RăspundețiȘtergereStiu...si viata e uimitoare, desi grea sau anevoioasa uneori, trebuie sa mergem mai departe. In noi exista frumusetea de a=i vedea frumosi pe cei din viata noastra...si de a-i face mai frumosi.Nimic nu e intamplator...inca cred asta!
RăspundețiȘtergereSe spune că tindem să-i judecăm pe ceilalţi după ceea ce am face noi într-o situaţie similară.
RăspundețiȘtergereDacă ţie nu-ţi trece prin cap să furi, e limpede că n-o să-l suspectezi pe cel de lângă tine de hoţie. Abia când ai rămas fără bască şi vezi una fix ca a ta pe capul lui până mai ieri gol, începi să ai primele îndoieli... :D