luni, 10 ianuarie 2011

Varză cu barză

Explicaţiile Darei mi-au amintit de vremurile tinereţii mele când, pătrunsă de fiorul responsabilităţii materne, eram convinsă, în candoarea mea rotofeie, că voi fi o super-mamă şi că meritele mele vor fi incontestabil recunoscute şi numai bune de pus în ramă. Stăteam tolănită cu pruncul în braţe, cu un surâs tâmp în colţul cugetului, imaginându-mi ce educaţie aleasă, cuvioasă şi fabuloasă va primi progenitura mea. Cum o să-i povestesc eu agale despre tot felul de animale, despre litere şi cuvinte,
despre cele sfinte, despre oameni mari şi oameni mici, despre elefanţi şi furnici, despre lecturi obligatorii şi lucruri derizorii şi nenumărate alte învăţăminte cu care intenţionam să populez mintea micuţei făpturi.

Cum împărţirea de-acasă nu se potriveşte niciodată cu cea din târg, unde îţi dă cu rest de fiecare dată, şi cum realitatea bate imaginaţia de-i sună apa-n cap, m-am pomenit dintr-o dată asaltată de treburi şi griji, de responsabilităţi şi cerinţe, de curiozităţi şi întrebări care mă luau de fiecare dată pe nepregătite, preludiul fiind doar o năzuinţă, uscată precum scheletele din Precambrian.

Amestecând cu o mână ghiveciul de hrănit gurile flămânde ale familiei şi cu cealaltă aspirând scamele şi praful ce-mi ameninţau respiraţia şi tihna, m-am pomenit lovită în moalele competenţei materne de întrebarea: mami, ce înseamnă sexi ?

Cum mă împărţeam istovită între activităţi foarte domestice, cum somnul de frumuseţe era istorie antică pentru viaţa mea contemporană iar freza îmi semăna în clipa aceea cu cea a lui Bon Jovi după ce i-a luat foc coama, mi-am ignorat junghiul din inimă şi-am improvizat un eseu despre cetăţeni apetisanţi, fără şunci, mai mult goi decât îmbrăcaţi, mă rog, ceva de genul acesta. Pruncul s-a mulţumit cu răspunsul meu la minut iar eu am fost convinsă c-a priceput esenţa explicaţiei. Convingerea m-a ţinut până în ziua în care, întorşi acasă după o absenţă de câteva zile, a deschis frigiderul căutând ceva de-ale gurii şi-a strigat nemulţumit că frigiderul nostru e foarte sexi şi că trebuie, deci, să purcedem urgent la cumpărături.

Greşeala mea capitală însă a fost explicaţia pripită pe care i-am dat-o despre venirea pe lume a copiilor. În slalomul meu printre provocări materne, am fost luată iar pe nepregătite. Ne-am întâlnit cu vecina de la etajul trei, foarte însărcinată, care se mişca precum un hipopotam octogenar. Micuţul meu a întrebat-o senin de ce mănâncă mai mult de două felii de pâine, mai mult de două ouă pe săptămână şi mai mult de două linguriţe de smântână în ciorbă, că uite ce grasă e. Biata femeie s-a grăbit să-l asigure că starea ei nu se datorează exceselor alimentare ci faptului că are un bebe în burtă.
I-am urat degrabă vecinei şi bebeluşului sănătate maximă, l-am înşfăcat pe-al meu de-o aripă şi l-am înghesuit în casă înainte să mai apuce să glăsuiască ceva.
Aveam însă de răspuns la nişte întrebări, vedeam după ochii bulbucaţi ai minorului că nu e rost de amânare a explicaţiilor.

Cum a intrat bebeluşul în burta doamnei Marin? Şi eu am fost în burtă la tine? Cât am stat acolo? Cum am ieşit? Ce-am mâncat în burtă?
Am tras aer în piept, am făcut o cruce cu limba-n gură şi m-am pus pe explicat. Acum ori niciodată.
Dragul mamei, să vezi, eu cu tac'tu ne-am gândit într-o bună zi că ar fi foarte frumos să avem şi noi un copilaş. (Pentru o fracţiune de secundă în colţul gândului mi-a apărut şi mie un profil de barză dar, cum hotărâsem să recurg cu orice preţ la adevăr, în doze corespunzătoare vârstei, am renunţat la legendă). Aşa că m-am dus la doctor şi i-am spus că vreau un băieţel, am continuat eu povestea. Şi doctorul m-a consultat şi mi-a dat o pastilă. Cât de mare era pastila? Cam atât. Era amară? Nu. Ce culoare avea? Albastră? Da. Şi după ce-am înghiţit pilula, a început să-mi crească burta... Dar cine a transformat pastila în bebeluş? Doamne-Doamne a făcut minunea, i-am răspuns eu, din ce în ce mai înfricoşată de drumul pe care am apucat-o. Şi burta mea a tot crescut, i-am povestit eu, arătându-i poze cu mine semănând cu un Zepellin supraîncâlzit, aşa că m-am dus înapoi la doctor să-mi taie un pic burta şi să scoată bebeluşul afară. Mă relaxasem oarecum, văzând că mă apropii de elucidarea problemei, fără urmări fatale. Numai că înainte să se intereseze de evacuarea lui din pântelece meu supraelastic prin cicatricea cu care mă pregăteam să-mi dovedesc spusele, pe el l-a interesat ce-a mancat cât a stat în burtă. I-am povestit de cordonul ombilical, prin care mancarea pe care o mâncam eu ajungea la el. De unde ştiai tu ce mâncare-mi place mie? Cum ai aflat că nu-mi plac ciupercile şi cartofii cu păr? Eram amestecat cu mâncare când am ieşit? Ai înghiţit şi-o o veioză mică-mică sau ai ţinut buricul deschis tot timpul ca să intre lumina la mine? Cât am stat eu în burtă tu ai râs tot timpul pentru că te gâdila părul meu? Ăăăăă....ăăăăă...

Într-un târziu, epuizată, am scos-o la capăt cu venirea lui pe lume şi mă credeam scăpată de griji când, văzându-mă într-o zi înghiţind o pilulă, m-a-ntrebat dacă nu cumva am de gând să cresc în burtă vreo fetiţă, pentru că pilula, a zărit el, era mică şi roz, iar din aia garantat n-are cum să iasă un băiat. N-aveam gânduri despre fetiţe, l-am asigurat.

Pacea n-a durat. Odată ajuns la grădiniţă a aflat adevărul întreg. Că pe copii nu-i aduce barza mai ştiau câţiva, dar că ei se nasc din pilule nu se mai auzise până atunci. Aşa că au rugat pe fratele mai mare al unuia din grupă să le elucideze misterul. Pus în situaţia de-a dovedi că pentru un frate mai mare viaţa nu are secrete, imberbul le-a explicat detaliat cum se petrec lucrurile. Şocaţi, cu ochii cât cepele, au apucat fiecare spre casele şi mamele lor, puşi pe lămurit adevărul. Al meu era pus pe război, a urlat tot drumul înspre casă de ziceai că-i arde cineva maţele cu lumânarea, s-a încuiat în cameră şi m-a ameninţat la intervale regulate că sunt cea mai mincinoasă mamă din tot universul, că n-o să mai creadă niciodată nimic din ce-o să-i spun, că are de gând să plece de la mine de pe tot, şi-o să vad eu atunci cine o să-mi mai facă desene de ziua mamei.

Mă luase cu răcori, cu fierbinţeli, cu ameţeli, eram varză! Mai bine rămâneam la barză, mă gândeam siderată.

Mi-am cerut iertare, am făcut plecăciuni, promisiuni şi-n cele din urmă m-a primit în cameră pentru o discuţie lămuritoare. M-a-ntrebat ce-a fost în capul meu de mi-a venit să spun asemnea prostie, care l-a făcut de râsul grădiniţei, când puteam să-i spun adevărul despre cum ajung copiii în burtă. Erai prea mic şi mi-a fost teamă că n-ai să înţelegi, i-am răspuns, cu glasul pierit.
Păi, puteai să-mi explici că femeile sunt ca un garaj în care parchează taţii şi varsă benzina din rezervor.

Nu mi-a trecut prin cap, să mor!

57 de comentarii:

  1. E, măi Arcadia, de aia sunt eu adepta adevărului ... oricât de urât ar fi.
    Şi-apoi, depinde de percepţia şi curiozitatea fiecărui copil.
    Pruncul meu a fost mulţumit cu explicaţia mea: Doamne-Doamne a hotărât că e vremea să am şi eu un copil... şi acest copil s-a format în burtica mea iar nenea doctorul l-a scos prin operaţie. Nu m-am gândit niciodată să-l aburesc cu vreo barză.
    La grădiniţă a aflat şi el "tehnologia" conceperii copiilor dar nu mi-a reproşat niciodată nimic.

    RăspundețiȘtergere
  2. @PeNe: Aşa se nasc unii, mai norocoşi! Eu m-am născut sub o stea complicată :P

    RăspundețiȘtergere
  3. Foarte frumoasa povestea, Arcadia! Am citit foarte atenta, am retrait sentimente incercate in timp, m-am amuzat, m-am mai si speriat, am oftat, m-am infricosat! :))
    Mi-am amintit ce "povesti" am spus si eu la vremea mea, am exclus ca si tine barza, motiv pentru care, atunci cand o colega de-a mea l-a intrebat pe fiul-meu de ce nu vorbeste si el cu barza, sa-i aduca o surioara, piticotul a inceput a urla in gura mare, de s-au oprit in loc toti clientii Alimentarei, tipand: "NUUUUU!!!!" l/am luat repejor de manuta si-am iesit. L-am intrebat apoi de ce a raspuns asa, iar el mi-a replicat candid: "da' io vreau sa-l faci tu, nu sa-l aduca barza!!!". Gura lui a grait adevarat, caci dupa cativa ani a aparut cel de-al doilea baietel.:)))

    RăspundețiȘtergere
  4. @Mirela: Pentru o fetiţă trebuia să înghiţi o pilulă mai mică şi roz =))

    RăspundețiȘtergere
  5. Un iubitor de adevar cu o imaginatie foarte plastica. Probabil ca se va face inginer......:)

    RăspundețiȘtergere
  6. @catalina: He he he, deja e pe jumate inginer, ai mirosul foarte fin! :D

    RăspundețiȘtergere
  7. =)) Foarte frumoasa povestea! Mi-a trecut si mie prin cap sa-i spun de pilula, dar m-am razgandit. Cred ca am procedat bine.
    Pentru moment pare ca s-a linistit cu intrebarile despre bebelusi, dar mai astept o runda cat de curand. Are o multime de intrebari existentiale si de obicei doreste raspunsurile imediat... la toate. :))

    RăspundețiȘtergere
  8. @Dara: Clar c-ai procedat bine, uite la mine ce-am păţit! =))

    Mă întreb ce explicaţie aş da acum, dacă ar fi s-o iau de la început... :s

    RăspundețiȘtergere
  9. Din punctul de vedere al benzinarului problema n-ar fi trebuit să mă impresioneze, dar nu s-a întâmplat chiar așa... M-a.
    Eu, când am aflat adevărul, mi-am disprețuit și urât mama preț de câteva zile bune, până am aflat că toate mamele fac la fel, că nu există excepții, că maică-mea s-a comportat normal, chiar omenește, diminuând serios drama...Deși o doream unică, adică să fi apelat la alte procedee, chiar inedite, chiar biblice, am avut suficientă înțelegere. Am fost și mândru de ea că nu a recurs la subterfugii, aplicând cu succes și adâncă considerație tehnologia clasică. Rodul acestui respect pentru tot ceea ce este mecanic verificat a fost frate-miu.
    Eu am doi cu același garaj. Primul a aflat adevărul de la un văr mai mare, ulterior, adult cu oarece dificultăți în a umple corect rezervorul. (Asta ca urmare a blestemului meu, foarte supărat, la vremea respectivă, de inițitiva nemernicului). Al doilea, de la frate-su, ceea ce m-a scutit de explicații.
    Cred că pentru o mamă este mai greu...și predicat, și subiect, și complement și interjecție în același timp, și floare-n glastră , și pronaos și popă-n strană...
    Mișto postare.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Constantin Jacota: Ehe, realitatea n-a fost la fel de mişto ca postarea, cum bine observai, dar am supravieţuit fără sechele prea mari.
    Bunică-sa însă se resimte şi azi cred, după ce-a năvălit la ea în casă şi-a întrebat-o, în timp ce ea-şi sorbea cafeaua în compania vecinei de palier, dacă mai face sex. =))

    RăspundețiȘtergere
  11. Arcadia, foarte frumos articol, m-am distrat pe alocuri, m-a pus pe gânduri în altele, având în vedere că n-am copii (încă), deci n-am fost pusă în situaţia de a da astfel de explicaţii complicate...

    Mi-ai adus aminte de 2 chestii haioase: 1. o anecdotă veche în care băieţelul îşi întreabă părinţii el de unde-a venit, mama îl trimite la tata, care se încâlceşte în berze şi albine şi polenizări până-l trec toate transpiraţiile şi, epuizat, îl întreabă pe copil: "da' la urma urmei de ce vrei să ştii?" la care copilul răspunde "păi, vecinu' mi-a zis: eu am venit de la ţară, da' tu de unde-ai venit?" 2. de o reclamă genială la care am râs sănătos: http://www.youtube.com/watch?v=gd3oYFS9g9I

    RăspundețiȘtergere
  12. Grăbiţi-vă că iar se scumpeşte benzina!
    Am râs cu lacrimi.
    Aveam vreo 19 ani (prima oară în viaţă; acum, am tot 19, dar, a treia oară!) şi făceam superfericit Revelionul cu familia viitorilor posibili socri (au scăpat!). M-a ucis o nepoţică de trei ani cu întrebarea: "câţi copii ai?"!

    RăspundețiȘtergere
  13. Pffffuuu... Grea misie!
    Până la urmă, adevărul e cea mai bună minciună. Nu de alta, dar la faza cu barza există şi riscul să păţim ca-n banc:

    Un puşti o-ntreabă pe mumă-sa:
    - Cine m-a adus pe mine pe lume?
    - Barza, puişor!
    - Pasărea aia cu pene albe si negre?!
    - Da, puişor.
    - Pasărea aia cu cioc lung şi portocaliu?!
    - Da, puişor.
    - Pasărea aia cu picioare lungi şi subţiri ?!
    - Da, puişor.
    - Vai, mami, nu cred că tata ar face sex cu o asemenea arătare!

    RăspundețiȘtergere
  14. @puideblog - Foarte tare treaba cu uleiul! :))

    RăspundețiȘtergere
  15. Taaaaaree de tot varza...astaaa, barza :-)))
    Cred ca o sa ma impleticesc si io urat de tot in explicatii, deja imi fac strategii si stratageme...Tudor deja stie ca in burtica lui nasa-sa e un bebe si mi-a pus si mie manuta pe burtica si a zis:"bebe"! Sunt la cura de slabire, daa?? puuup

    RăspundețiȘtergere
  16. @puideblog: Tare de tot reclama la uleiul extravirgin =)) =))
    Şi anecdota, care, desi ai numit-o veche, e mult mai tânără decat mine, de vreme ce eu n-am auzit încă de ea :))

    @Zamfir: Ha ha ha! Scump, dom'le, scump!
    Buna intrebare pentru cineva de 19 ani care vrea sa se insoare. Sa stie oamenii cine le intra in familie, nu? =))

    @Teodora: Grea misie, adevarat! Dar, cum zici, adevarul e mai bun decat legendele, pentru ca te fereste de intamplari ca aceea a mea.
    Tare bancul! =))

    @Liana: Eu zic sa te pregatesti temeinic, desi, nu garantez ca vei scapa usor. Te pregatesti pentru una si te trezesti cu alta! :*

    RăspundețiȘtergere
  17. hahahaha, un garaj? daca o fi sa fac copil, am sa tin minte asta, ca banuiesc ca o sa ma scape de niste griji :)).

    RăspundețiȘtergere
  18. @Zazuza: Draga mea, stiu, nu e foarte romantic, nu e cu parfum de roze, dar asa e viata uneori: miroase a benzina si e periculos sa te joci cu focul =))

    RăspundețiȘtergere
  19. Vai... astea-s chiar de adunat intr-o carte...
    Fiica mea a aflat prin clasa a doua ca sora mai mare a colegei ei a fost conceputa prin sex. M-a intrebat, fireste, daca surorile mai mari asa iau nastere. Simtind ca asta e momentul, i-am marturisit ca nu doar ele, ci toti copii. Cu ochii bulbucati m-a intrebat: "adica ai facut sex cu mama lu' Raluca?"

    RăspundețiȘtergere
  20. ...in special "cartofii cu par" ! =))

    RăspundețiȘtergere
  21. Uitându-mă la poza postată, mă întreb ... oare, barza, ce explicaţii dă puilor ei referitor la modalitatea venirii lor pe lume?!?

    RăspundețiȘtergere
  22. Totul e mortal,dar faza cu bunica....de milioane!!!!!!!
    Trebuie sa marturisesc ca eu nu am trecut prin asa furci.Gradinita nu a facut,a crescut in "salbaticie" ,fara intrebari existentiale.Cred ca atunci cind a mers la scoala s-au lamurit toate cu colegii.
    Nu mi-as dori sa am de crescut copil in zilele de azi.

    RăspundețiȘtergere
  23. @AnDRAW: Iti dai seama ce ochi am facut eu prima data cand l-am auzit, incercand sa-mi explice ce nu-i place din salata de fructe =))

    @PeNe: Echitabil ar fi sa le spuna ca oamenii vin cu puii si-i pun in cuib :))

    @Gabriela: Ai fost o norocoasa! Noi am incercat sa-l ferim de filme cu scene explicite de sex. La un moment dat, cand a dedus din film ce urmeaza, m-a rugat: "Mami, te rog nu ma mai trimite dupa apa! O sa-mi ascund capul sub patura iar tata sa dea sonorul la minim pana termina ei cu sexul". =)) =))

    RăspundețiȘtergere
  24. Excelent...inca n-am ajuns sa dau explicatii la copii mei de acest gen ,dar ma pregatesc ....iau lectii!!!!

    RăspundețiȘtergere
  25. @Mark: Bun venit in Arcadia! :)
    Orice informaţie poate fi utila, deci documentează-te în continuare, sigur o să ai nevoie de idei :D

    RăspundețiȘtergere
  26. Astept cu interes sa ne povestesti cum va aborda Mihnea problema :D. Pentru ca i-ai fost sprijin de nadejde si in alte momente, sunt convinsa ca mama lui il va trimite la tine sa afle adevarul.

    RăspundețiȘtergere
  27. @Stefana: După cum arată lucrurile acum, se pare că lui Vasile îi va reveni această sarcină. :D

    Eu îi spun pruncului că nu avem voie să ne jucăm în cabina de duş şi închid apa. Mihnea se duce la Vasile şi-i cere să repare robinetul.
    Eu îi spun că dacă aruncă mingea în subsol a optzeci şi una oară, n-o să i-o mai aducă nimeni. El merge la Vasile, îl apucă de mână şi-i arată pe unde să coboare după minge.
    După o sută paişpe aprinderi ale becului, eu îl deşurubez din dulie, să se mai răcorească. Mihnea apelează la electricianul Vasile care repară defecţiunea.

    Noa, amu judecă tu la cine va apela Mihnea pentru lămuriri, atunci când va fi cazul! =))

    RăspundețiȘtergere
  28. Mihnea e băiat deştept! ;)
    S-a prins că tot ce strici tu prin casă, repară Vasile. =))

    RăspundețiȘtergere
  29. @PeNe: Ntz! Vasile strică, în cazul de faţă, educaţia pe care eu mă străduiesc s-o dau minorului! :D

    RăspundețiȘtergere
  30. @anamaria: Ha ha ha! Eu zic să punem de-o carte toţi, un fel de manual pentru părinţii tineri. Ei scapă de stres noi ne îmbogăţim. =))

    RăspundețiȘtergere
  31. eu zic sa si scrieti cartea, ca tocmai mi s-a mai plans cineva exact la subiect :)). astept acum sa aud ce a inventat, desi eu i-am dat sfatul cu benzina :))

    RăspundețiȘtergere
  32. Sincer nu-mi amintesc sa fi avut cu familia discutii de-astea cand eram mica. Imi amintesc insa ca frate-miu pe la 4 ani a cerut-o pe educatoare de nevasta si a fost extrem de dezamagit si abatut o lunga perioada pentru ca a fost refuzat!
    Super postarea!

    RăspundețiȘtergere
  33. Faine amintiri, dar mai, maternitatea, copiii, totul e ceva mai mult decat un rezervor umplut cu benzina, sincer... Stiu, era o explicatie ca sa priceapa toata lumea :)

    RăspundețiȘtergere
  34. Referitor la Prometeu: reciproca e valabila? :D

    Poate ai sa razi de mine, dar eu nici acum nu stiu de unde vine treaba asta cu barza. De ce nu e lupu' sau ursu'? De ce barza?
    Daca mie mama mi-ar fi spus de pilula, as fi crezut-o; cu barza insa n-a reusit sa ma pacaleasca!

    Cat despre articol, nu stiu ce sa zic! Intr-un singur post sa gasesti cuvintele: precambrian, Bon Jovi, Zeppelin, pilula, bezina si dna Marin, te gandesti ca, ori autorul articolului e un mare scriitor, ori ai citit 7-8 articole pe internet si acum ti s-au amestecat toate in cap, ori iar te-ai lovit si inca nu ti-ai revenit inca.
    Cu alte cuvinte: GENIAL, stimata dna Arcadia!

    PS: bine ca barza aia nu e singura in cuib...

    RăspundețiȘtergere
  35. Am trecut , nici eu nu știu cum , peste aceste întrebări , povești, desene etc. cu băieții mei.
    Cel mare a discutat cu tatăl lui, cel mic a apărut când fratele lui împlinise nouă ani.
    Nici la dirigenție n-am avut situații „grave”. Dar, niciodată să nu spui niciodată.
    În urmă cu vreo zece ani, o mămică, directoarea unei bănci renumite , m-a sunat și mi-a spus că este mult prea ocupată , adică nu-i rămâne timp să răspundă la toate „tâmpeniile „ fiului ei, așa că-mi trimite prin el, elev în clasa a șasea, o carte despre educația sexuală.
    După lectură, îmi revenea misiunea să-i povestesc băiatului ei cum se fac copiii.
    Am citit cartea, am avut multe lecții de dirigenție..familia respectivă s-a mutat , în luna următoare discuției, în capitală.
    Am scăpat.
    Nu știu cum vor fi rezolvat problema.
    Între timp, am aflat că băiatul studiază în America.
    Ce să mai spun? asta e.

    RăspundețiȘtergere
  36. @Zazuza: Ha ha ha! Să ne rugăm ca situaţia să nu devină incendiară în familia încercată :))

    @Ami: Îl înţeleg perfect pe fratele tău. Şi eu l-am rugat pe-un coleg de-al tatei să mă aştepte să cresc mare să mă mărit cu el şi când am auzit că se însoară am suferit îngrozitor :(




    @Teo: Venind din partea unui bărbat, observaţia este nepreţuită, ca un diamant de 100 de karate :D
    P.S. Dacă "Soare" nu ţi s-a potrivit, "Diamant" cum ţi se pare? =))




    @Robert: Reciproca nu e, nici ea, valabilă. Trebuie şi-un calcul biliar în propoziţie =))
    În legătură cu legenda berzei, habar n-am cine-a inventat-o. Sper că n-a luat Nobelul pentru invenţie :D
    Despre articol, ce să zic? Mă lovesc informaţiile culese la întâmplare drept în moalele inspiraţiei şi uite ce iese. Ca să nu mai păţesc aşa ceva o să copiez de azi articolele de pe blogul tău :P



    @Incertitudini: Să sperăm că minorul din povestea ta n-a rămas cu sechele :)
    Cât despre părinţii prea ocupaţi ca să răspundă "tâmpeniilor" copiilor, revin la ce spuneam cândva: procreerea ar trebui legiferată, condiţionată de absolvirea unui curs pre-parental :)

    RăspundețiȘtergere
  37. În timp ce îl urmaream cu mare interes pe Jamie Oliver cum gatea pe RTL II,împreuna cu fiica-mea,suna telefonul.Era o prietena draga de peste mari si oceane.Clar ca am avut multe de povestit.Cînd si cînd mai bagam un ochi în sufragerie sa vad ce construieste Denise.Nu de alta,dar cînd ramînea singura si era liniste,puteam sa ma astept la vreun van Gogh creat din pix direct pe perete,cu autograf cu tot!Dar nu a trebuit sa-mi fac griji,pentru ca ea statea cumintica pe canapea,si învata sa gateasca.Credeam eu :D
    Dupa jumatate de ora,poate chiar mai bine,închid telefonul si intru în sufragerie.Jamie se transformase într-o femeie care nastea,iar Denise nici nu clipea.Pupilele îi erau lipite de televizor.În secundele alea,primul gînd a fost:"Oare a suferit vreun soc?"...dar cred ca acest gînd era valabil pentru mine =))
    O ultima contractie,un ultim aaaaaa dureros din gura mamei,si bebelusul a devenit oficial pamîntean!În cele 10 secunde,cît mi-a trebuit pîna mi-a trecut primul val si am ajuns la canapea,îmi formulam deja în gînd cu ce sa încep,ce sa spun,ce sa raspund...
    Cînd sa deschid gura,ea îmi zice ca nu îsi mai aminteste exact cu ce ulei a stropit Jamie în final salata,dar ca probabil a fost de masline,ca asa face de obicei,si ca emisiunea s-a terminat,si a început alta despre bebelusi...foarte lejera,deloc înspaimîntata.
    M-a dat gata cu uleiul ala de masline si atitudinea aia asa lejera vizavi de imaginile de pe ecran,ca nu-mi mai aminteam nimic din ce mi-am propus sa spun sau sa întreb.
    Dupa alte cîteva secunde de liniste,întreb: "Denise,dar tu ai observat ca femeia aia a nascut un copil,ai înteles despre ce e vorba,poate vrei sa ma întrebi ceva?...Esti speriata?"
    A urmat o discutie destul de scurta în care a pus cîteva întrebari,a primit cîteva raspunsuri fara ocolisuri.Ce povesti sa mai scot eu acum cu albine si berze? :D I-am explicat ca ea a venit altfel pe lumea asta,nu ca bebelusul din emisiune.Normal ca avrut sa stie cum.Dupa ce i-am explicat,eu i-am aratat si cicatricea,pentru ca parea putin confuza si a vrut sa o vada neaparat.Nu vroiam sa creada ca am cine stie ce taieturi,sau sa-si închipuie altceva decît este.S-a linistit cînd a vazut "zgîrietura" fina.A întrebat daca m-a durut si cam asta a fost tot.Avea putin peste 5 ani.
    În curînd împlineste 14 ani,si orice discutie am purtat cu ea pîna acum,fie despre cum ajunge bebe în burta si despre caile de iesire,fie despre pubertate cu tot cu problemele din dotare,dragoste,sex..toate aceste discutii au decurs la fel de "simplu" :)
    Ce vreau sa spun de fapt,este...ca sînt o norocoasa =))

    RăspundețiȘtergere
  38. @maya: Draga mea, nu toti am fost la fel de norocsi, dupa cum vei fi observat deja. Pe mine m-au trecut de-a lungul timpului valuri-valuri de sudori...

    Am zis eu mereu ca Denise e super-copil, nu degeaba ne-am indragostit noi de ea! ;)

    RăspundețiȘtergere
  39. Ei,cuscra,de trecut valuri nu scap nici eu.Norocoasa,am fost la discutiile astea la care în general cam toti ne facem gînduri,ce spunem,cum spunem,cînd spunem.Poate ca norocul se trage si de la faptul ca nu ascundem nimic,si discutam de toate la "gramada" :D

    Discutii cu valuri am avut dupa niste ore de educatie sexuala la scoala(prin clasa a patra).Tema - metode de contraceptie,sarcini,boli si alte urmari nedorite...
    Nu numai ca am discutat cu ea,dar a doua zi a adus-o si pe Sara,prietena ei,sa-i explic si ei cum sta treaba,ca fetele au cam înteles tot pe dos din cele explicate la scoala :D

    RăspundețiȘtergere
  40. @maya: Acu' nu vreau să ne batem în valuri, cuscră, dar îţi mai povestesc una.
    După mare dezvăluire a apariţiei pruncilor, călătoream cu trenul şi-n faţa noastră se pupau de mama focului doi cetăţeni cu părul alb, care să tot fi avut vreo 60 de ani.
    La un moment dat pruncul meu a întrebat-o pe doamna de ce se mai pupă cu "grandpa" , că doar e bătrână şi când eşti în "mamopauză" nu mai poţi face copii. =)) =))

    RăspundețiȘtergere
  41. @maya: Au ieşit amândoi din compartiment şi n-au mai intrat pana la Bucuresti! Doamne, ce rusine mi-a fost!

    RăspundețiȘtergere
  42. Ești colosală! :D
    Am sosit aici via Virtualkid, și nu-mi pare deloc rău!
    Te mai vizitez! :)

    RăspundețiȘtergere
  43. @silavaracald: Sunt onorată! Şi mai optimista, când mă gândesc că va trece iarna şi-o sa-mi fie cald la vară! :D

    RăspundețiȘtergere
  44. Super! :D :D
    Nah, fiecare ne facuram, in situatii d-astea, "varza cu barza". :))

    RăspundețiȘtergere
  45. @Ana' lu' Manole: Unii scapă mai uşor, alţii rămân cu sechele :D
    Se pare că barza ştie cui îi place varza =))

    RăspundețiȘtergere
  46. super faina faza! eu am cam trecut de astea, cred ca la momentul actual e ea mai informata ca mine!
    totul tine de prezenta de spirit, ma mai trozneste si acum cu cate o intrebare mai deochiata, trag aer in piept, respir adanc si raspund ce-mi creaza mintea la momentul ala. mai cosmetizez nitel adevarul sau nu :)

    RăspundețiȘtergere
  47. @aA: Da, da, vine o vreme când punem noi întrebările şi ei ne învaţă :D
    Da' mie-mi place când pruncul îmi zice: "măi femeie, trebuie să te înveţi minte odată! Ti-am spus de zeci de ori să"... tra-la-la...
    (Nu pot să zic ce-mi tot repetă pruncul că citeşte Vasile şi află că nu port centura de siguranţă şi că sâmbătă seara am mai luat nişte puncte şi-o amendă babană #-o )

    RăspundețiȘtergere
  48. absolut bestiala explicatia cu garajul!

    RăspundețiȘtergere
  49. @zaqk: Da, mie nu mi-ar fi trecut prin cap o mie de ani! =))

    RăspundețiȘtergere
  50. Doamne, am ras cu lacrimi de crocodil si elefam la un loc! E absolut memorabila!!! :)))

    RăspundețiȘtergere
  51. @Pisica Roz: Cu lacrimi de crocodil cât elefantul? Asta da, distracţie! :D

    RăspundețiȘtergere
  52. @Joop Zand: Thanks!
    Greetings back! :D

    RăspundețiȘtergere
  53. pentru ca al meu n a intrebat de inntrat nu m am grabit nici eu sa aduc vorba. procesul invers s a petrecut insa, adica atunci cand bunica i a pomenit de barza si de prunci n a priceput deloc ce legatura are una cu alta. el stie ca din burtica vin copiii care intai au fost o celula apoi doua apoi mai multe.
    geniala si explicatia cu benzina. super tare.
    multam irealei ca m a trimis pe aici dupa ce am povestit si eu cum pruncul meu face operatii de extragere de papusi din burta mea imaginara. te invit :). ma abonez si eu la tine ca mi place, stiu ca am mai fost. ma bucur ca am revenit.

    RăspundețiȘtergere
  54. Bun revenit! :) Numai ca in ultima vreme am cam lasat de izbeliste blogul, s-ar putea sa te apuce plictiseala :)

    RăspundețiȘtergere