- În cinci minute să fii îmbrăcată, mergem la meci!
- Ce meci, tasmanianule? Eu? La meci?
- Tu, la meci.
- Tac-tu merge?
- Nu, el are treabă. Deja ți-au mai rămas patru minute doar!
M-am executat, extrăgându-mă iute din textilele cu Tweety și m-am echipat corespunzător în timp ce prin cap mi se învârteau tot felul de scenarii. De ce nu vine și Vasile? Dacă e o conspirație și ăsta mă duce la azil? Mi-am repetat cu voce tare numele, prenumele și adresa din buletin, restul strămoșilor urmând să-i enumăr pe drum, ca să-mi verific memoria.
Când am urcat în mașină urlau gâtuiți cei de la ACDC. Back in black. M-a luat cu răcori.
Cum meciul începea la 19:30 și riscam să rămânem fără locuri, pruncul a condus mai mult pe două roți, l-ar fi băgat în boale și pe Titi Aur.
Har Domnului, am ajuns teferi, niște amice de-ale lui ne cumpăraseră deja bilete și-am intrat. M-am așezat pe scaun și-am început să scanez habitatul. Cum la plecare, în viteză, am uitat să-mi iau ochelarii, nu gineam decât până pe la jumatea terenului, restul decorului fiind ceva luminos-cețos-lăptos. Și răcoros.
Am socializat minim cu gașca pruncului, mi-am scos telefonul și-am cotit-o direct spre Facebook. Trebuia să știe toată lumea unde-s și-n plus să par sigură pe mine, relaxată, dornică de sânge, ca și cum mersul la meciuri de hochei era a doua mea îndeletnicire. Postarea a avut efectul scontat, în două minute deja se buluceau like-urile și comentariile la statusul meu.
În sfârșit, a început meciul. Cât de greu poate fi, mă întrebam? O să mă uit la cei de pe lângă mine și-o să fac și eu ca ei. Îmi părea rău că n-am și io o goarnă, aș fi avut o ocupație concretă. Brașovul a dat primul gol, l-am postat imediat pe Facebook, am mai răspuns la niște comentarii și așteptam de-acum să simt ceva furnicături, să intru în atmosferă, să erupă adrenalina în mine. Nimic. Doar nițică răcoare pe la picioare.
La 1-1 răcoarea urcase deja până la genunchi și adrenalina nicăieri.
La 2-1 primesc sms de la Vasile: ”Unde ești bre, că nu te văz la teveu!? Dă din mâini, sari în teren, fă ceva să apari pe sticlă! Acum ori niciodată!”
Și cum stam eu așa, concentrată pe telefon, numai ce simt un vâjâit pe la urechea dreaptă. Era șansa mea de-a apărea la televizor: câțiva centimetri de n-am luat între dinți un puc la vreo sută de kilometri pe oră. Nu m-ar mai fi reparat niciun stomatolog, aș fi zâmbit cu amigdalele toată viața.
Nici nu mi-am venit bine în simțiri că mi-a tras pruncul un cot zdravăn în coaste: ”Vine valul!”
Holy shit! Reflexul a fost să mă arunc pe burtă, între scaune. În ultima secundă am priceput că nu-s în pericol de moarte, că spectatorii se sculau de pe scaune și dădeau din mâini cu un scop pe care până la momentul de față nu l-am aflat. S-au tot sculat și s-au scuturat preț de vreo cinci ture de patinoar.
La 3-1 domnul din stânga a început să se uite la mine suspicios. Cred că-l enervase faptul că stăteam inertă lângă el, ca un gibon plictisit la grădina zoologică. Am hotărât deci să sar și să mă agit și eu un pic, să-l liniștesc că țin cu Brașovul. M-am ridicat și chiar am aplaudat, fiu-meu mi-a zâmbit și parcă m-am și încălzit un pic.
La 3-2 era cât pe ce să-mi dau foc la valiză bucurându-mă cum îmi făcusem planul, nebăgând de seamă că se schimbaseră poțile și că golul îl luaserăm noi.
La 4-2 am încercat nu numai să mă scol și să bat din palme ci chiar să hăulesc, să văd și eu cum e. Am slobozit un ”iuuuuuu” ușurel. Nu mă auzeam defel! Am încercat să strig ceva mai tare. Degeaba. Mi-am amintit cum făceam în copilărie, când cântam la cor și nu mă auzeam. Băgam degetele în urechi și brusc auzeam doar vocea mea. Asta era! Am început cu ”iuuuuu”, am continuat cu ”ieeeee” și pentru că la cor astea-s vocale cu probleme, am slobozit în forte un ”daaaaaa”. Numai că fiind eu cu deștele-n urechi, n-am auzit că zarva se potolise și rămăsesem singura care urla. Cetățeanul de lângă mine zâmbea. Nu-l puteam lăsa să creadă că urlu ca lupul la lună, așa că i-am șoptit cu un aer ușor confidențial ”Ei, ăsta da, gol, ha?” M-am tolănit apoi în scaun ca un spectator profesionist. Era derutat complet, vă jur.
Scorul final a fost 6-2 pentru noi, dar eu eram deja epuizată psihic, n-am mai mișcat, n-am mai strigat, nu m-am mai sculat la nicio fază până la sfârșitul meciului.
Simțeam că mi se lichefiază creierii în cap de la zgomot și că toate organele se plimbă prin mine alunecând pe patine...
Acum mi-e mai bine.
like! :)))
RăspundețiȘtergereSi tie-ti place hocheiul? :D
RăspundețiȘtergere"Cetit" cu sufletul la gură această epopee demnă de-un Homer căutându-şi muza, muzul şi cambuzul ...
RăspundețiȘtergereEmpatizat cu vecinul, pardon, vecina, pardon, spectatorii braşoveni.
Reţinut, entuziasmat, sintagma "zâmbet cu amigdalele"!
Totul e bine când se termină cu ... ieşirea din balamuc, fără puc dar cu prunc!
Oportunităţi de apariţie pe sticlă vor mai fi, ha ?
Sunt o fire perseverenta, deci voi mai incerca. In sezonul viitor, ca āsta se termina azi. :)
ȘtergereHai Corona!Eu lipseam de acolo, te-as fi ajutat la capitolul entuziasm.
RăspundețiȘtergerePs:Un puc intre dinti e visul oricarui suporter!:-))
De vazut nu prea vad bine, surda sunt de-aseara, daca mai luam si-un puc in cap "azil" scria pe mine, sigur! =))
ȘtergereDacă-ți spune cineva că faci o faptă bună pentru omenire de câte ori postezi, scrii mai des pe blog?
RăspundețiȘtergereAm făcut febră musculară de râs. Ce sală, ce body building, ce fiare... Arcadia nene!
Ilinca draga, judecand dupa performantele din viata mea, daca nu se inventa Bloggerul m-as fi nascut degeaba :)))
ȘtergereOk. Arcadia produce dependenta. De sambata stau cu Chrom-u deschis, asteptand o postare noua.
RăspundețiȘtergereAm cazut de pe scaun la zambetu' cu amigdalele :))))... si daca se termina sezonu de hochei, nu-i bai, mai raman si alte sporturi unde se pot baga degetele in urechi :D:D. Iar daca n-are Brasovu, asigur bilete pt meciurile din Bucale. Sa-l vad atunci pe prunc cum conduce 250 km pe doua roti :)
Bun venit, Louise! Pe ce filiera dādusi de noi, bre?
ȘtergereNo, amu daca ne-am imprietenit sa ne faci rost de bilete la meciurile din capitala, ca noi venim care pe douā roti, care pe patru...
Ti-am mai scris eu la un moment dat. Pe filiera "interviu" ca la "negrese bine facute" nu ma incumet ca se depun prin locuri nepermise :D
ȘtergereVoi ziceti cand si eu fac rost de bilete la ce sporturi vreti voi. Eu sugerez tenis de camp, avand in vedere ca mingea nu e prea mare si se poate prinde cu usurinta in dinti
Tu realizezi că eu nu plec la drum decât cu toți prietenii mei de pe blog? Eu zic să închiriezi stadionul Lia Manoliu :))
Ștergerehai ca m-am emotionat si am postat comentariu aiurea. deci vrei "bijuteria" lui Sorin Oprescu? N-a putut el Bon Jovi sa cante acolo, l-or trimis in fata la Casa Poporului sa incurce traficu si tu crezi ca ne da noua "premarele" stadionu? :))
ȘtergerePentru prietenii mei nimic nu e prea mult ;)
ȘtergereEu cred ca a fost o diversiune, dar pana la urma ai trecut testul : scopul final era tot azilul, pruncul si tatal lui au hotarat sa testeze daca ti-ai facut updatarile, daca te mai poti bucura si eventual specializa si in hockey (nu stii ce sport isi vor alege nepotii/nepoatele). Si in caz ca nu, chiar ca azil scria pe tine. Norocul tau e ca Vasile a fost baiat bun si a incercat sa te mai motiveze cu SMS sa iesi pe calea buna, pesemne ca plecarea ta de acasa ii producea deja munti de regrete...
RăspundețiȘtergereBre, tre să-ți mai spun cât rezistă Vasile fără mine? :D
ȘtergereA doua zi era cu valijoara la poarta azilului, se interna voluntar =))
Îmi place titlul! Mai mult chiar după ce am citit și postarea! ... care și ea îmi place!
RăspundețiȘtergereÎmi place când mă lauzi! :))
ȘtergereEsti de groaza, fomeie! Chiar si fara puc intre dinti :)
RăspundețiȘtergereCu puc aș fi și mai și! :P
ȘtergereNo, asta nu-i frumos !
RăspundețiȘtergereMi-am trezit pruncii cu rasul meu citindu-te :))
La cat de scump la vorba esti, asta e echivalentul unui Urs de aur :D
ȘtergereVaniatea mea a fost hranita cu caviar :))
Fataaa, exact asta iti lipsea!! Un meci de hochei si uite cum s-a revigorat tot bloggrolul! Da,da,da, plecam si la Bucale sa facem valuri, trece-ma pe lista, te rog! Dependento de feisbuc ce esti...baga si butoanele de share pe blog, sa :P :P
RăspundețiȘtergereInca mai am urme de adrenalina in sange, la Bucuresti mergem cand imi ies analizele biochimice in patametri normali, altfel riscati sa detonez stadionul:P
ȘtergereSunt nou pe aici, nu prea văd fețe cunoscute, dar tot am să încerc un comentariu timid. Io v-aș trimite, doamnă, reporter de front, cu siguranța veți imblinzi căutaturile încruntate ale seniorilor războiului si veți amuți sunetele sabiilor lovite de scuturi, daca singurul rezultat al relatarilor de la fața locului ar fi un uriaș zimbet planetar.
RăspundețiȘtergereDati-mi coordonatele frontului si-am plecat.
ȘtergereNu putem prevedea rezultatele relatarilor de la fata locului dar chiar in caz de obuz incasat in microfon macar am asigurata o slujba cu requiem :))
Dati-mi coordonatele frontului si-am plecat.
ȘtergereNu putem prevedea rezultatele relatarilor de la fata locului dar chiar in caz de obuz incasat in microfon macar am asigurata o slujba cu requiem :))
Ne pare rău de confuzia apărută, noi livram recviemuri doar celor în viață, așa că faceti bine și fentați obuzul sa auziți oboiul.
ȘtergereDe dragul oboiului v-as fenta si pe dumneavoastra! :))
ȘtergereNiet! Va tai io entuziasmul.
RăspundețiȘtergereLa Bucale nu trebuie sa se joace hochei. Nu pe Lia Manoliu, sau Patinoarul 23 August, sau National, sau cum mai vreti sa-i spuneti.
Fiindca daca, Doamne fereste, nu prinde cineva pucul intre dinti, iar acesta ajunge in vreun zid... se demoleaza gratuit ``bunatate`` de patinoar. Pe care l-au lasat intr-o paragina de nedescris.
Iar daca pica pationarul,,, unda de soc ajunge si la blocul meu, aflat destul de aproape.
Nu, mai bine, mergem noi toti la o bere???
Nu vrem bere, bre! Vrem sport, vrem competiție, vrem entuziasm! Am zis!
ȘtergereStimata Arcadie, stimati iubitori de sport din Bucuresti si nu numai!
ȘtergereOferta last minute: http://apartament36.wordpress.com
La doi pasi de stadion, la trei pasi de patinoar.
Repede cu ofertele,sa va trec pe lista. Vineri am de dat un raspuns.
iote vezi, acuma sunt invidioasa si o sa le scriu direct pretinilor din Canada ca sa ma plang ca in loc sa ma duca la hochei m-au dus la bongiovi pe stadion. pfffffffff.
RăspundețiȘtergereLasa, pastreaza intacta prietenia romano-canadiana ca te duc eu la hochei. In sezonul viitor, ca āsta s-o gātat. :D
ȘtergereEu zic totuși în sezonul următor să te dotezi măcar cu o cască, dacă nu de hochei, fie și de motociclist. Dacă nu de motociclist, fie și de baie ! Ăăăăă...nu! De baie, totuși, nu ! Dacă mai faci rost și de genunchiere, cotiere, tricou cu umeri, te-ai scos cu frigul ! Vezi numai să lași crosa acasă, să nu acroșezi vecinii cu ea la valuri ! :))) Măcar că, echipată complet, sigur te-ar vedea lumea la TV ;-) ...
RăspundețiȘtergereHai că m-ai impresionat, oricum, când ți-am văzut pozele de la meci, dar am tăcut sfioasă, că n-am așa viziuni moderne ca dvs., doamnă ! :)
Vă pot împrumuta viziunile mele, doamnă! =))
Ștergereperfecta , adaptabila , fantastica ca de obicei , Arcadia!
RăspundețiȘtergereP.S . am eliminat un comentariu deoarece imi joaca feste zdravene limba romana.
se vede ca am citit putin in ultima vreme . :)
si apropos! mi-am trezit Prunca cu rasul .....
Habar n-ai cât de fantastic trăiesc zilele astea! :D
Ștergerecere-i iertare copilei, spune-i că nu mai merg la meciuri! :p
Ești Unică!
RăspundețiȘtergereAșa susținătoare nu cred că au mai avut vreodată gazdele.
Despre viitor, numai de bine!
p.s. vine primăvara!
Am stat departe de galeria Coronei, că eu cred că dacă mă auzea vreunul cum hăulesc mă solicitau ca solistă =))
ȘtergereDa, vine! :D
Dacă erai în valea lui Bucur, riscai să te bată jandarmii pentru pucul prins între dinţi. :P
RăspundețiȘtergerePe valea Timișului îs alte legi :D
ȘtergereȘi legiuitorii mai blânzi :P
Acum eu te intreb: te mai duci la meci :))))?
RăspundețiȘtergereDoar cu căști și goarnă! :))
ȘtergereArcadia, ești bună de dres suflete supărate, zău așa! Al meu e fericit acum, cu toată smântâna ce i s-a tăiat cu două ore în urmă! :) Eu tare-mi doresc să te mai ducă fiul tău la meciuri.
RăspundețiȘtergereMulțam, te pupific!
Sunt precum crema de galbenele, deci :)
ȘtergereAti terminat cu un scor frumos si bine meritat.
RăspundețiȘtergereDacă știam că vii la meci îmi luam laptopul, are o hibă... :P
ȘtergereWow, hockey pe gheata! Nu am avut ocazia sa vad un meci live niciodata. Cred ca este o experienta deosebita! Felicitari si sa ai parte de o primavara frumoasa!
RăspundețiȘtergereDeosebită experiență, da, după cum ai văzut :D
ȘtergereDeocamdată am parte de o zăpadă frumoasă, dar primăvara e tânără... :)
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergere