Primiţi cu capra?

Gata, spiritul Crăciunului s-a evaporat, am fost destul buni, luminoşi şi miloşi, gata cu steluţele, cu îngerașii, cu colindele. Gata cu Dom'-Dom' vreau să zic, pentru că toate cele şapte trupe de colindători negricioşi şi mucoşi ne-au cântat acelaşi colind. Ba, mai mult, doi puradei întârziaţi au întrebat a doua zi pe la amiază, în parcare, dacă primim cu Dom'-Dom'. N-am primit, că eram deja sătui de câţi iepuri beliserăm seara precedentă, în calitatea noastră de boieri-vânători colindaţi, ca să facem "veşnic frumos Domnului".
Da, da, nicio trupă de cântăreţi nu ne-a văzut făcând din blana iepurelui împuşcat, "veşmânt frumos Domnului". Or fi citit, pesemne, în ochii umezi ai lui boier Vasile că nu le are cu croitoria, că-l preocupă mai mult veşnicia.

Aşadar, ne pregătim de tradiţiile de Anul Nou. Care aici, la noi, înseamnă jocul caprei vecinului adolescent de la sud. Pruncul vânjos îşi cheamă câţiva prieteni, le lipeşte pe spinare niște zdrențe de hârtie colorată, el îşi pune-n cap pătura cu coarne şi oglinzi, înhață toba şi purced astfel prin vecini făcând o hărmălaie demnă de-o prestaţie mai de Doamne-ajută. Nu știu ce istorie are capra din zona voastră, dar povestea caprei lui János, vecinul nostru, e de-a dreptul fascinantă.

"Ţa-ţa-ţa căpriţă ţa
Te-am adus din Africa.
Te-am adus cu avionu'
Te-am hrănit cu biberonu'".
Punctul culminant al spectacolului e momentul în care stăpânul, neobţinând la târg un preţ bun pe capra împungăcioasă, decide că mai curând îi trage un par între coarne decât s-o vândă pe te miri ce.
Lovită în moalele capului cu ciomagul, capra cade lată, moment în care alaiul începe să se tânguie, mirat:

Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa
Te-o lovit vreo boală grea?
Sau pe unde-ai colindat
Veste rea tu ai aflat?

În clipa aia, oricât de calm ai fi, te revolţi de tupeul stăpânului care amu' vrea să te scoată pe tine țap ispășitor, că i-ai ucis capra. Când tu ai văzut limpede cum a trosnit-o cu bota-n cap de i s-au zguduit creierii.

Văzând că eşti gata să-i smulgi ciomagul din mână şi să-l altoieşti, căprarul schimbă iute foaia şi te atacă direct la orgoliu:

"Scoală tu, căpriţa mea,
Faptele s-or îndrepta.
Și-acum haide să plecăm
Alte case să urăm.
Ţa, ţa, ţa, cărpiţă ţa,
Nu te da, nu te lăsa!"

Spectacolul SF s-a încheiat, scoți mălaiul, îl dai caprei, toată lumea e fericită, Anul Nou poate să vină. Dar nu oricum, ci cu mălai mai mult:

"Și la anul care vine
O să fie și mai bine!",

Adică, vezi bine, la anu' ce vine aceeași capră îți va bate-n poartă, dar donația ta tre' să fie mai grasă, mai omenoasă.

Noa, să aveți un an cu sănătate maximă și mălai din belșug, că restu' se rezolvă!