Pe el îl cheamă Ştefan. Pe ea o cheamă Teodora. Noi o strigăm Teo. El o strigă Teuţa. E lumina ochilor lui. Îi arată, îi explică, o învaţă.
-Uite, Teuța, la peretele ăsta al Arcadiei! Cam aşa arată o junglă, vezi?
Apoi, pentru mine:
-Să nu te superi, e de bine. Pare junglă din cauza plantelor care atârnă. Ai multe. Au mai crescut de data trecută.
Teo:
-În camera asta ce-i?
-Pantofi.
-În toate cutiile astea sunt numai pantofi?
-Pantofi, cizme, sandale...
-Aha, deci mama ta nu ţi-a aruncat pantofii de când erai mică, aşa-i? Nouă mama ne aruncă pantofii care rămân mici sau se julesc.
Câinii sunt sătui şi leneşi. Ar vrea să doarmă. Copiii ar vrea să-i hrănească. Ştefan, pe Carol. Teo, pe Sara. Carol refuză vehement, se ascunde în cuşcă. Ştefan îl lasă să doarmă.
Nici Sarei nu-i e foame, întoarce capul când Teo o îmbie cu mâncare. Ea insistă, îi ia capul între mâini şi-i spune, rar şi apăsat:
-Uite ce blană scurtă ai, pentru că nu mănânci! Ia şi mănâncă, te rog, bomboanele astea sunt sănătoase pentru căţei ca legumele pentru copii. Şi Sara mănâncă din palma ei.
-Ai văzut, Arcadia? Am făcut-o pe Sara mai mâncăcioasă ca mine.
Ştefan râde, îi aşează după ureche o şuviţă rebelă de păr şi-o sărută "părinteşte" pe creştet. Se simte obligat să-mi explice gestul:
-Nici acum nu-mi vine să cred că am aşa o soră!
Nici mie nu-mi vine să cred că mai există astfel de prunci!
am revenit, deşi n-am plecat nicăieri
RăspundețiȘtergeresuperbă frântura aceasta din călătoria vieţii...
minunaţi aceşti copii frumoşi...
superbe fotografiile, care ar putea sta în portofoliul oricărui mare fotograf...
o săptămână minunată să ai
şi nu uita, ai grijă de tine :)
Pupam Ciresarii! :* :*
RăspundețiȘtergereFata, ar trebui sa-ti faci un Book...pe langa cartea promisa, ca esti talentata rau de tot si lumea trebuie sa te cunoasca!
Chiar asa, Arcadia! Tie nu ti-a aruncat mama pantofii de cand erai mica? :))
RăspundețiȘtergereSuperba imaginea copilariei surprinsa, sa cresteti mari si fericiti!
măi, Arcadia, măi, tu ești prea norocoasă, atâția copii geniali prin preajma ta... și ei ți-s rude?
RăspundețiȘtergereparca am recitit La Medeleni... primul volum, desigur...
RăspundețiȘtergereCe copii frumoşi! Dragostea dintre ei e rară, într-adevăr...
RăspundețiȘtergereRar frati sa se iubeasca. Asta e numai meritul parintilor. Parintii au stiu sa-i cresca astfel incat, unul pentru celalalt, sa fie cea mai importanta fiinta din lume. Mare lucru... Mari parinti...
RăspundețiȘtergereSi intr-adevar, privind pozele tale imi e dor de copilaria mea. Fara frati, fara surori, dar senina. Ma chinui din rasputeri sa-i ofer si copilului meu (tot fara frati, fara surori) o copilarie senina... Insa sunt multi in tara asta care se chinuie sa fie invers... Mult prea multi...
Te pup, Arcadia. Imi e dor de tine.
(na, ca m-a lovit melancolia)
Simpatici rău de tot.
RăspundețiȘtergereFain-fain şi scrisul tău.
@Victor: La bună revenire din neplecare :D
RăspundețiȘtergereO săptămână senină să ai!
@Liana: Păi nu mă cunoaşteţi, deja? Ba da! :D
@Mirela: Eu nu julesc pantofii :))
@Daria: Teo cu Ştefan nu-mi sunt rude. Sunt doar nişte copii extraordinari, de care m-am îndrăgostit iremediabil. Dacă aş vrea să mă inrudesc cu ei? Da! :D
@Cana cu cireşe: Eu am citit la tine pe blog toate volumele lui Teodoreanu :D
@Dara: Fără să exagerez deloc, n-am mai întâlnit doi fraţi ca ei. Şi-am văzut destui fraţi.
(Eu, chiar dacă am vrut să-mi dau viaţapentru soră-mea, tot i-am mai furat din când în când câte-o bomboană, şi-am mai tras-o pe sfoară cu câte ceva, în caz de forţă majoră :D )
@anamaria: Negreşit că părinţii sunt cei care, de fapt, au reuşit performanţa asta. Le-am mărturisit deja, în preajma lor stau doar descăciulată :)
@Teodora: Un pupic virtual de la tiza ta :D
Duioasă povestea celor doi frățiori!
RăspundețiȘtergereȘi talentată scriitoarea poveștii!
@Gina: Şi mai duioşi sunt protagoniştii poveştii :)
RăspundețiȘtergere...scutura voiniceste, scutura nebuneste ciresul-nalt al zorilor...scutura, scutura cirese coapte ..cad grindini, grindini de margean ..
RăspundețiȘtergeresa aiba toate buzele cirese si toate bucuriile cercei...
http://www.youtube.com/watch?v=CnTxplw60FU
vara frumoasa !xxj
@windwhisperer: M-ai dat gata! O[-<
RăspundețiȘtergere(De unde să fi ştiut tu c-o pun să cânte pe tanti Magdalena până la epuizare? :O )
Am zâmbit cu gura până la urechi!
RăspundețiȘtergereCe fotografii frumoase!Ce copii frumoși!
@Vera: Să te ţină zâmbetul toată săptămâna! :D
RăspundețiȘtergere2 pici de treaba. :) Sunt tare draguti, cred ca si fotograful merita felicitat/a.
RăspundețiȘtergeream fost tare incantat si de poveste si de poze. sunt total de acord cu ce zice Liana10.
RăspundețiȘtergerezile fericite in continuare!
@Eugen: Doi pici de pici din picioare de dragul lor :D
RăspundețiȘtergere@RobertN: Îţi doresc încântări nenumărate şi poveşti minunate :)
Pfuu, ce faina-i fataaaa! Da' frumoasa foc, iar ciresele alea la urechi o prind de minune ;)
RăspundețiȘtergerefrumosi copii...
RăspundețiȘtergeresa creasca mari... sa raman tot frumosi... si sanatosi... spre bucuria tuturor...
dar... pe mine cand ma servesti cu cirese??? ca sa ma fac si eu ciresar...
Ce copii superbi!Stefan e atat de protector .
RăspundețiȘtergereDar cine nu ar fi cu asa o surioara.
Sa fie sanatosi si sa creasca mari intr-o lume buna .
@teo: Da, e adorabilă copila :)
RăspundețiȘtergere@oovi: Păi, uite, cred că-n vreo săptămână se coc bine. Te aştept, cu burta flămândă :D
@Lia: Da, să fie sănătoşi şi fericiţi! Zi faină îţi dorim!
ce bine se înţeleg ei ca fraţii! Numai pe mine mă pocnea frate-miu de câte ori treceam pe lângă el :D căăăă... ştiu eu de ce! :)) A fost gelos pe mine încă de când m-am născut: "Dănuţ, adu biberonul fetei! Dănuţ, ai grijă de Georgiana până vin eu de la alimentara cu laptele! Dănuţ, ajut-o pe Georgiana la teme" etc şamd...
RăspundețiȘtergereAcum însă, suntem cei mai buni prieteni :) Îmi cere sfatul în orice face, mă sună zilnic doar aşa, să mă audă, adică suntem fraţi până la urmă! Maică-mea săraca nu mai spera... :))
@georgiana: Hepi end, asta contează :D
RăspundețiȘtergere(Ca soră mai mare, io-l înţeleg pe fratele tău :P )
Jungla era peretele tău de pe Facebook sau ai vreun Tarzan prin curte care-ţi curăţă piscina?
RăspundețiȘtergereÎn camera de pantofi, ai scris cu carioca pe cutii rezumatul conţinutului, sau dărâmi câte un răzor întreg până-i găseşti p'ăia cu toc galben şi perfor la bot?
@omuldelamunte: Jungla e peretele cu iederi, hoya, asolbii, unele ajunse la lungimi record de 3 m :D, printre care se ascunde Vasile când se joacă de-a Tarzan =))
RăspundețiȘtergereIar după ce am dărâmat câte-un răzor căutând câte-un pantofior, m-am organizat mai ceva ca la FBI: zone separate în funcţie de Δt, cu subâmpărţirile M1, M2, M3, unde Δt= diferenţa de temperatură de la un anotimp la altul, iar M 1,2,3, mulţimea elementelor similare, recte cizme, pantofi sau sandale.
Pe fiecare cutie, ai ghicit, e scris cu permanent marker: Boot, roz ciclam, alezaj gleznă 21, cataramă ştasuri.
Sau: Mov, perfor bot φ 3, pompon organza V15 (unde V este volumul jumătăţii de sferă, calculat după formula 4 pi er la a treia supra trei, totul împărţit la doi)
Arcadia,
RăspundețiȘtergereAi un pumn de cireșe și pentru mine?
Plouă rău, nu pot ieși la cumpărături..
@Gina: Da, da, da! Am cules un coş, tocmai le-am spălat, te aştept. :D
RăspundețiȘtergereDaca tot le-ai spalat, sunt bune de furat!
RăspundețiȘtergereHaideţi! Eu mă prefac că dorm şi le las pe prispa casei :D
RăspundețiȘtergereCiresele ca ciresele, dar pe mine tot pantofii tai ma impresioneaza! :)))
RăspundețiȘtergereSi eu am o camaruta asa, insa tot nu m-am decis sa scriu pe cutii si...mama-mama ce le mai rastorn! :))
@Mirela: Îţi împrumut cariocile mele :P
RăspundețiȘtergereŞi-ţi dau şi-un pumn de cireşe :D
Deci ai magazin de papuci?Carioci mai ai? :P
RăspundețiȘtergereFrumosi copiii,si îmi par tare cunoscuti!
@maya: Nuuuu, nu vând nicio pereche :P
RăspundețiȘtergereCât despre copii, au unchi şi mătuşă în Germania, poate v-aţi întâlnit :D
Astăzi, fără vorbe-http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/06/cine-rade-la-urma.html
RăspundețiȘtergerevaaaaaaai... taci, ca m-ai emotionat! ce frumuseti de copii! <3
RăspundețiȘtergere@Incertitudini: Mai bine vorbea câinele ăla, decât să tacă şi să facă isprava =))
RăspundețiȘtergere@Zazu: Gata, tac! :P
O zi minunată să ai! :*
Arcadia, am citit postarea asta când încă nu aveai nici un comentariu și mă gândeam că am rămas fără cuvinte și în fața copiilor și în fața pozelor.
RăspundețiȘtergereSUPERBI! (și copiii, și pozele)
@Anca: Eu m-am îndrăgostit de copiii ăştia de când i-am întâlnit prima oară. Chiar fără să vorbesc cu ei, plutea ceva fermecător în aer. De fapt, toată familia lor e absolut încântătoare :)
RăspundețiȘtergereCând îi văd mă gândesc la dulceaţa de cireşe pentru că sunt dulci precum ea.
RăspundețiȘtergere@Mircea: N-am mâncat decât dulceaţă de cireşe amare, dar cred că e bună şi cea de cireşe dulci :D
RăspundețiȘtergereCum faci tu să aduni așa pruncuți faini prin preajmă? Iar reacția lui Ștefan e cu totul deosebită la vârsta lui, când baieții le consideră, de obicei, pe surioare, mai mult ca pe ceva nereușit, cu care le e jenă să fie văzuți în public. :D
RăspundețiȘtergereMelania, şi eu mă întreb cum de am norocul ăsta :D
RăspundețiȘtergereAvând în vedere că nu ne cunoaştem foarte bine cu părinţii lui Teo şi Ştefan, e un mare noroc că au avut încredere să ne dea copiii pe mână. Meritul e al lor :)
Superbe fotografiile. Poti sa vezi cu usurinta, fara sa citesti textul, ca au o relatie speciala si e evidenta dorinta lui de a o proteja. Iar ea, strengarita, e cea rasfatata. :))
RăspundețiȘtergere@Narnia: Da, Ştefan şi când mănâncă se uită cu un ochi la ea, să-i anticipeze orice dorinţă. Din dialogul privirilor lor am înţeles eu, la masă, că ei nu-i plac "frunzele" prin ciorbă, aşa să i-am pescuit perişoarele şi i-am strecurat peste ele ciorba limpede :D
RăspundețiȘtergereCând l-am întrebat pe Ştefan dacă vrea şi el să-i pescuiesc frunzele, mi-a spus: important era să nu fie la Teo în farfurie, că şi-aşa mănâncă puţin; eu pot mânca aşa.
M-a lăsat fără grai.
Iar acum m-ati lasat si pe mine fara grai. :)
RăspundețiȘtergereDupa datele actuale, sansele sa devina un sot si un tata minunat sunt foarte mari.
Felicitari sincere pentru cat de bine ai reusit sa surprinzi in doar cateva cadre, esenta relatiei dintre ei. M-ai lasat fara grai. :))
@Narnia: Iaca, oameni mari şi doi prunci mici ne-au lăsat fără grai :D
RăspundețiȘtergereDa, cred că va deveni un soţ minunat, antrenament are, din belşug :D
Interesanta metafora ta si nici ca se putea mai potrivita ;)
RăspundețiȘtergereVezi, ca ai de invatat si de la astia mai mici! Eu ti-am zis. Dar tu, nu! Batman! Batman!
... asta in caz ca ai uitat de mine! :P
@robert: Cum să uit de tine? Gata, fără Batman.
RăspundețiȘtergereNici Droopy n-am voie? :P
Fangio şi Fittipaldi... Droopy! Se pare ca sunt depasit de tot :(
RăspundețiȘtergere@robert: Ai nevoie de un update, urgent :))
RăspundețiȘtergere