Tăcerea zmeilor

Cu copilăria populată de împăraţi coloraţi, de zâne, vrăjitoare şi ursitoare, de zmei paralei şi alte idei, te trezeşti într-o bună dimineaţă om mare, cu sechele de poveste.

În funcţie de intonaţia cu care ţi s-au citit poveştile în copilărie şi, deci, cât de încredinţat şi fascinat ai fost de atmosfera lor fantastică, mai devreme sau mai târziu te trezeşti la realitate. Şi descoperi surprins că iarna din viaţă nu-i ca vara din poveste şi fericirea ta intră în comă de gradul cinci. Un fel de tranziţie de la Louboutin la opinci.

Nu ştiu vouă, mici fiind, ce v-au povestit părinţii ori bunicii despre însemnătatea Paştelor, dar mie nu mi-au întristat pruncia cu drama lui Iisus răstignit pe cruce, cu coroana de spini îndesată pe frunte, cu coasta împunsă de suliţă şi gloata isterizată. Şi nici că păcatele mele ar contribui direct proporţional la această odioasă crimă nu mi-a spus nimeni. Aşteptam să vină primăvara, să se ouă Iepuraşul, să primesc haine noi, să vină mătuşile cu cadouri, să scobesc cozonacul mâncând macul şi cam atât.

Mielul de pe masă, transformat în friptură grasă, nu l-am asociat vreodată cu vietatea blândă de pe imaş, deşi cu această ignoranţă lezam oarecum sentimentele porcului, despre care lesne am acceptat că, fiind murdar, umflat şi ţipând isteric la Ignat, merita sacrificat. Asistam miloasă ca un zmeu la pârlirea şi tranşarea lui, ba chiar uneori ceream brişca să particip activ la acţiune.

Numai că viaţa s-a răzbunat pentru curajul meu de zmeu: am năvălit într-o primăvară, din greşeală, peste bunicul, exact în momentul în care sacrifica mielul de Paşte. Şocul m-a paralizat. Niciodată n-am găsit cuvintele potrivite pentru a descrie grozăvia acelei clipe. Incapabilă să mă mişc, am asistat cum fiinţa aceea firavă şi blândă a murit fără să scoată un sunet.
Liniştea aceea mai grea ca pământul e la fel de vie şi azi, ca un tatuaj pe care nu-l mai pot şterge de pe suflet.

"Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa".


Zmeul a-nţeles. Şi tace şi el.