Gata, a trecut și Anul Nou pe vechi, toată lumea a sărit pârleazul și aleargă zglobie pe imașul lui 2013.
În perioada asta cetățenii își fac urări, își fac bilanțuri, iși propun marea cu sarea, iau decizii, sunt plini ochi de elan și intenții bune cu care încep să paveze drumul spre iad, ca de obicei.
Anul ăsta n-am făcut decât câteva urări, nominale, celor foarte apropiați. E drept că nici n-am primit prea multe, semn că am cam ieșit din raza de acoperire a preocupării cetățenilor din viața mea.
Cu vreo două excepții, urările pe care le-am primit la sfârșitul acesta de an au fost aceleași bla-bla-uri care se repetă de generații, care sună ca un femur din care s-a scurs măduva, sms-uri în care cuvintele stau aliniate ca niște sardele moarte în conserva de tablă zincată. Recunosc, nu le-am răspuns, dar sunt sigură că niciun suflet nu suspină din pricina tăcerii mele nesimțitoare.
În ce privește bilanțurile, eu am renunțat la ele, după ani de zile în care mă apuca depresia când făceam totalul. M-am resemnat: nu-s genială, nu-s nici măcar excepțională, sunt banală ca gripa, comună ca mătasea broaștei și n-o să fac, cu siguranță, în viață, nicio descoperire epocală, n-o să inventez nimic, n-o să las în urmă vreo operă semeață, vreo frază isteață, vreo idee creață.
Pentru anul ăsta nu mi-am propus nimic. După eforturi chinuitoare am înțeles în sfârșit că n-o să am pătrățele pe burtă chiar de-aș dormi în decubit ventral pe calorifer 365 de nopți pe an, pletele n-o să mi se-ndesească chiar de-aș mânca numai alimente cu microelemente și ulei cu omega 3, tricepsul brahial o să mi se bălăngăne la fiecare mișcare iar reputația mea n-are șanse de reabilitare.
Ceea ce e și mai uimitor încă e faptul că admit toate astea cu o seninătate blajină, împăcată și liniștită până în nucleul celular, fără vreo briză de regret. Nu am pe stoc nicio dorință aprinsă, niciun vis ornamental cu care să vreau să-mi împopoțonez existența viitoare, universul meu e plin de steluțe sclipitoare, îngerași bălai, colțișoare de rai, nepoței și flori de tei. N-am pofte nemiloase, dorințele mi s-au astâmpărat, impozitul pe remușcări mi-a scăzut aproape la zero, mă doare la bască.
Vă doresc un an cu soare, încântare și realizări nemuritoare.
Am și uitat ce voiam să-ți spun, așa de aspră ești astăzi, prea însorito!
RăspundețiȘtergerep.s. doamna din imagine seamănă cu tipa din Rusia , venită săptămâna trecută să dea lecții femeilor care vor cu orice chip să fie șnur. Fără pătrățele pe burtică.
Sunt prin preajmă, în cazul în care-ți amintești :D
ȘtergereAspră? Nicicând n-am fost mai indulgentă :))
Dureroasă urare după aşa un titlu. Însă zâmbetul are o doză de optimism în el. :*
RăspundețiȘtergereDureroasă? Deci până și urarea mea e mediocră? :O
Ștergere:))
Se pare că exprimarea mea lasă de dorit... 8-|
ȘtergereUrarea e minunată şi mult mai originală decât cele primite de curând pe telefon, dar titlul se potriveşte de minune cu lehamitea care mă încearcă de pe la Crăciun încoace. :))
O fi vreun virus, bre, care ne afectează. Da' io zic să nu ne tratăm, că mie-mi place :))
Ștergerenu fac bilanturi, nu am dorinte la 1 ianuarie. ba chiar si cu urarile am lasat-o moale anul asta. va sa zica suntem in trend, Arcadio, vrem-nu vrem :))
RăspundețiȘtergereTe pomenești că lansăm vreo modă! :))
Ștergerepai da, ca poate scapam de aia cu luminasarbatorilorblablabla :))
ȘtergereFie ca... =))
ȘtergereMie nu-mi sună deloc rău cum te prezinți - împăcarea cu sine e rara avis, deci trăiești o vârstă spirituală frumoasă.
RăspundețiȘtergereLa mulți ani!
Îmi place cum gândești! ;)
ȘtergereLa mulți ani!
``...iar reputația mea n-are șanse de reabilitare.``
RăspundețiȘtergereAoleu, nu ne inebuni...
Nici nu te gândi! :P
ȘtergereArcadie, matale ţi+ar trebuie o urare de să ţi se mişte balamalele din loc şi să ţi se strice coafura.
RăspundețiȘtergereEu îţi doresc să fii de o mediocritate excepţională, să fii banală ca fularul de caşmir, să-ţi găseşti uleiul de peşte care să te inspire să-l bei cu febrilitatea viciosului şi să descoperi secretul victoriei, fix pe ăla care să-ţi aducă realizarea că sânul lui avram e posibil, chiar şi cu reputaţia fără şanse de reabilitare.
La mulţi ani cu sănătate, alături de toate constelaţiile, toată flora parfumată, toţi îngerii de pe toate tărâmurile şi după toate calendarele!
un anonim mai vechi
Ce să zic? Dacă ai rămas cu masca de la Anul Nou, primesc urarea și-așa, anonimă. Vei fi având un coș pe nas, ceva, de ce nu te arăți la față, dar ai scos de sub ”canadiană” o urare foarte tare :D
ȘtergereÎn fapt, cheful scade cu vârsta, dar speranţa de mai bine ne animă până în ziua în care ne prăvălim într-un balansoar cu pledul pe genunchi şi-un ceai cald de la nepoţi.
RăspundețiȘtergerePână atunci, tot mai mulţi ani care să se constituie în amintiri frumoase!
M-am uitat în buletin și ai dreptate :))))
ȘtergereMulțam de urare. Ține loc de ceaiul de la nepoți :D
Cum ziceam, sănătate, fericire şi iubire!
RăspundețiȘtergereO zici de parcă m-ai părăsi. Să nu cumva! :P
ȘtergereHe-he! N-am fluturat batista, deci nu!
ȘtergereO săptămână faină să-ţi fie! :)
Bun! :))
ȘtergereAm început săptămâna cu dreptul, probabil de la urare :)
Oricine poate ieși din ”mediocritatea” asta. Sunt pline știrile de la ora cinci cu așa ceva. Mai greu e să ne menținem în acea stare medie care să ne dea sentimentul de siguranță și în care să ne putem trage sufletul. După ce ne vom fi odihnit, putem încerca să rupem rândurile. Dacă avem cu ce. Iar dacă nu, rămâne încercarea... :)
RăspundețiȘtergereDa, eu am de gand sa ma odihnesc o vreme. Si nu vreau sa devin vedeta stirilor de la ora 5, ma multumesc cu anonimatul meu caldut :D
ȘtergereNu mă las păcălit de smiorcăielile episodice ale unei montaniarde care scormone și așează peșteri cu fundul în sus, cam ca decubitul ventral evocat cu atâta precizie... Nu. Sub tricepsul brahial se ascund fibre de carbon radioactiv,oțeluri înalt aliate, germaniu pur și rare gerunzii. V-am văzut făcând bungee jumping fără corzi de pian, respirând oxigen și levănțică și la trei luni o dată iasomie. Așa, ca o informație vagă, ceaiul de la nepoți nu e prea grozav, e cam căliu și fără zahăr și mai are înfipt în cană și un pai de secară, ca să ne fie senectutea lipsită de glucide. Hai, să zicem, mai ușoară.
RăspundețiȘtergereAșadar, bla, bla, bla în 2013, tonus muscular, femur de mamut, dorinți de deltă și alte aventuri, cinegetice, desigur, reputație de piatră. Un răcnet scurt, vibrant pe străzi și în ogradă, exclus ulița Dostoievski sau incinte de Mega Image, la ore neconvenționale. Sugerez orele 6, după iminente răsărituri...
Boierule, m-au contactat niște domni cu antene parabolice în loc de cușme, cu ochi sticloși și voci electronice care zic că CV-ul pe care mi l-ați făcut corespunde la fix proiectului ”Senectute fără derute” la care lucrează ei. Cică ar fi vorba despre un upgrade al basmului ”Tinerețe fără bătrânețe” în care nu mai crede niciun pământean... Oare să accept?
Ștergeredacă vă înverziți până la crăpatul zilei, acceptați/ ăștia nu insistă...
ȘtergereM-am învinețit un pic, mai aștept...
Ștergereurarea cu soare,incantare si realizari nemuritoare mi se pare de tip decent si cumsecade. nu vreau sa par nerecunascatoare, da'te rog sa bagi si putina ploaie, ca noi, astia cu gradinile, ne dorim.
RăspundețiȘtergerein rest, asisderea si numai de bine!
Dragul meu balaur, bonus, ploi de aur! :D
ȘtergerePai, daca am soare pe carari, ma simt implinita! :))
RăspundețiȘtergereLa multi ani "originali", care sa nu se asemene cu cei din urma, ba din contra, sa-ti taie respiratia cu intensitatea trairii lor!
P.S. si totusi...ai un premiu la mine pe blog!
Soare să ai cât vrei, dar când o ploua pentru balaurul de mai sus fă-ți și tu de treabă prin casă :))
ȘtergereMă duc acum să văd premiul....
Urari prin iesemes ?Brrrr! Ma ia cu frisoane la ciolane . :)
RăspundețiȘtergereIo iti pun la basca ,
o floare albastra .
Nu-i "Nu-ma-uita" ,
Ce te grabesti asa ?
E tulipa lui Fanfan ,
Sa ne scrii inca un an .
Pup .
Bre, la cât e de frig, îngheață tulipa, să așteptăm, zic, primăvara. Și ni s-o dezgheța și pana :D
Ștergerehai termina, R U looking for sympathy for the devil ??? ;)
RăspundețiȘtergerehai la ski... si-ti dau eu o urare de s-o tii minte , mandra de la munte ! ( si nu cred ca nu te dai pe ...doage )ca se zgaieste soarele la noi...si luna , pe seara :)
xxx, un an cu 13 la noroc !xxx,j
http://windwhisperer.wordpress.com/2013/01/13/warnings/
Bre, sunt zen, fii pe peace!
ȘtergereCât despre pârtie, prefer să stau pe divan și să beau ceai :P
Un an minunat și ție!
prima impresie: am gresit blogu'.
RăspundețiȘtergerea doua: unde-i arcadia?
Sanatate si numai bine!
Aceeasi Marie, cu alta palarie :))
ȘtergereLa multi ani!
Doamneee!!! Parca ai fi sora mea geamana:D
RăspundețiȘtergereAcum, la inceput de an, gandim la fel, simtim la fel... atata doar, ca pe mine nu ma doare nicaieri ... nici macar la basca, ca nu port =))
Asta înseamnă că de mâine nu mai port nici eu bască :))
ȘtergereDragă Arcadie!
RăspundețiȘtergereEu cred că trebuie să te apuci de alpinism. Trebuie să escaladezi neapărat muntele banalităţii şi cu ultima fărâmă de energie să îţi înfigi steagul optimismului arcadian.
Dacă te contactează nişte nenii cu antenuţe să le dai adresa corectă să ia pe cine trebuie. Adresa corectă este: Comăniţa nr. 9. Am auzit că acolo este un nene ce seamănă cu ei.
După ce te faci mai bine şi scapi şi de răceală îţi recomand să asculţi asta: http://www.youtube.com/watch?v=QHUBfMpqgbo
Le-am dat adresa băieților verzi, mi-am cumpărat coardă și de mâine-s pe munte :))
ȘtergereFain videoclipul, mulțam, nu-l știam :)