Capitală. Pedeapsă capitală.

Deci da, m-am mutat în capitală. Aproape am terminat cu instalarea, mai am de pus la punct câteva detalii minore, cum ar fi să-mi fac o hartă care să mă ajute să ajung la prăvălie şi să mă-ntorc acasă înainte de lăsarea întunericului. Nu cunosc Bucureştiul, dar am o strategie clară când ies în trafic: dacă am ajuns pe vreun bulevard necunoscut la o oră de vârf, o ţin tot înainte până mi se gată benzina.
Pe urmă sun la salvare.


Că niciodată nu mi-am iubit telefonul mobil, ştiaţi deja. Ce nu ştiţi e că amu' îl iubesc. Sincer, din toată inima. Nu mă mişc, nu respir fără el. În schimb, soră-mea, care până să vin eu îşi iubea telefonul , acum îl urăşte. Nu ştiu ce-a apucat-o aşa, dintr-o dată.


Sunt o fire sociabilă, deja mi-am făcut un prieten. Unul dintre portari. Mai schimbăm o vorbă, ne mai râdem, ne mai compătimim reciproc. Eu îl plâng că stă în frig să ne păzească, el mă plânge c-am dat tihna de la Braşov pe agitaţia din Bucureşti. După ce plângem un pic, ne ducem fiecare în treaba lui. El, n-are voie să doarmă în post dar mai aţipeşte câte-un pic peste noapte. Eu am voie, am chiar recomandare să dorm, da' nu mi se lipesc genele şi pace. Obişnuită cu mai multe joburi concomitent, mă gândesc că m-aş putea angaja şi ca paznic la bloc, noaptea. Să vezi atunci bănet pe mine, fără număr-fără număr.

În rest, sunt singură cuc. Mai scriu asta şi mă duc.