Când plouă ca-n poeziile lui Bacovia și oamenii se scurg pe străzi ca ploaia pe geam, cu gândurile și picioarele ude, e timp potrivit pentru ceai și povești.
Sunt fel de fel de povești. Cel mai greu e să citești printre rânduri povestea unui om, să completezi, corect, ca la un chestionar, spațiul dintre cuvinte, să umpli tăcerile, să continui gesturile frânte, să construiești un întreg din bucăți pline de taine. Dar ca să-i prinzi tâlcul, trebuie să fi învățat să asculți, nu doar să auzi, să vezi, nu doar să privești, trebuie să știi când să fii ploaie și când să fii soare, pentru ca sufletului din fața ta să-i vină să încolțească, să crească, să înflorească. Altminteri, omul din fața ta rămâne ferecat ca un miez de nucă în coaja lui tare.
Am citit ieri frânturi dintr-o poveste și-acum nu știu ce să fac: să tac ar fi prea puțin, să vorbesc ar fi prea mult. Va rămâne așa, o poveste de visat cu ochii deschiși în zilele când cerul coboară aproape de pământ și plouă mărunt.
Eu o să mă iau din când în când după urma ei udă și-o să mă întorc cu drag înapoi la o duminică de mai cu gust de ceai...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereŞtii localul "Ceai la Cotroceni"!?
RăspundețiȘtergerehttp://www.facebook.com/ceailacotroceni
Nu, nu-l știu, dar deja e prea târziu :P
ȘtergerePentru că mâine plec la... ceailabrașov :))
P.S.
Brioșele alea cu vanilie de la link-ul tău m-au lovit drept în inima :D
Nu-mi amintesc sa mai fi scris asa pe blog!
ȘtergereCeva franturi din franturile povestii citite ne poti spune?
O fi de la poveste, mă gândesc :D
ȘtergereCât despre povestit frânturi, poate, după ce mă mai acomodez cu povestea. Deocamdată mă reacomodez cu propria casă :D
Poveștile, ca să poată fi spuse, trebuie să se coacă mai întâi în povestitor, altfel ies chircite și neadevărate.
RăspundețiȘtergereAscultătorul, în afară de urechi, de auzit, trebuie să aibă și suflet, de primit.
Abia când sunt întrunite ambele condiții, poate avea loc transferul, pentru că orice poveste receptată cu inima devine puțin și a celui care o ascultă.
Da, da, e drept, poveștile rotunde și coapte sunt rare. Mi-aș dori să am și eu, cândva, una, fără colțuri :P
ȘtergereIntoarce-te dupa soare!:))).Abia astept urmatoarea scriere:)
RăspundețiȘtergereCitissima! :))
Ștergerepupici cu sclipici!!!!:))) esti la Iasi sau la Brasov?Mi-am facut si eu blog:) "eucalypti" si brusc mi-a pierit inspiratia cand am citit frumosul tau de text de scriitor cu talc :)).un lucru iti mai spun: M.U.L.U rau de tot:)
RăspundețiȘtergereSunt la Brașov. Festivitatea studențoasă are loc mâine la orele 13, deci decolez la ora 6-zori. M-ai dat gata cu mulu =)) Academia o să breveteze cuvântul în scurt timp :)))))))))))))
RăspundețiȘtergeresa-mi trimiti foto cu academicianul in devenire maine:))
RăspundețiȘtergereBine-ai revenit acasă, Arcadia, se vede treaba că Braşovul îţi prieşte la scriitură! e cumva vorba de absolvirea facultăţii de către fiul tău? :D
RăspundețiȘtergereMulțam de întâmpinare! :* :*
ȘtergereȘi da, ieri a fost cursul festiv, fiu-meu a absolvit, hip-hip-ura! :D
- se ia dovlecelul( de unde vrei:)) )
RăspundețiȘtergere- se curata temeinic
- se taie cubulete
- cubuletele venite din dovlecelul curatat temeinic se pun la fiert
- se adauga zahar si multa sare de lamaie
si pentru ca aceasta combinatie sa fie implinita adaug si un clip
http://www.youtube.com/watch?v=WteF0j5gYGk&feature=youtu.be
versurile sunt cruciale:))
Om de cuvânt, exact cum mă așteptam! Mulțam fain de rețetă :D
ȘtergereDramatice versuri! :))
ce ai patit cocolosule??? te ploua pe aripi ??;)
RăspundețiȘtergeresper ca e un *ce ai* verde :) :)
http://windwhisperer.wordpress.com/2012/05/11/verde/
Da, da, da, era verde-verde :D
Ștergere