Belele și sechele

Pentru cei care caută explicațiile din spatele evenimentelor, postarea asta n-are nicio legatură cu venirea primăverii pe care o tot aștept. Are legatură cu ultima postare a prietenului meu, Omuldelamunte. Cum în ultima vreme nu prea mai am timp de hoinărit pe câmpiile blogosferei, mai dau câte-o raită pe la prieteni, dar fără să intru in casa. Mă uit peste gard, văd ce-au mai făcut, dacă au lumina aprinsă, dacă iese fum pe horn, dacă miroase a mâncare prin blogurile culinare și liniștită că treburile merg bine pe la ei, mă întorc la treabă. Astă seară însă am dat peste un titlu care m-a oripilat: Cărăbușa. (Deja văd două zâmbete late, brusc instalate la citirea titlului. Vinovații să se ridice în picioare!)

Da, porecla mea, care mi-a umbrit copilăria și mi-a lăsat sechele adanci, este Cărăbuș de Mai.
Nicio similitudine cu numele lui Chris de Burgh, evident. Porecla mi-a născocit-o soră-mea, drept răzbunare. O răzbunare îngrozitoare. Pentru că am mușcat-o de spinare. Păi dacă nu m-a lăsat să fiu locomotivă ce era să fac? Să accept, fără luptă, rolul de vagon? A plătit cu puțin sânge îndrăzneala, iar eu o viață, cu porecla. Singura mea vină fiind aceea că m-am născut în mai, că urăsc de moarte cărăbușii și n-am vrut să fiu vagon.

Revenind la articol, de emoție, am dat vreo trei click-uri pe-alăturea de titlu, zicându-mi că nu, nu poate avea nicio legatură cu mine. Tre' să fie vorba de vreun documentar. Unul despre viața insectelor care se întâlnesc în arealul nostru geografic. O fi așteptând omul primăvara, mă gândeam, și se gândește la soare, la cărăbuși zburând din floare-n floare.
Am citit articolul à bout de souffle. Era portretul meu robot, cu poreclă cu tot:
cu câte vaze am îndestulat tomberonul donat de primărie, numai Vasile știe; iar cu mine, nici vorbă de monotonie, tot el știe; despre praf, mulți pot depune mărturie că fac alergie. Dar toate aceste detalii sunt mică copilărie pe lângă dezvăluirea ca de Bobotează, când am purtat body, am facut cea mai mare prostie.

Acum, că tot mapamondul secretul mi-l știe, aștept primăvara, pe tușă.

Vă las o brândușă la ușă.