duminică, 27 februarie 2011

Fluctuat nec mergitur

(Postare motivaţională)


Deja nu mai e un secret că nici prin Arcadia pajiştile nu sunt verzi în toate anotimpurile, că uneori privighetorile înţepenesc prin copaci şi cucuvelele îşi fac de cap ziua-n amiaza mare, că sunt săptămâni în care niciun sfânt nu-şi serbează ziua de naştere, zile când burduful acordeonului e legat fedeleş şi singurul instrument care cântă e inima albastră cu coarde uzate şi dezacordate.

Nu ştiu câţi dintre voi aveţi angoase şi, dacă aveţi, după ce calendare vă apucă ele, nu ştiu care sunt motivele care vă deprimă şi cât de întemeiate sunt ele, dar eu m-am trezit într-o bună dimineaţă, trasă la faţă, fără nicio poftă de viaţă. Nu-mi trebuia nici dulceaţă, ceea ce la mine e semn de boală sigură.
Am pus repede mâna pe balada Mioriţa şi-am citit despre simptomatologia oii bârsane:

Dar cea Mioriţă
Cu lîna plăviţă
De trei zile'ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.

Vai, mi-am zis, jelesc de fix trei zile, coafura plăviţă nu-mi mai rezistă nici cu Taft, când văd salata mă apucă inapetenţa, deci e bai. Tre' să merg la doctor.
Îmi pun rapid cămeşa albă a lui Vasile, îmi bag în urechi căştile de la computer în chip de stetoscop şi-mi fac singură o amamneza scurtă şi la obiect:

Mioriţă laie,
Laie, bucălaie,
De trei zile'ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Draguţă Mioară?


Lepăd iute cămeşa albă, îmi pun la loc lâna plăviţă, mă tolănesc în fotoliul psihoterapeutic şi încep a glăsui:

De trei zile-ncoace
Gura nu-mi mai tace
Creieru-mi turbează,
Gânduri fermentează.

Rimele mă epuizează, aşa că trec pe proză.
Simt, dom'le, în ultimele zile, că în loc de normalul creier sănătos, dens şi creţ, al meu a dospit la căldură, s-a aerat, s-a afânat şi prin găurile lui mişună neobosite sumedenie de gânduri, ca nişte furnici într-un muşuroi uriaş.

Doctorul cu cămeşă albă decide tratamentul: o gaură-n cap pentru depresurizare plus două perechi de palme pentru sculat gândurile în capul oaselor şi apucat în şir indian pe cărăruia cea dreaptă.

Prea drastic tratamentul, decide pacientul cu lână plăviţă şi-amară guriţă.
Poate mă salvează filosofia, gândesc.

Bună ziua, cogito ergo sum! Încep eu să filosofez în stil burghez.
Aş vrea să pătrund sensul aceastei stări de cotropire mongolo-tătaro-ostrogotă care îmi calcă-n picioare fiinţa de trei zile-ncoace şi nu-mi mai dă pace. Aş vrea să mă eliberez de acest mâl, de această mocirlă care îmi năclăieşte gândirea, să reduc la zero această sumă dramatică de erori care face din fiinţa mea altă dată acceptată, o creatură socialmente insuportabilă, care violează echilibrul social al habitatului în care fiinţez. Menţionez că în cazul meu, depresia nu este vocaţională ci ocazională.

Nu m-am adresat direct unui anumit filosof, dar primul care mi-a răspuns a fost Kant:
Nu vei cunoaşte noumenul, dar trebuie să lupţi, să încerci să te apropii de absolutul pe care nu-l vei atinge niciodată. Întreabă-te: ce pot şti? ce trebuie să fac? ce-mi este permis să nădăjduiesc?
Muică, ăsta e mai rasolit ca mine, ăsta mă bagă definitv în depresie de nu mă mai scoate niciun psiholog la liman!

Descartes mi-a ţinut un Discurs asupra metodei de vindecare şi m-a îndemnat la Meditaţii metafizice. Apoi mi-a zis că tre să mă divid ca o euglenă verde, să mă împart în res cogitans şi res extensa.
Uite ce, zic, eu nu mă împart şi nu mă vindec pe bucăţele, eu vreau să rămân aşa, întreagă, nevătămată şi nedivizată.

Aristotel m-a luat tare: Citit-ai De Sophisticis Elenchis? De Anima? De Longitudine et Brevitate Vitae? De Juventute et Senectute?

Păi...cum să explic, zic, pe astea două, ultimele le trăiesc deja, bănuiesc că tocma' de la brevitatea vieţii şi de la senectute m-a luat aşa, cu greţuri existenţiale. Înţelegi matale?
Nu, nu pricepea nimic.

Platon ma jignit, mi-a zis că trăiesc în întuneric, în peşteră, legată cu lanţuri. M-a luat cu teoria formelor când eu mă luptam cu fondul problemei şi m-a-ntrebat ce-s io: înțelept? militar? meșteșugar? grădinar? Apoi îs toate la un loc, zic, depinde de situaţie şi depinde cu cine am de-a face.
Mai-mai că-mi venea să scot puşca şi s-o fac un pic pe militarul cu el! Mai bine rămâneam la Aristotel!


Văzând eu că nici filosofia nu face lumină în cazul meu, am decis să apelez la reţeta lui Martin Page.
În fond, cu cât eşti mai deştept, mai inteligent, în loc să-ţi poţi ţine în frâu angoasele, să-ţi struneşti depresiile, tu ţi le întreţii, pentru că ai mijloacele să ţi le justifici, operezi cu idei şi concepte care pot legitima, la o adică, orice stare.
Dar cei de pe lângă tine nu te judecă ideologic, filosofic, ci atitudinal, comportamental. Ori, ca manifestare, tu eşti doar un ciufut, un scremut, un posac, un constipat. Şi nimeni n-are răbdare să te scarpine pe tine între coarne, să scobească răbdător printre cauze, filosofii şi ideologii să găsească vreuna care, Doamne-ajută!, ţi s-ar potrivi cât de cât şi te-ar putea reanima.

Prin urmare, dragii mei, am ieşit binişor şi fără ajutor din balta călduţă unde zăceam ca un hipopotam inert, m-am uitat la "Viaţă de gândac" şi-am decis că dacă Flik cu neamurile lui a salvat Insula Furnicilor de cosaşi, îmi pot salva şi eu propria insulă, de-o jale mică, dacă am creier măcar cât o furnică. Carevasăzică.


45 de comentarii:

  1. Stăpîne, stăpîne,
    Iţi cheamă ş'un cîne
    Cel mai bărbătesc
    Şi cel mai frăţesc.

    Eu am 2 caini si 3 mate.Ele nu ma lasa sa zac.:)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Lia: Păi şi io am trei câini. Dar în curte, deci pot să zac liniştită din punctul lor de vedere :D

    RăspundețiȘtergere
  3. eu recunosc, sunt incult... atâta ştiu, Einstein ne-a zis să ne relaxăm,... totul este relativ...
    nu pot decât să-ţi urez să-ţi bagi picioarele în ce vrei, şi să găseşti ÎN TINE resursele, resorturile, motivaţiile, sensurile,... să mergi înainte... indiferent ce-ar însemna acel "înainte"...
    spor
    să ai o săptămână maximă

    RăspundețiȘtergere
  4. p.s. am şi eu un mâţ... crezi că ar ajuta să am mai mulţi??

    RăspundețiȘtergere
  5. @Victor Mihiş: Boierule, eşti oricum, numa' incult nu!

    Bun îndemn, deja mi-am băgat picioarele-n ea de baltă şi-am păşit pe insulă. Tot înainte! <:-p

    RăspundețiȘtergere
  6. @Victor:
    P.S. Doi mâţi cum era Putin al meu te pot băga într-o depresie din care nu te mai scoate nici un regiment de psihologi! =))

    RăspundețiȘtergere
  7. Arcadia draga mea,
    Poate că îi duci cu vorba pe unii, pe mine nu m-ai convins- trebuie să rămâi tot în spațiul filozofic, așa că du-te matale la ”Banchetul „ lui Platon și caută-ți jumătatea de sferă pierdută , probabil, din cauza ninsorii care nu se mai termină.
    Nu știu ce face domnu Vasile, că nu prea ai vorbit de data asta despre domnia sa..
    p.s. ai rochia aia teribilă de când te-ai văzut cu foștii colegi.
    Coafura o faci tu să-ți stea bine.
    Mult succes!!

    RăspundețiȘtergere
  8. si de pe insula ca sa ajungi intre noi? iar tre sa bagi picioarele in balta ;)

    sa moara toti soarecii din gradina care imi rod morcovii daca am vazut pe cineva sa faca mai mare haz de saraca balta.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Incertitudini: Apoi io nu voiesc a duce cu vorba pe nimeni, decât pe mine! :D
    Vasile e la dietă, se luptă şi el cu furnicile lui, din stomac! =))
    Mulţumesc de susţinere! :*


    @alm: Neah, traversez balta călare pe hipopotam! =))
    Cât despre şoareci, te rog nu-i pomeni! Eu am traume mari de la ei, poate ţi-oi povesti vreodată! :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Arcadia, pe langa poezii mioritice si filosofii, recomand un sac de box. La sotul meu a functionat asa de bine ... i-a mers din prima... l-a folosit o singura data, si-a varsat tot amarul pe el si gata. Acum ca e eliberat si fericit (sotul, nu sacu') folosim sacul pe post de pernita giganta de ace sau atractie turistica pentru musafiri.

    RăspundețiȘtergere
  11. poza asta e foarte reuşită şi pare înfăţişarea perfectă a contextului mioritic: "... la negru zăvoi/că-i iarbă de noi/şi umbră de voi". Se văd copacii reflectaţi superb în apă, deci e clar că-i şi zăvoiul prin apropiere, doar că-n loc de oi e un hipopotam :D dar asta nu-i o problemă, s-ar putea scrie la o adică şi o baladă a hipopotamului, nu ştiu s-o fi făcut cineva până acum?

    Până una-alta, apa aia în care se scaldă viitorul protagonist al baladei mi se pare numai bună de înecat nişte depresii, Arcadia!

    RăspundețiȘtergere
  12. http://www.scribd.com/doc/8200204/Thoma-de-Aquino-Summa-Theologiae

    RăspundețiȘtergere
  13. Pe-un picior de plai/pe-o gura de rai/ce sablon fain ai...nu mai lacrima/nu te mai certa/vino la neica...aici nu se cadea sa continui cu "sa-ti pupe gurita" ca io-s doar Liana, prietena ta.
    Am primit niste vin de Corcova, vii la un pahar?

    RăspundețiȘtergere
  14. Mai lasă-i naibii pe filozofii ăştia care "şi-au trăt traiul şi-au mâncat mălaiul" =)) ... nu vezi, ai descoperit o amenajare de grădină cu lac FANTASTICĂ!!!
    ... cât despre furnici, şi tu şi eu ştim exact de unde vin... din Mushuroi-ul părăsit :D

    ps. Dacă tu nu mai vii la Mushuroi, va veni Mushuroiul peste tine! =))

    RăspundețiȘtergere
  15. Acum, după atâtea sfaturi bune, eu ce să mai zic decât că bine că ieșiși; cu sau fără filozofi. Depresia asta are și ea un șpil: trebuie s-o lași să se epuizeze, după care e ca o cârpă stoarsă... bine, și tu ești cam tot așa, dar ai acum loc liber în tine, să-l umpli cu ce vrei. :)

    RăspundețiȘtergere
  16. @Laura: Eu aşputea să-l folosesc pe Vasile pentru terapia asta? Că n-aş mai ieşi pe frigul ăsta să cumpăr sac de box.... =)) =))



    @Daria:
    Hipopotam mare
    Cu lată spinare
    Hai de fă cărare
    Până hăt, în zare
    Prin cei mari nămeţi
    Ce-au adus tristeţi
    =))


    @c.j.: Nu-mi este familiar thomismul, o să mă documentez :)



    @Liana: Draga mea, doar ţi-am spus că eu la beţie plâng de se rupe cămeşa pe mine, deci nu-i indicat în starea mea să mă dedau la Corcova. :D



    @PeNe: Nu vreau grpdină cu lac, doar ştii! Dar furnici am din belşug în grădină şi mă tot întrebam de unde vin :P



    @silavaracald: Pot să-l umplu cu un tort Doboş uriaş? =))

    RăspundețiȘtergere
  17. :)) foarte tare! păi, dacă n-ar fi fost nămeţii inspiratori, n-ar fi apărut balada asta, aşa că tot au făcut ceva bine şi ei. măcar acolo nu cred că s-a luat curentul din cauza zăpezii ca pe-aici...

    RăspundețiȘtergere
  18. Cel mai mult imi place camesha lu` Vasile...

    RăspundețiȘtergere
  19. @Daria: Nu ni s-a luat curentul din cauza zăpezii, ni s-a luat doar pofta de viaţă din cauza ei :D



    @Vasile Covaciu: Aşa-i că-i faină? =))

    RăspundețiȘtergere
  20. Si eu care credeam ca esti la Venetia ::)
    In loc de Corcova, ti-as recomanda neste articole scrise de Andrei Plesu. Nu se poate sa nu zambesti citind.

    RăspundețiȘtergere
  21. @Stefana: M-am plictisit de carnaval. Am început să-i cunosc deja :D

    Cât despre Pleşu e delicios uneori, da.

    RăspundețiȘtergere
  22. @vivi: Hai să trăieşti! Şi să-nfloreşti! :D

    RăspundețiȘtergere
  23. Am crezut ca nu e grav, dar m-am inselat. Inca nu te-ai refacut. Ba chiar as zice ca se agraveaza... Pentru "depresia" ta iti recomand remediul universal: detasare.

    Am citit de 2 ori postul ... si sunt la fel de istet ca la inceput :D

    Pentru cei care au facut latina in pauzele dintre ore... ce vrea sa zica titlul ala?

    RăspundețiȘtergere
  24. Of, Arcadia, de parca nu-mi ajung angoasele mele!

    RăspundețiȘtergere
  25. Arcadia, am tinut sa intru in dimineata asta sa-ti spun ca a venit primavara! In caz ca nu o vezi cu ochiul liber, caut-o. Caut-o bine, ca sigur e pe undeva(incepe cu sufletul tau, sunt sigura ca o gasesti).
    O primavara minunata iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  26. E chiar inidcat doboșul. Mai ales că pregătește terenul pentru viitoarea depresie, legată de kilogramele în plus. :D

    RăspundețiȘtergere
  27. Mia Cara, în sfârşit,
    1 Martie-a venit!
    Cu speranţe de mai bine
    În Mush şi aici, la tine!

    De când tu ne-ai părăsit
    Mush-ul a fost cotropit ;(
    Furnicile-au suferit,
    Voia bună-a dispărut ;(

    Aşa că, venim la tine
    Să ne mai simţim şi bine!

    RăspundețiȘtergere
  28. @robert: Bre, cum dreaqsă te detaşezi de zăpezi fără sfârşit şi de frig necurmat? Ha?
    Pe cuvânt că o zi de vară, cu soare şi căldură, m-ar vindeca instantaneu de orice jale. Azi iar ninge, deci mă ia cu agravare :((

    Titlul ăla motto-ul Parisului şi vrea să zică "E zguduit dar nu se scufundă". Mă gândeam că mă
    motivează şi pe mine dictonul, dar în dimineaţa asta, cu noua zăpadă, nu mai cred nici eu în el :D




    @Mirela: Draga mea, îmi pare rău, dar la ora asta singura filosofie în care cred e nihilismul :D




    @anamaria: Da, da, da! Unde s-o caut? Poate pe alt continent, că nici prin ogradă, nici sub zăpadă, nici prin corason la mine nu-i nici urmă de ea! =))



    @silavaracald: Draga mea, am ajuns la 53 de kile de când cu angoasa asta, deci depresia pe motive de supraponderalitate nu mă paşte deocamdată :P



    @PeNe:
    Dragă PeNe, în sfârşit
    Iarăşi iarna a venit
    Cu promisiuni de ger
    La căldură nu mai sper.
    Pam-pam!

    RăspundețiȘtergere
  29. Mda, au dreptate unii ... nu ţi-ai revenit, eşti încă bolândă ;(
    Mi-a pierit şi ultima picătură de speranţă ... mă duc să-mi plâng de milă.

    RăspundețiȘtergere
  30. Cred ca nu ai cautat unde trebuie. Daca ai fi apelat la invatatura lui Dumnezeu sigur ieseai mai repede din starea de letargie care te-a acaparat. Anxietatea se trateaza cu speranta, iar speranta se gaseste din plin in Dumnezeu.

    RăspundețiȘtergere
  31. Arcadia,de Martisor,iti daruiesc,prietenul meu :
    http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/k/omar-khayyam-6zuhzsu/come-fill-the-cup-6zuhzsu.html
    Orice diagnostic pune don' doctor, nu exista sa nu gasesti un catren cu leacul potrivit.
    Fiindca io apelez des la el si cu succes,zic sa-ncerci si matale. Vorba ceea "cauta si vei gasi! "
    Cu multa dragoste !!!

    RăspundețiȘtergere
  32. @PeNe: Amu' asta mai trebuie, să te ia şi pe tine jale!
    Stai aşa cum eşti, bre, lasă plânsul! :D



    @Eugen Ion: Da, bine zici, mă duc să caut speranţe pentru mine :)



    @gabriela: Mulţam! O să caut. :)

    RăspundețiȘtergere
  33. Mai, eu m-am distrat, fain articol ;) Filosofia umorului, i-as spune, sau despre arta unui zambet :)

    RăspundețiȘtergere
  34. @teonegura: În sfârşit, un cetăţean care ia partea bună a chestiunii! Cahapeau, boierule! :D

    RăspundețiȘtergere
  35. bag sama, citind pe la vecinii si prietenii nostri, ca te-ai extras din balta, ca sa citez. no, bine, e semn de primavara si asta :). te pup cu drag, de martisor!

    RăspundețiȘtergere
  36. @Zazuza: Da, m-am extras. Încă nu m-am uscat, dar măcar nu mai stau în apă :P

    :*

    RăspundețiȘtergere
  37. Astăzi mi-am adunat gândurile bune într-un buchet cu fundă alb- roșu!
    O primăvară limpede ,Arcadia!
    http://www.youtube.com/watch?v=crYm91p8jM8

    RăspundețiȘtergere
  38. @Incertitudini: De aceeaşi limpezime să ai parte şi tu, draga mea!

    RăspundețiȘtergere
  39. Aha, deci te-ai lasat...:(
    Atunci nu te mai invit la beutura, ci la prajitura. Merge?
    Si-ti las un brat de flori de Martisor :*

    RăspundețiȘtergere
  40. @Liana: Bună prăjitura şi primăvara. Mulţam fain. :*

    RăspundețiȘtergere
  41. Vad ca in Arcadialand e zapada si bate alizeul,ce zici madam sa-ti faci bagajul spre zari mai calde?
    O "MARTE GRASA" asezonata cu ceva soare si cu arome de jazz?
    Eu cu asa ceva imi tratez "depresiunile"
    Pene,noi 2 suntem deja imune la furnici si ciuperci, o sursa alternativa de tratament al depresiei:D:D:D
    Ps. am facut vreo 3 feluri de prajituri cu crema ,zilele astea(din cauza de musafiri) cred ca d-aia m-am indulcit atata

    RăspundețiȘtergere
  42. @Elfa: Da, în Arcadia primăvara întârzie :(
    Da' şi când o veni, să vă ţineţi, ce petrecere fac! :D

    RăspundețiȘtergere
  43. * erata
    "Martea Grasa" era in intentia mea sa scriu
    Dau un Bal al Primeverii!

    RăspundețiȘtergere