miercuri, 5 mai 2010

Aceeaşi Mărie cu altă furie

Nu ştiu cum pot unii să-şi trăiască viaţa fără perdele, cu ferestrele deschise larg şi sonorul la maxim. Nu-şi adăpostesc de priviri curioase nici cocoaşa, nici unghiile încarnate, nici gândurile deocheate. Totul e pus pe tarabă, la vedere, oricui cere i se dau detalii mai picante sau mai "de regim", în funcţie de stomac.

Măria despre care vorbesc azi e o fată directă şi bătrână. E genul de femeie cu care dacă ai călătorit de la Bucureşti la Predeal, ştii toul despre ea: unde şi în ce condiţii s-a născut, rudele până la gradul 4 plus aparţinătorii, relaţii, avere, boli, şcoli.

Când am cunoscut-o eu, acum vreo 6 ani, era implicată până la prăsele într-o relaţie care, simţea ea, urma să se sfârşească apoteotic la primărie cu o mare paranghelie. Îmi povestea după numai 15 minute despre cum a simţit ea imediat ce s-a uitat în ochii lui albaşti ca spirtul medicinal că el e alesul, că poate să-şi doneze fără rezerve şi fără deliberări inima lui Jan de la Hoghiz pe care se impunea cu necesitate să-l cunosc şi eu, să văd cu ochii mei minunea. Eu am lăsat pesemne să se întrezărească ceva rezerve vis a vis de credinţa ei în alinierea planetelor şi-n căderea cometelor care-i garantau fericirea pe termen mediu şi lung alături de Jan, aşa că m-a admonestat, lovindu-mă peste genunchi: astrologia e o ştiinţă, dragă!

N-am mai apucat să-l cunosc pe Jan pentru că el s-a evaporat ca roua într-o dimineată de luni, lăsând-o pe Măria montată şi debusolată. Furioasă, a citit oricui i-a ieşit în cale în următoarea jumătate de an CV-ul lui ruşinos însă astrologia a ajutat-o să dibuiască iar steaua polară şi să se orienteze spre alt domn vacant şi grizonant. Şi lui i-a dăruit inima, întreagă şi degrabă. Surul a ţinut-o în custodie vreo câteva luni după care i-a dat-o înapoi, cu un buchet de galdiole alături. Altă furie, aceeaşi astrologie fără paranghelie.

Planetele au ieşit din rând anul trecut când ea şi-a dăruit inima reparată lui Geo. M-a căutat acum două săptămâni să-mi povestească totul, în amănunt. Cum s-au privit, cum nu s-au potrivit şi cum s-au pripit când s-au logodit. Geo a luat-o de nevastă, cu paranghelia de rigoare, într-un moment în care toate planetele îşi făceau de cap iar cometele dădeau din coadă a negaţie. A ştiut că nu e într-un ceas bun şi alinierea nu e promiţătoare, dar a mers mai departe de frică să nu i se uzeze ireparabil cordul după atătea dăruiri eşuate.

E nefericită şi furioasă, gata de erupţie ca Eyjafjallajökull. Astrele i-au promis însă pentru anul în curs o cuminţire spectaculoasă. Deja simte nevoia unei noi dăruiri inimoase. Ar vrea un copil. La 48 de ani. E convinsă că unui prunc, sânge din sângele ei, va putea să-i doneze pentru totdeauna inima ei de care nimeni n-a avut nevoie vreodată.

16 comentarii:

  1. Ce sa zic, daca-mi dai voie? biata fata(.. )are si ea sperantele ei. Ca oricare.
    Nu stii ca doamnei profesoare din Bucuresti,care si-a dorit, cu perseverenta , sa-i aduca domnu' doctor o fetita ,indiferent cand, doar dumneaei sa ( mai) fie in viata , pana la urma, visul i s-a implinit?
    Maria cu multe palarii stie de chestia asta?
    p.s.daca tot nu are perdele..

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, are speranţte absolut legitime.
    Cumva ilegală e doar expunerea lipsită de inhibiţii a vieţii ei amoroase :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu zic ca nu imi plac povestile tale, dar nu asta e ceea ce imi place cel mai mult; ci felul de a le spune. Creanga ar fi invidios!

    PS: m-am gandit. Vreau si Pulitzer-ul :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Robert dragul meu, eu zic să nu ne grăbim, să mai aşteptăm, să bem un Giusto! =))

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai dreptate, sunt oameni care isi pun poalele in cap si iti povestesc detalii intime fara sa le-o ceri.
    Eu una nu stiu cum sa reactionez: sunt prea bine crescuta pentru a le spune ca ma plictisesc, pe de alta parte chiar nu vreau sa aflu toate acele lucruri.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Lady lo: Măria asta mă tratează de parcă am fi prietene de-o viaţă, deşi am vorbit în 6 ani de 6 ori, ea fiind plecată din ţară bună parte din acest răstimp. Iar "prietenia" noastă s-a întâmplat pentru că sora ei e mama unui fost coleg de-al pruncului meu şi-am stat în aceeaşi bancă la o şedinţă cu părinţii =))
    Lipitori le zic eu :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Astia care "se inchina" astrologiei, au ceea ce merita! Nu cred ca acesti oameni stau bine cu psihicul...

    RăspundețiȘtergere
  8. @Anima: Îmi creşte inima când văd oameni care nu-şi trăiesc viaţa după horoscop şi astre!

    Mi se întâmplă uneori să spun sau să fac ceva şi imediat să fiu întrebată: în ce zodie te-ai născut? Ei bine, de fiecare dată spun una la întâmplare, iar după ce mi s-au adus argumente zdrobitoare că sunt influenţată de zodie le arăt buletinul.
    Ador momentul când se dezumflă ca nişte baloane înţepate! =))

    RăspundețiȘtergere
  9. Am senzatia ca o intreaga generatie a fost crescuta fara pedele.
    Mai demult, cestile cu zahar, pungile cu faina, lingura de lemn si hartia igienica circulau pe scara blocului intr-o retea complicata unind toti locatarii. Mirosul de mancare urca la etajul superior impreuna cu o farfurie de pilaf, asa, de pofta.
    Cineva din generatia parintilor mei nu poate merge la spital fara sa afle si ceilalti pacienti de la coada motivul vizitei. Se schimba pareri, adrese de doctori, numere de telefon, si coincidente precum "fiul meu a facut scoala cu fata ta".

    Intre timp, noi am invatat discretia si odata cu ea, indiferenta. O fi de bine?

    RăspundețiȘtergere
  10. Neuronule, indiferenţa nu e bună, clar!
    Da' nici să fim cu toţii o mare familie fericită, având totul de obşte, ca în era apostolică, nu-i pe gustul meu! :D
    Prefer să-mi beau cafeaua amară dacă lingura aia de zahăr pe care-o-mprumut de la vecina mă obligă pe urmă să-i ascult, timp de un an, poveştile despre cezariană, despre constipaţie şi despre abcesul dentar :D

    Nu votez jaluzelele de lemn, dar votez perdelele de borangic, ocru :P

    RăspundețiȘtergere
  11. Arcadia, imi pare tare bine ca pot sa "te citesc" aici. Chiar daca nu avem aceleasi gusturi, e o mare bucurie sa te regasesc.
    Stefana

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga Stefana, avem dreptul legal la gusturi diferite! Bun venit! :)

    RăspundețiȘtergere
  13. E scuzabila furia Mariei, dar impardonabila-i prostia ei!
    O fi de vina varsta, panica ce pune stapanire pe mintea si trupul femeii aflat in premenopauza, dorinta ancestrala de a perpetua specia?
    O fi doar dorinta de-a fi in rand cu lumea?
    O fi teama de-o batranete singuratica?

    RăspundețiȘtergere
  14. @Mirela: Sau cate un pic din toate cele enumerate? :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Maria si persoanele din categoria ei poseda si o dorinta acerba de a se integra in orice fel in viata oricui a avut "fericirea" de a le iesi in drum. E un fel de a-si asigura sentimentul importantei de sine. Ca doar cine mai trece prin pataniile ei, cine sufera mai tare si cine mai are parte de asa dragoste romantica si autentica...
    Si sa stii ca noi avem jaluzele de lemn si ne e bine cu ele, clar? :p

    RăspundețiȘtergere
  16. @Sara: Păi în cazul ăsta a nimerit bine la mine, că eu posed talentul de-a da importanţă oricărei vieţuitoare cu care interacţionez :D

    Să vă simteţi (sic!) bine cu jaluzelele de lemn în continuare, dar să ştiţi că la umbră o să creşteţi înalţi şi slabi! =))

    RăspundețiȘtergere