marți, 9 martie 2010

Xenia (I)

În limba greacă Xenia e varianta concentrată, condensată, un fel de pastă de tomate a ospitalităţii, a generozităţii, a curtoaziei.
Cei care mă cunosc cât de cât vor zâmbi şi nu mă vor contrazice dacă afirm că numele ăsta mi s-ar fi potrivit ca o mănuşă. Nu o mănuşă de fiţe, din mătase ori dantelă, ci una terapeutică, din aceea care o tragi pe mâna băşicată de treabă după ce ţi-ai uns-o cu o alifie vindecătoare şi unsuroasă, care nu trebuie întinsă şi pe haine sau aşternuturi.

Nu ştiu de unde mi se trage aplecarea spre ospitalitate, dacă e vreun defect de ADN moştenit de la mama (care ar umili-o şi pe Maica Tereza cu ospitalitatea ei), sau dacă am contractat vreun virus care-a dat de căldură şi păpică la mine-n organism şi s-a pus pe făcut copii, populându-mă până la refuz, anulându-mi instinctul de conservare şi autoapărare.N-am ţinut socoteala oaspeţilor care mi-au trecut pragul, dar numărul lor e format din patru cifre, aşa că dacă mă pronunţ asupra fenomenului, o fac cu incontestabilă competenţă.
Există multe feluri de oaspeţi. Fiecare are, practic, particularităţile lui. Dar în linii foarte generale eu îi impart în trei mari categorii: lorzi, mimoze şi termite.

Despre lorzi, numai de bine, ca să zic aşa.
Ei îşi anunţă cu mult înainte intenţia de-a te vizita, după ce în prealabil s-au informat indirect dacă în perioada respectivă eşti disponibil şi dispus să primeşti oaspeţi.

Chiar dacă e în şomaj de un an şi trebuie să-şi întreţină şi soacra şi-o mătuşă tetraplegică, lordul vine în vizită cu o mică atenţie: o floare din grădina personală, o plăcintă cu vişine din livada proprie, o cană de lapte proaspăt muls de la capra care hrăneşte gurile flămânde ale familiei.

Lorzii îşi şterg bine galoşii înainte să păşească în casă, semn că-ţi respectă munca şi curăţenia.
Au ochii vigilenţi, reţin culoarea papucilor de casă care le-au fost indicaţi spre folosire pe perioada şederii, nu ţi-i încalţă pe-ai tăi, cu trei numere mai mici, deşelându-i iremediabil. Şi, bun înţeles, nu ies în papucii de casă prin curte, nerăbdători să-ţi admire brebenelul timpuriu înflorit.
Lorzii nu răcnesc la fiecare pas "vai, nu vă deranjaţi", ei mulţumesc sincer pentru lucrurile pe care le faci pentru ei.

O altă calitate esenţială a lorzilor este că răspund la întrebări. Adică dacă lordul ţi-a spus că-i e sete şi tu-l întrebi dacă preferă să bea apă plată sau un suc de portocale ori unul de grape, el o să-ţi spună scurt: "mulţumesc, sucul de portocale este preferatul meu".
Şi încă un amănunt esenţial: dacă stă trei zile şi sucul de portocale se termină, când îi e sete în ziua a treia şi tu-i dai apă plată nu te întreabă dacă nu cumva ţi-a mai rămas nişte suc de portocale din ăla de care preferă el. Bea apa şi mulţumeşte la fel de zâmbitor.

La plecarea lordului, camera în care a locuit arată aproape ca la sosire. Prosoapele nefolosite nu sunt aruncate pe jos în baie, cada e spălată şi-n chiuvetă nu sunt stalacmite de pastă de dinţi. Patul e făcut şi mobilierul e în aceeaşi poziţie ca la venirea lui. Cărţile din bibliotecă sunt la locul lor, nu stau teancuri pe noptieră, iar cei mai lorzi dintre lorzi au lăsat pe birou şi un card cu un "MULŢUMESC" care îţi umezeşte irisul şi-ţi frăgezeşte garantat cordul.
Sau, găseşti o minunată zână desenată de mezina preşcolară a lordului cu dedicaţia "ARCADIA TE IUBECS"

Despre mimoze şi termite în zilele următoare. :D



9 comentarii:

  1. Eh, dintre experientele brasovenilor :), la mine la Bucuresti rar vin rudele daca nu ai treburi speciale.
    Cand ma duc la cineva sa stau cateva zile, mai duc si de-ale gurii - carne, branza, oua etc, mi se pare de bun simt sa te gandesti ca gazda nu este obligata sa te intretina si sa te creasca de parca ti-ar fi mama.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Lady, deşi eu n-am intenţionat să includ şi rubedeniile în clasificarea mea, lor intenţionând să le aplic o legislaţie mai relaxată, cred că până la urmă ai dreptate. În fond, bunul simţ şi obrazul subţire se vede cu ochiul liber şi în familie. :D

    La mine însă rubedeniile vin rar.

    (Mire n-a mai fost de un an :((
    Şi mi s-a tocit bluza pe care mi-a adus-o atunci, pingelele la pantofii cadou s-au rupt, siropul de tuse mi s-o gătat.... of, of, of...)

    RăspundețiȘtergere
  3. cred c-ai omis, sper ca nu deliberat, sticla de must ; sa faci bine s-o treci in carnetelu' ala pe care ti l-am dat acu' cinci ani, ca la pensie tragem linie si vedem ce-mi datorezi; doar stii ca batranetea am de gand sa mi-o traiesc in preajma ta si nu oricum ,ci la un standard pe masura contributiei; eu am inceput deja sa ma gandesc la itinerarele vacantelor exotice pe care-o sa le facem impreuna, pe cheltuiala ta, bine-nteles...

    RăspundețiȘtergere
  4. Roagă-te intens până atunci să nu dau faliment cu criza asta. Că altfel o să facem excursii exotice în grădina de zarzavat :D :D :D

    RăspundețiȘtergere
  5. caprescu se incadreaza de unul singur in descendenta creativa a termitelor de casa (rogu-te, pastreaza discretia si nu scrie despre ele) care misuna prin casa in cautarea sticlei de "must". caprescu e bun prieten cu carol si (din pacate? pt. stapani) aduce in casa toate pisicile pe care le prinde in ograda - chipurile, le salveaza de la necaz pentru un moment, din coltii lui carol. caprescu e, fara indoiala, un bun animal de casa, silentios si putin mofturos.

    RăspundețiȘtergere
  6. Despre mimoze si termite nu scrii nimic? :D

    (O companie placuta,poate fi "exotica"...chiar si în gradina de zarzavat)

    RăspundețiȘtergere
  7. @Căprescu: nu eşti nici pe departe termită, eşti un ursuleţ care hibernează când vine la Braşov. :D
    Carol te-aşteaptă să-l periezi! :D

    @Maya, am editat postarea şi-am anunţat că voi scrie despre termite şi mimoze în zilele următoare.

    RăspundețiȘtergere
  8. Cred ca niste termite au ros tot ce-au gasit in cale pe la mine si dupa aia au plecat tacticos spre tine. Si mi-au lasat la plecare si un biletel: " Nu trebuie sa ne inviti, ca mai venim noi peste tine cand avem chef" Nu stiu de ce, dar descrierea pe care ai sa le-o faci zilele urmatoare seamana foarte bine cu aia pe care le-as face-o si eu.
    Nu stii cine sunt? Doar zambeste si poate ai sa realizezi...

    RăspundețiȘtergere
  9. He he he! Azi scriu despre mimoze, deci mai ai de aşteptat un pic să te lămureşti dacă descrierea termitelor se potriveşte. :D

    RăspundețiȘtergere