joi, 25 martie 2010

Haina-l face pe om (II)

După 15 ani de la întâmplarea cu agentul de asigurări aveam să trăiesc un alt episod, asemănător.
Îmi place să grădinăresc aşa că, zi de vară până-n seară, plantez, plivesc, stropesc, ori ciugulesc plantele din grădină.
Într-o zi scormoneam îngenunchiată pământul în căutarea bulbilor de lalele care au obiceiul foarte prost să se afunde în sol la adîncimi nebănuite. Cocoşată şi concentrată m-am trezit dintr-o dată sub nas cu nişte pantofi impecabili în care mi s-a reflectat pentru o clipă mustăcioara pufoasă. Am tresărit şi am purces cu privirea la deal, spre proprietar, de-a lungul pantalonilor slim care cădeau ireproşabil, apoi pe cămaşa imaculată din care răsărea gâtul bronzat şi-nlănţuit.
După ce că stăteam grămadă peste stratul de flori, simţeam cum mă micşorez îngrijorător în drum spre faţa Minunatului. Când am ajuns la ochelarii Police deja mă simţeam minusculă, iar când m-am îndreptat de şale şi-am constatat că Minunatul era doar purtătorul de cuvânt al unei creaturi şi mai preţioase, eram deja mai mică decât Alice în ţara minunilor. Preţiosul se coţopenise în foişor şi studia uşor îngreţoşat mediul înconjurător la care eu muncisem o vară de-mi ieşiseră ochii şi-o vertebră de la locul lor de baştină.
Minunatul mi s-a adresat de la înalţime: Bună! Du-te cheamă-l pe Domnu' Vasile.
Cu ochii mijiţi încercam să dibuiesc prin lentilele lui negre dacă mie mi-a adresat ordinul. N-am dibuit nimic, dar cum vecinii erau plecaţi la mare, am dedus logic că porunca era pentru mine.
I-am adus la cunoştinţă, cu o satisfacţie pe care nu m-am ostenit s-o ascund, că domnul Vasile nu-i. Nici doamna? Nici. Minunatul l-a privit pe Preţios cerându-i să decidă: îmi lasă sau nu, dosarul? Preţiosul m-a privit o secundă, a ridicat discret sprânceana peste rama ochelarilor D&G - tip aviator, clătinând discret capul. Picasem testul.
Minunatul mi-a cerut, la fel de condescendent, să-i comunic domnului Vasile ca vor reveni a doua zi la ora 17. Adică 5 după amiază, a tradus pentru mine Preţiosul.
Am rămas adulmecând siajul fin lăsat în urmă de cele două făpturi.

Ne-am revăzut după o lună, la o nuntă. Eram, din întâmplare, clienţii aceleiaşi firme de contabilitate al cărei director îşi mărita fata. Mare a fost surpriza Minunatului şi-a Supremului să mă revadă! Ei erau la fel de nepreţuiţi dar de data asta eu eram de-a dreptul ravisantă în rochia mea de 3000 de euro, mov electric, de la Milano.
Fără ochelarii Dolce & Gabana antireflex, ochii li s-au bulbucat periculos, toată seara...

14 comentarii:

  1. Stis Nastratin Hogea ce stia cand ii dadea de mancare hainei :)

    RăspundețiȘtergere
  2. De unde sunt florile din grădină?
    Pentru băieţii de genul ala vă recomand să le dăruiţi o floare rară numită cultura...dacă nu vor să o accepte vă împrumut un DEX să îi ameninţaţi cu el... :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Vreau si eu o floare de aia din poza. De fapt una ce face Pounds.:)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Lady Io: Da, da, da! Ştia Hogea, aşa cum bine comenta şi Costea la postul precedent. :D

    @Costea: Florile sunt un hibrid special, pe care l-am încrucişat în gospodaria proprie. Cum dă căldura mă duc la OSIM să-l omologhez. =))
    Iar pe băieţii ăia n-am curaj să-i ameninţ, parol! M-au dat gata cu hainele lor! =))

    @Cătălin: Hai înapoi în Ro şi punem de-o afacere cu flori din astea! =))

    RăspundețiȘtergere
  5. cateva certitudini raman dupa ultimile asertiuni existentiale ale iepurasului:

    -orice converstie cat de cat inteligenta incepe si se termina cu "Domnu'Vasile".
    -"Vasile e domn", e axioma! (vezi teoria spatiilor curbe!)
    -gradul de cultura al poporului creste, din moment ce cocalarii cunosc punctul de mai sus!
    -poza de final, e simbolica. Domnu'Vasile trebuie sa produca multi hibrizi aidoma celor de mai sus, pentru ca altfel urmeaza duiosul: VASILEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!

    RăspundețiȘtergere
  6. Vasile draga, misiunea de-a produce (cu sudoarea frunţii), ţi-a fost data de Dumnezeu, după căderea în păcat. Eu nu fac altceva decât sa-ţi amintesc asta din când în când. :D

    RăspundețiȘtergere
  7. De data asta io tin cu "domn'Vasile" si cred ca in antotimpul grevelor ar trebui sa ia examplu si sa nu mai produca hibridizari
    mai bine se apuca de taieri de trandafiri,arbusti si alte plante calatoare........e ultima moda
    (te pricepi la toate ,esti ultra specialist dar nu poti produce dovada;iaca na ti s-a pus de-andoaselea si nu vrei)
    Ai ceva impotriva daca face greva si n u mai hibridizeaza?:D

    RăspundețiȘtergere
  8. eu nu-mi imaginez cum de-am ratat stirea ca esti posesoarea unei rochii de 3000 de euro, ca asa o investitie nu facea Vasile fara sa se asigure mai intai ca exista un cameraman prin preajma ; e lesne de inteles ca,nereusind sa faca impresie in lumea oamenilor de afaceri prin cifra, a vrut si el sa se faca remarcat prin ceva; vorba ceea, cine-si permite sa-i cumpere nevestei rochie de 3000 de euroi nu e, cu siguranta, un S.N.C.-ist! Asadar, cand si pe ce canal s-a difuzat stirea? Cu adevarat grav ar fi sa constat c-am vazut stirea dar n-am realizat ca protagonista era sora-mea...

    RăspundețiȘtergere
  9. @Elfa: Eu 'in la libertatea mea şi-o respect pe-a celorlalţi, deci cum aş putea să mă impotrivesc? Numai că orice acţiune are o reacţiune... :D

    @AnDraw: Mulţumesc! :)

    @Mire: Ţine aproape, următoarea postare va detalia istoria rochiei mov electric ;)

    RăspundețiȘtergere
  10. "Lauda de sine....!" Incearca sa impresionezi ca altceva . Nu zerourile iti reflecta valoarea. Incearca cu noblete si simplitate.

    RăspundețiȘtergere
  11. Anonimule, îţi recomand călduros să revii peste jumate de oră pe blog, să citşti postarea de azi, pe care tocmai o editez. O să te luminezi. :D

    RăspundețiȘtergere
  12. Imi imaginez scena ... merci pentru ras. :))

    RăspundețiȘtergere
  13. @Narnia: Pe bune că era de tot hazul scena! :D

    RăspundețiȘtergere