marți, 30 martie 2010

Dreptul la prostie (I)

Am făcut şi eu parte din oastea celor care-au citit "Mara" şi-au sfârşit zicând ca Slavici, că "o singură datorie are omul, să nu fie prost". Între timp am îmbătrânit şi m-am răzgândit.
Mă răzgândesc mereu asupra lucrurilor, e unul din multele mele păcate. Dar mă consolez cu gândul că, în fond, câtă vreme răzgândelile mele nu aduc atingere nimănui îmi pot asorta cugetarea de la butonieră cu anotimpul sau culoarea rochiei.
Aşadar, la momentul actual, acord dreptul la prostie oricui îl solicită. Recunoscându-mi-l şi mie, cu egală dreptate.

Se spune că inteligenţa e constantă dar, populaţia fiind în continuă creştere, deşteptăciunea se diluează vertiginos şi periculos.
De ce să te agiţi, prin urmare, dacă vecinul de peste drum, sărac lipit, în loc să pună osul la treabă, bea din zori în seară, cu urechea ciulită la Nicolae Guţă care se tânguie de pe pervazul ferestrei de se înmoaie casetofonul? E dreptul vecinului să şadă la umbră şi să se regăsească în maneaua lacrimogenă a cântăreţului cu pricina, unde eroul e părăsit de prieteni în plină ananghie, nevasta i-a fugit din bătătură iar el a rămas doar cu pălinca drept panaceu pentru toate durerile fizice şi sufleteşti.

Dacă elevul pe care-l meditezi de patru ani - cu nădejdea din ce în ce mai palidă că progenitura îşi va lua finalmente examenul de bacalaureat - e adeptul stilului minimalist şi refuză să-şi decoreze creierul cu mai mult de patru idei fixe principale, nu e deloc cazul să ştirbeşti dreptul lui inalienabil la prostie. Oricum suntem mulţi şi inteligenţa n-ajunge pentru toţi.

La fel, e lipsit de eficienţă să te băşici că vecina de palier ţi se plânge de vreo 5 ani că nenorociţii de bărbaţi o seduc şi-o abandonează, invariabil, după o lună. 'Geaba-i explici de-un cincinal încheiat că cererea în căsătorie, pe plaiurile noastre, încă o mai fac bărbaţii (după două luni dacă Ileana Cosânzeana e albă, frumoasă şi are casă, după doi ani dacă e albă şi frumoasă şi după douăzeci de ani dacă e albă, grasă şi n-are casă), vecina e liberă să nu aplice sfatul pe care i-l dai, aşteptându-şi de fiecare dată pretendenţii cu ciorba caldă şi nota de-nsurare pe masă. E dreptul ei să tragă câte duble vrea, până-i reuşeşte telenovela.

12 comentarii:

  1. Citindu-ti interogatiile - retorice, asa le percep- mie imi vine in minte sfatosul Creanga ,tot generatie cu Slavici- vezi cum ne raportam la clasici?
    Zice humulesteanul' Asa-i lumea asta si, de-ai face ce-ai face, ramane cum este ea; nu poti s-o intorci , cu umarul, macar sa te pui in ruptul capului..'.

    Ma gandesc si la eminesciana " Glossa".


    O noapte linistita !

    RăspundețiȘtergere
  2. @Incertitudini: Ce coincidenţă! În vreme ce tu scriai aici, eu comentam despre noroc, la tine pe blog :D
    Am noroc să te citesc, printre vorbele clasicilor de care aminteai...
    O noapte liniştită şi ţie!

    RăspundețiȘtergere
  3. Cred ca mai bine ziceai ca prostia isi are dreptul ei ... printre noi. Si pe cine alege ea, tot prosti se numesc. :)
    Si legat de asta, imi place o vorba: "mai bine taceai si dadeai impresia ca esti prost, decat sa vorbesti si sa inlaturi orice dubiu".

    RăspundețiȘtergere
  4. @Robert: Da, circulaţia se face în ambele sensuri :)
    Fain proverbul! :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Îi propun vecinei să folosească Photoshop, să mai ia de aici, să mai pună dincolo şi în final să îi pună piedică lui "făt frumos"... :))
    Despre elev...folosiţi principiul şcolii în aer liber...poate la el prinde.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Costea: Vecina are vagi şanse de măritare dacă progresează în utilizarea robotului de bucătărie. Cu Photoshop-ul ai condamnat-o pe veci la nemăritare :D Poate cu piedica să mai aibă o şansă-n plus... =))

    Cât despre elev, scoala în aer liber mergea la el până prin clasa a doua, când îi arătai mioarele, îl puneai să le numere, să le împartă, etc. Nu ştiu cum i s-ar putea exepmplifica pe înţelesul lui extragerea radicalilor şi împărţirea cu rest... =))

    RăspundețiȘtergere
  7. Eu am înţeles matematica de la un profesor de origine maghiară...ne explica prin desene pe tablă, roţi, triunghiuri...şi ne vorbea despre matematică combinată cu istorie universală şi exemple care de care mai personale şi geniale...avea un mod interesant de a ne da exemple încât am înţeles cu toţii matricele.
    Datorită lui am reuşit să iau bacalaureatul la matematică. Îl chema Ecstein Robert Iosif Verieş.

    RăspundețiȘtergere
  8. SARBATORI cu MULTA LUMINA si DRAGOSTE!!!

    RăspundețiȘtergere
  9. @Costea: Un profesor cu chemare pentru meseria lui e mare lucru! Gratulálok, Veries úr! :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Foarte bine spus! O sa-ti citez fraza cu dublele la telenovela! :))))) Ami

    RăspundețiȘtergere
  11. @Ami: Vezi să nu mă citezi cu dublele când o să predai clasicii literaturii, ca să nu-i sminteşti pe bieţii elevi! =))

    Mă bucut să te aud. :)

    RăspundețiȘtergere