duminică, 21 februarie 2010

Simţul civic

"Simţul civic e... ca atunci când Alin de la gradiniţă îţi dă un pumn în burtă".
Aşa mi-a răspuns micuţa Teo la întrebarea (cam insistentă, recunosc), ce crede ea că înseamnă "simţ civic".

Venirea mea pe lume i-a luat mamei mult pentru că ea, drăguţa, voia să-mi dea un bagaj cât mai bogat din tot ce aveau, ea cu tata, împreună. Din unele mi-a dat mai puţin, cum ar fi părul ondulat, albastrul ochilor (din care nu mi-a dat deloc, l-a ţinut tot pentru ea), femur si tibie am primit la ofertă, 2 în 1, nu prea lungi dar de calitate bună. Din altele însă am primit pe săturate: poftă de mâncare, poftă de viaţă şi tot felul de alte pofte mai mult sau mai puţin ortodoxe. Bonus mi-a mai pus în pachetul genetic şi simţurile: un pic din ăla bun, un pic de simţ al măsurii (deşi mi-ar fi prins bine să fi avut mai mult), mirosul (care e cel mai tare dintre toate simţurile mele, pot adulmeca urme de la distanţe surprinzătoare), văzul, care nefiind extraordinar a fost suplinit de pipăitul foarte sensibil, iar lipsa urechii muzicale a fost mereu compensată de simţul civic. M-am trezit cu atâta simţ civic că nu mai ştiam ce să fac cu el.

Mă amestecam oridecâteori vedeam o nedreptate. Aşa se face că în clasa a patra era cât pe ce să rămân fără o falangă, pentru că simţul meu civic de comandantă curajoasă de detaşament mi-a dat ghes să intervin în bătaia cu borcane dintre doi colegi. Borcanul spart mi-a fost smuls cu tot cu buricul degetului chiar de colegul în apărarea căruia sărisem. Era furios pe intervenţia mea care-l putea lăsa cu o reputaţie de neputincios. Mie s-a părut mai avantajos decât să-l lase colegul fără nas, dar se pare că viziunile noastre despre importanţa lucrurilor era diferită. Am rămas cu o cicatrice pe care o port cu mândrie, ca dovadă a vânjosului meu simţ civic .

Mai târziu, în tinereţe, m-am răţoit indignată la un cetăţean rrom care-şi lovea cu sălbăticie calul pentru că nu putea trage căruţa supraîncărcată. Am plătit cu un vopsit de maşină, pentru că mi-a scrijelit-o de jur împrej cu un cui şi mi-a umplut traista cu adjective la care până în ziua de azi nu le-am dibuit înţelesul.

În urmă cu vreun an am asistat la ceea ce părea a fi un banal incident între şoferi: depaşiri, frânări, urături, manifestări specifice traficului urban la ore de varf. Numai că la semafor, cetăţeanul ofensat a coborât, a deschis portiera contravenientului şi-a tăbărât pe el cu nişte upercuturi care puteau dărâma şi-un rinocer. Simţul meu civic m-a îmboldit să iau atitudine, bun înţeles. Şi cum gorila cocalară se îndrepta acum spre mine cu energie destulă cât să ma altoiască în numele egalităţii de drepturi cu victima ce încercasem s-o apăr, am scăpat cu fuga, profitând de faptul că semaforul meu s-a facut verde-salvator. M-am pierdut pe strazi laturalnice şi-am scăpat doar cu chiloţii transpiraţi.

Mărturisesc onest că data viitoare nu ştiu dacă simţul meu civic va mai scoate baioneta şi se va mai avânta în luptă dreaptă ca Peneş Curcanu', deci nu contaţi pe mine dacă intraţi în belea! Sunteţi pe cont propriu. Îmi voi vedea şi eu liniştită de treburi în vreme ce Teo se va uita un pic nedumerită cum Alin trage un pumn în burtă simţului civic...

13 comentarii:

  1. Unele din ipostazele în care ai fost pusă din cauza exageratului tău simț civic nu le știam, dar îmi aduc aminte de o călătorie de-a noastră cu minunatul autobuz 17 (acum că tot m-am apucat să spun povestea, trebuie specificat că am ales să te transport cu autobuzul 17 deoarece eram convins că nu am fi supraviețuit unei plimbări cu tine in autobuzul de săcele) în care am încercat, cu forța, să te feresc de câțiva pumni p care sigur i-ai fi primit dacă te lăsam să iți flexezi muschii civici (ce minte nu aveau apropos de deja celebra melodie ”Muschii mei minte nu are”) incercând să aperi onoarea acelui biet băiat care iși încasa câteva palme de ”control”... Chiar dacă atunci nu am reușit să te fac sa ințelegi lecția, mă bucur că ai ințeles-o măcar acum!! Bravos națiune!! Mai e speranță de supraviețuire și pentru tine!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Dragi cetaţeni, ce pot să mai adaug la acest comentariu condescendent al fiului meu?...
    Cine nu are un copil, să-şi cumpere, deci! Şi să asculte de el!
    Fiule, promit să mănânc tot din farfurie, să nu mă scobesc în nas în public şi să nu-ţi mai ies din cuvânt niciodată! mulu mulu!

    RăspundețiȘtergere
  3. Știi cum se spune: vine o vreme în viață când părinții trebuie să asculte de copii. Vremea ta se pare că venise încă de pe atunci. Asta s-a întâmplat pentru că nu ai profitat de ocazie să ma bați si tu măcar odata când incă puteai!! :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Dacă aş putea da timpul înapoi n-aş mai face eu greşeala asta! =))

    RăspundețiȘtergere
  5. Aha!Vezi cum mai învat eu cîte ceva de la tine,Arcadio?!Hmmm...deci "simtul civic",poate fi aplicat cu succes si în cazul urmasilor,doar ca trebuie pus în scena din timp!Sansa ta e pierduta..a mea e pe duca =))

    RăspundețiȘtergere
  6. intrebare pentru dadi : e adevarata povestea din autobuzul 17 ? de fapt, sincera sa fiu, nu prea am retinut despre ce-a fost vorba acolo, dar am retinut ceva absolut incredibil : ca s-ar fi petrecut intr-un autobuz ! si arcadia se afla in acel a-u-t-o-b-u-z ! asta e cu adevarat incredibil ! puteam sa jur ca arcadia habar n-are cum arata un autobuz pe interior... astept precizari pentru ca sunt in continuare sceptica in privinta relatarii tale...

    RăspundețiȘtergere
  7. @maya, ai mare grijă, că citeşte ginerică ce scrii şi te trezeşti cu el la uşă, înarmat cu simţul civic! :D

    RăspundețiȘtergere
  8. Mire draga, te sustin in nedumerirea ta: eu nu prea stiu cum arata ratb(brasov), dar stiu cum arata ratb(bucuresti) si incercam sa vizualizez relatarea lui dadi...o arcadie intr-un gen de autobuz 101...cel ce se opreste pe la periferie, ajunge in zona spitalului sf.ioan - in "deplasatorul" (nu l as putea numi autobuz, decat ..ceva care te deplaseaza dintr-un loc in altul; nu stiu cum ai putea sa te imbraci in ceva elegant acolo fara sa iesi sifonat, transpirat, plin de praf - usile nu se inchid, in statie asteapta intotdeauna 20 de persoane care se adauga celor 1000 deja existente) cu pricina nici nu ai timp sa scoti simtul civic din buzunar ca te poti trezi elegant fara acte, fara bani, iar daca te impotrivesti, mai incasezi si una si nici nu stii de la cine. Eu l-am crezut totusi pe dadi. De aceea sustin ideea lui dadi ca in asemenea locuri simtul civic al arcadiei nu are prea mari sanse.

    RăspundețiȘtergere
  9. @mire: declar pe proprie răspundere că cele relatate sunt adevărate! incredibilul eveniment a fost cauzat tot de mușchii supra-dezvoltați ai dragei mele mame care a incercat ( fără succes totuși ) să demonstreze unui volvo că nici măcar o masină capabilă să funcționeze după o rostogolire de pe un versant nu-i poate sta in cale dacă ea are cozorocul șepcii intors la spate si e in ”speedy gonzales-mode”. Repercursiunile acestei flexări de muschii s-au făcut simțite in momentul in care a fost obligată să trăiască pe piele ei experiențe pe care ea le considera doar ”povești de convins mama să iți dea mașina să mergi la scoală ca să impresionezi colegele” :)) presupun că e de prisos să precizez că după acest episod am primit muuult mai des mașina pentru a merge la scoala!! :))

    @oneway: nici eu nu sunt familiar cu autobuzul 101 din bucurești, dar, din experiență proprie pot compara o călătorie în autobuzul de săcele cu un roller-coaster în care te urci legat la ochi!! Niciodată nu știi la ce sa te aștepti.. de la animale domestice de casă, la animale de curte, la certuri între soții unei familii de rromi ( care se știe cât de aprige pot deveni!) sau chiar la bătăi cu sânge si amenințări cu cuțitul indreptate spre șofer pentru a duce pasagerul până în fața curții sale ca acesta sa nu trebuiască sa meargă prea mult pe jos... Sper ca acum arcadienii să fi ințeles de ce am optat pentru varianta mai sigură, adică autobuzul 17..

    RăspundețiȘtergere
  10. Fiule, profiţi de faptul că eşti la sute de kilometri distanţă! Uiţi că dacă ma urc în maşină in 5 ore sunt la tine fără şapcă întoarsă! =))

    (Cred că tre' să închid blogul înainte ca pruncul să spună tot din casă! :D)

    RăspundețiȘtergere
  11. mesaj pentru dadi: daca crezi ca trebuie sa-ti angajezi bodyguard trimite-mi un S.O.S. si platesc eu serviciul; pana atunci eu o sa iau legatura cu un detectiv sa aflam daca a plecat din BV .

    RăspundețiȘtergere
  12. azi blogul imi aminteste de "the godfather" + "parazitii" - pai nu ziceai tu ca arcadia e un paradis fara garduri si violenta?

    RăspundețiȘtergere
  13. Arcadia e intre alte graniţe decât Brasovul, bre! He he he!

    RăspundețiȘtergere