sâmbătă, 11 decembrie 2010

Leapşa cu trei fire...

La mine leapşa a ajuns via doctorul, după ce domnia sa i-a mai adăugat un fir, ca să-i mărească rezistenţa :D

1. Aţi folosit vreodată o carte la altceva decât la lecturat?

Ehe, cum nu? Când femurul şi tibia îmi erau încă prea scurte ca să mă poată înălţa până la fereastră, construiam trepte din cărţi, pe care le escaladam desculţă, până ajungeam la punctul de observaţie de unde supravegheam, analizam şi interpretam acţiunile adulţilor asupra mediului înconjurător.
Fundaţia construcţiei o constituia întotdeauna albumul mare de fotografii în care zâmbea bunicul cel cu ochi la spate. A continuat să zâmbească netulburat, oricât l-am escaladat. Apoi urmau cele şase volume ale lui Galsworthy - Forsyte saga şi Comedia modernă,
având mare grijă de fiecare dată să nu calc direct pe volumul unu - Maimuţa albă, de frica prostească să nu se înfurie animalul şi să mă muşte de picioare.

Când am ajuns la şcoală, foloseam manualele cartonate în două scopuri: în pauzele dintre ore ca să mă bat cu băieţii din clasă, folosindu-le pe cant, pentru a potenţa efectul loviturii şi a estompa zgomotul care ar fi putut ajunge până la urechea vreunui profesor din cancelarie.
După ore, aceleaşi manuale se transformau în scut de apărare fie împotriva bulgărilor de zăpadă, dacă era iarnă, fie pentru a contracara "castanele" pe care le primeam de la baieţi drept recompensă pentru cucuiele care le ţineau căciulile sculate pe cap.

Am folosit DEX-ul ca să presez plantele pentru ierbar şi tot în cărţi am ascuns abţibilduri, bileţele, felicitări, şerveţele, plus un semn de carte pe care l-am furat de la mama şi l-am ţinut ca pe o comoară, la pagina 100 a primului volum din Potopul lui Sienkiewicz. Mă gândeam eu, aşa, că mamei n-o să-i vină să recitească o carte cu un nume atât de înfricoşător, scrisă de cineva cu un nume atât de îngrozitor.

2. Vi s-a întâmplat să citiţi vreo carte doar pentru că o citise persoana iubită?

Da. Prima dată am iubit-o pe mama şi-am citit cărţile de pe noptiera ei. Pe urmă am citit într-o zi toată cartea de istorie de clasa a 4-a pentru că Gelu iubea istoria şi eu îl iubeam pe el.
Apoi am citit Critica raţiunii pure a lui Kant, pentru că-l iubeam pur iraţional pe profesorul de filosofie.
Am învăţat din greşeli, acum îmi orientez singură lecturile.

3. Aţi avut prejudecăţi care să vă împiedice să citiţi o anumită carte?

Clar! N-am citit nici măcar o carte de-a Sandrei Brown.
N-o să mai citesc în veci de veci o carte scrisă de Steve Harvey.
Trag nădejde să mor fără să fiu silită să mai citesc vreun panseu scris de Adrian Sahr.

4. Care e, pentru voi, Cartea şi ce vă inspiră ea?

Viaţa pe un peron - Octavian Paler. Din motive pe care nu sunt pregătită să le dezvolt public. :)


Predau leapşa, de vor voi s-o preia, domnului Jacotă şi domnului Costea.

26 de comentarii:

  1. Originale răspunsuri,Arcadia!
    La întrebarea nr. 1 aș spune și eu ceva, care m-a speriat când, în calitate de mamă, mi-a fost adus la cunoștință- fiul meu cel mare, care, de altfel , a citit și citește foarte mult, în clasa a XII-a, imediat după revoluție, a decupat în romanul ”Roțile” un spațiu, în care intra un aparat mic de radio, cu căști.
    Așa asculta muzică, în orele la care se plictisea.

    RăspundețiȘtergere
  2. O preiau dar o fac mâine la mine pe blog.

    Ce ai avut cu săraca carte de ai îndoit-o aşa? :((

    RăspundețiȘtergere
  3. @Incertitudini: Şi mai zici de răspunsurile mele! Ia uite idee originală de folosit o carte! :D

    Mi-ar plăcea să citesc leapşa asta în varianta ta, dacă te tentează s-o preiei :)

    RăspundețiȘtergere
  4. @Costea: Din păcate, aşa a ajuns la mine. Am comandat-o la o librarie online. :(

    RăspundețiȘtergere
  5. Cartea,un prieten iubit dar pierdut al neamului romanesc!

    RăspundețiȘtergere
  6. @Cătălin: Da. Şi totuşi, parcă-parcă, în ultima vreme, se observă o oarecare revenire a ei printe noi.

    Ce frumos se confesa Cioran:

    "Citesc, citesc. Lectura este evaziunea mea, laşitatea mea cotidiană, justificarea incapacităţii mele de a lucra, scuza pentru toate, vălul care-mi acoperă eşecurile şi neputinţele".

    RăspundețiȘtergere
  7. Arcadia, ai făcut şi din leapşa asta, aşa cum faci din orice subiect, o poveste frumoasă. Cu frânturi de realitate, cu idei, cu umor şi candoare, cu figuri de stil şi jocuri de cuvinte. Exact ce-mi place mie să citesc. :) Aşa că am citit de 2 ori chiar. Poate ne vei dezvălui cândva şi relaţia ta cu Cartea lui Paler. Sunt curioasă cum e şi cartea care-ţi poartă numele...

    RăspundețiȘtergere
  8. @puideblog: Pui prea mari calităţi pe umerii mici ai scrisului meu! :*
    N-am terminat de citit Arcadia lui Okri, după cum vei fi observat, poate, după semnul de carte. Despre ea poate o să povestesc cândva. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. De la folositul cartii pe cant ai ajuns sa ai un kalasnikov sub perna. Asta da, evolutie!

    Placut mult povestea ta, dar totusi mi-a ramas un semn de intrebare: cum adica l-ai iubit pur irational pe profesorul de filosofie? Si bietul om stia? De pur irationalitatea ta, bineinteles!

    PS: Paler asta stia el ce zicea ...

    RăspundețiȘtergere
  10. să ştii că-s destul de zgârcită cu complimentele în general, aşa că în rarele ocazii când le fac sunt sincere şi deloc exagerate.

    RăspundețiȘtergere
  11. @robert: Da, eu dacă mă năşteam australopitec şi găseam într-o peşteră o carte cu coperţi cartonate, în trei luni mergeam erect şi inventam şi kalaşnikovul =))

    Eu, când e vorba de un secret pur iraţional, apoi ştiu să-l pitesc de nu-l descoperi nici tu, cu toată metrologia ta şi toate teoriile lui Heisenberg! :D

    Deci profesorul nu avea habar că eu nu cred o iotă din ce zicea Immanuel Kant, dar l-aş fi crezut cu dragă inimă pe dânsul dacă mi-ar fi spus că pot să zbor. :))

    RăspundețiȘtergere
  12. 1. Aţi folosit vreodată o carte la altceva decât la lecturat?
    Prima folosită aiurea și necuviincios avea un titlu nesimțit de partinic: Congresul al XIV-lea. Și nu avea 3 pie. Pe atunci nu știam că hârtia folosită în toate edițiile, câteva sute de mii, era una specială, din resturi de textile. Așadar, nu foarte scorțoasă.
    A doua, Spuma Zilelor, mi-a înlesnit un scurt răgaz amoros sub pilotele unei transilvănence fidelă lui Boris Vian. Am numit-o cartea – momeală. Dar nici că am mai văzut-o vreodată. Cred că și acum mai șade cu statut de refugiat împrumutat, boțită și răs-răsfoită, sub perine. A, da, ca să te sui în pat, îți trebuia un scăunel, așa de înalt era...
    Ultima, nici nu-i mai știu titlul, ci doar autorul, Dan Chișu, mi-a servit drept suport inferior, ca să zic așa, pentru vasul de lut în care se lăfăie trandafirul meu japonez. O plantă namilă.
    2. Vi s-a întâmplat să citiţi vreo carte doar pentru că o citise persoana iubită?
    Toate iubitele mele au fost analfabete. Așadar, nu. Abia spre maturitate am fost mai atent cu selecția. Bibleotecare, cititoare de card, etc. Am citit numai ce mi se potrivea iar în silă, restul.
    3. Aţi avut prejudecăţi care să vă împiedice să citiţi o anumită carte?
    Ja, ja. De pildă n-am putut citi Drumeș, Coruț Pavel, Păunescu, Lenin - caiete filosofice, Lermontov și Puskin, și vorba unuia, nici pe Enescu nu l-am citit...
    4. Care e, pentru voi, Cartea şi ce vă inspiră ea?
    Gjellerup Karl, Pelerinul Kamanita în vârf, iar sub, în stivă ordonată, fără ierarhii, alte câteva sute de mii pe care n-am apucat să le citesc.

    RăspundețiȘtergere
  13. @Constantin Jacotă: Mărturisesc că v-am predat leapşa din raţiuni uşor egoiste. Cunoscându-vă stilul, mă aşteptam la o poveste inedită, dar aşteptările mi-au fost, iarăşi, întrecute :D

    RăspundețiȘtergere
  14. Arcadia, iar ai adus buna dispozitie pe aici. :))
    Citind povestirile tale mi-e foarte usor sa te imaginez la varsta copilariei, plina de inteligenta si curiozitate, riscand sa fii pedepsita doar ca sa-ti satisfaci nevoia de a sti.
    Trebuie sa recunosc insa ca cel mai mult mi-a placut partea cu semnul de carte furat de la mama si ascuns . Nimic nu e mai de pret decat comorile copiilor.

    P.S. Daca te-as fi cunoscut atunci, mi-ar fi placut sa te pup cu pofta pe amandoi obrajii, dar cumva, am convingerea ca nu ti-ar fi placut.

    RăspundețiȘtergere
  15. cînd tot de se putea spune s-a spus deja, ce mai pot eu să adaug ca să mă scoată din mulțime?
    vorba cuiva, iar te-ai întrecut pe tine, mă bucur că am avut inspirația să dau mai departe leapşa pe mîini bune.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Narnia: Da, comorile copilăriei sunt nepreţuite!
    Cât despre pupat apăsat, plăcerea sau neplăcerea ţinea de două criterii precise - cât il plăceam/iubeam pe pupător şi cum mirosea el, plus un criteriu mai ambiguu, aşa, pe care nu-l puteam nici înţelege nici explica precis, un fel de "temperatură" pe care mi-o crea pupătura. Astfel, unii îmi dădeau un fel de căldură în obraji iar alţii alţii un fel de frig care îmi îngheţa fălcile.

    Aşadar, cred că de la pupatul tău apăsat m-ar fi luat cu căldură :))



    @doctorul: Eu aşa păţesc mereu, fug şi mă depăşesc pe mine, care rămân pe locul doi =))

    Ceea ce e cert aici este inspiraţia ta, mereu pe fază! Ai un fan asigurat! :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Frumos,Arcadia.
    Eu am constatat ca cel mai bine se preseaza orice in "Istoria literaturii romane" a lui Calinescu. Atunci mi se parea ca de aceea o cumparase mama. Azi, cand caut impreuna cu fiica mea ceva in ea, ma enerveaza foile de ziar cu pante in ele. Si fiica mea nu intelege de ce...

    RăspundețiȘtergere
  18. @anamaria: Lasă că vine vremea lepşelor pe blog şi pentru anamaria jr. şi-o să descoperi lucruri inedite! =))

    RăspundețiȘtergere
  19. 1 am folosit cartile pe post de suport ca sa ajung la alte carti,in copilarie
    am folosit manualul de literatura romana clasa9 (era copertat si foarte gros) ca sa-mi exersez tinta cand ma suparau colegii sau imi furau temele la matematica(facand un liceu umanist era o mare rusina sa stii matematica si mi-am asumat rusinea asta)
    O folosem pe post de bumerand sa-i nimeresc in ceafa si asa se opreau si-mi puteam recupera temele
    2la varsta adolescentei ,baietii nu prea citesc sau nu citeau ce cetineam eu;prietenii mai mari erau preocupati de cursurile lor si de "literatura tehnica" de care aveau nevoie
    am intalnit putin tipi in adolescenta sau in facultate cu care sa pot discuta despre ce citeam la respectiva vreme
    Unii care mai citisera erau insa fani ai lui Eminescu drept care imi retrageam ambasadele rapid
    Rareori am fost tentata sa citesc ceva numai pt ca tipul care ma interesa citea aceea carte
    3 nu prea am prejudecati in materie de carti,am citit inclusiv Sandra Brown la niste cursuri destul de plicticoase unde eram singura care asculta foarte atenta si zambitoare bolboroselile profei
    Banuiesc ca de aia ma si simpatiza tipa,eram singura studenta care nu dormea la curs,care zambea si cand si cand mai reusea sa si raspunda la intrebarile ei(intre timp reuseam sa-mi si amuz o amica citindu-i pasaje amoroase care din punctul meu de vedere nu erau realizabile anatomic)
    E drept ca O PALER n-as citi,am un divort urat de scrierile lui si nici macar decesul persoanei nu ma face sa-i iert anumite articole din Romania Libera
    4 Din pacate la mine nu exista "CARTEA" ci doar "Cartile"
    Niciodata nu pot spune ca imi place o anumita carte
    Am carti favorite pe genuri,domenii sau pe varste
    Istoria lui Calinescu cea scoasa la lugos sau de editura Academiei(parca aia au scos-o)
    Prima Istorie a fost scoasa la Logoj de catre fundatia lui Dragan prin 81-82- si era o raritate(eram copil cand am vazut-o la niste amici si mi-am dorit s-o citesc)
    Ai mei au facut rost de ea cativa ani mai tarziu cand a scos-o editura din Bucuresti
    E suficient de mare si groasa sa poti presa orice in ea(un imbold minunat s-o mai desprafuiesc si sa ma mai uit prin ea,eventual s-o folosesc pentru"mangaierile" domnului in caz ca nu ma inzestreaza cu "sarpele " de brad pt impodobirea scarii
    Ceva sugestii pt carti cam de aceeasi gabarit?
    Sa nu-mi spuneti ca ar mai fi si volumele lui Grande Larosse" cam de aceeasi folosinta sau istoria teatrului italian?
    Arcadia ca de obicei.......pui probleme
    Acu daca le-am pomenit trebuie sa ma apuc sa le aspir pe toate de praf,sa le lustruiesc si sa le mai si rasfoiesc
    Nu indraznesc sa spun ca-mi place Boris Vian si ca-s ardeleanca ca cine stie ce se mai intelege
    Trandafirul meu sta pe un teanc de dictionare tehnice si niste cataloage tenice ,la birou
    Am de gand insa sa fiu o mama buna pt el si sa-l aduc acasa
    Care era cartea care face un trandafir sa devina caracatita?(ai mei sunt destul de micuti si-mi fac griji pt ei :)

    RăspundețiȘtergere
  20. @Elfa: Şi mai zici de mine că pun probleme! :O

    RăspundețiȘtergere
  21. 1. Am folosit o carte ca sa oun pe ea aparatul foto cu auto-declansator...
    2. Da. M-am apucat de 'Rascoala' lui Rebreanu pentru ca o iubeste mult tata...
    3. Nu ciresc cartile 'CHICK LIT'...
    4. Biblia, Idiotul, Fratii Karamazov- Dostoievski sunt esentiale pentru mine...

    RăspundețiȘtergere
  22. @Anima: Frumoasa si concisa leapsa ta, multumesc pentru raspuns :)

    RăspundețiȘtergere
  23. Arcadia insinuezi ca sunt o "facatoare" de probleme?
    Vai de mien,deja m-am pus pe plans,asa ma stii tu pe mine?!!!:D
    Eu sunt ca un ingeras,cuminte ,dragalasa ,pap tot din farfurie(daca imi place si am chef) merg la culcare devreme ,nu plang la baie si.........nu-mi rup hainutele sau ghetutele
    Sunt exact genul pe care orice parinte si l-ar dori de copil
    .........s-au am fost:D:D:D

    RăspundețiȘtergere
  24. @Elfa: Ptiu, ptiu, sa nu te deochi! :D

    RăspundețiȘtergere
  25. M-am deochiat deja ca scriu ca o cizma,dar tot ingeras raman:D

    RăspundețiȘtergere