luni, 12 aprilie 2010

Anatomie, fiziologie şi pudibonderie (II)

E amuzant să observi cum evoluează intimitatea între doi oameni.
La început totul e diafan, sofisticat, sugerat, bănuit, intuit. Părul ei e mereu parfumat, ochiul migdalat, piciorul defrişat, genele rimelate, buzele rujate. El e veşnic galant, vacant, cu ochi cuminţi, spălat pe dinţi. Lucrurile prozaice se întâmplă după uşa de două ori încuiată şi fereastra ferecată. Sprâncenele rebele, părul din nas, de pe spate, cel care creşte răzleţ şi neobrăzat dincolo de marginea bikinilor, e smuls fără milă şi fără martori. Burţile sunt ţinute sub control strict. Poftele aşişderea.
Oricât ar orăcăi maţele proaspătului îndrăgostit după o porţie de fasole cu ciolan sau după varză ori mâncărică de mazăre cu mărar, niciunul nu riscă să consume vreun aliment flatulent. Pe alei cu miros de tei nu poţi da vina pe mercaptan c-a scăpat fâsâind din ţeava subterană de gaz metan care alimentează centrala de termoficare a oraşului.
În perioada sublimei îndrăgostiri, protagoniştii nu se scarpină decât în zone inofensive. Oricât de vajnic ar fi pruritul interfesier indrăgostitul rabdă cu stoicism iar când suferinţa atinge cote insuportabile ea e disimulată cu o strofă înlăcrimată din Eminescu, recte "Mai am un singur dor".

Când vine vorba de mărturisirea celor mai ascunse defecte, fiecare face dezvăluiri şocante: ea are o pată vasculară de mărimea unui bob de mazăre în fosa poplitee plus o pată melanică pe fesa dreaptă, din cauza mumă-sii care-a furat, gravidă fiind, o mură de la gura vecinului. Ca să nu se simtă ea ca un rebut al naturii, amorezul sare iute şi-o asigură că el e şi mai defect: are două cicatrice pe tibie, două vârtejuri în creştet şi o tragică predispoziţie la alopecie, moştenită de la tac-su mare. Bubele purulente, în această fază, sunt ascunse cu grijă sub plasturi cu antibiotic. Niciunul nu e egoist, daltonist, gelos, râios, miop sau şchiop.

Dacă amândoi reuşesc să-şi ascundă defectele ca pe nişte criminali de război, se ajunge la nuntă şi pudoarea e condamnată la moarte lentă. Curajul învaţă mersul bibed odată cu primul fir de păr apărut ilicit într-o zonă de conflict, care nu mai e dezrădăcinat instantaneu, sub lupă, apoi se înzdrăveneşte de la an la an. Răsar de sub plapumă căpşoarele cu păr vâlvoi, scapă dintre amigdalele neatente primele râgâieli cu damf de ceapă, şuncile se revarsă opulente extenuând elasticul de la chiloţi.

După 20 de ani de convieţuire sub acelaşi acoperiş, totul s-a relaxat, inclusiv burta lui, sânii ei şi meniul. Fasolea e un must-have al zilelor de miercuri şi vineri, fiecare dezumflându-se şi scărpinându-se nonşalant fix când şi unde-i vine. Fiecare îşi asumă supozitoarele şi ovulele de pe noptieră, pilozităţile şi alopecia, hemoroizii şi cistita. Îşi cunosc reciproc toate junghiurile, crampele, varicele, greţurile, bătăturile, umflăturile, între ei nu mai există secrete anatomice şi fiziologice. Mai rămân dosite doar câteva minuscule secrete ideologice şi pofte patologice pe care nu şi le împărtăşesc, din exces de pudoare.

21 de comentarii:

  1. Mi-ai amintit de foste cunostiinte, fete slabute si intotdeauna ingrijit imbracate, purtand un parfum bun si o manichiura impecabila, pe care revazandu-le dupa casatorie, n-am stiut cum sa-mi feresc privirea de la unghiile cu lacul pe jumatate curatat, lac care trebuia sa fie obligatoriu fucsia sau "visina putreda", sidefat sau cu mult sclipici, subliniind mai mult manichiura/pedichiura ciobita. Despre parul care putea fi folosit cu succes pentru confectionarea unei maturi,nu mai vreau sa vorbesc. Dar nuuu, toate aceste schimbari nu sunt cauzate de schimbarea statutului social, asa cum am fi tentati sa credem, ci sunt cauzate in exclusivitatea de lipsa timpului, care, dintr-un motiv sau altul, dispare odata DA rostit la primarie. :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Vorba cuiva- esti patrunzatoare , ca o lama.Spui lucruri care i- ar putea rani adanc pe cei care se ascund in spatele unor masti.

    Sigur ca este minunat sa creezi o imagine cat mai pura/frumoasa/ delicata etc..atunci cand iubesti.

    Ce n-am inteles niciodata este de ce ( n-as vrea sa folosesc pluralul, dar nu am incotro), unele, mai ales, dar si unii, dupa ce a trecut faza arzatoare, cred ca persoana de alaturi, daca tot a spus' da', se poate multumi chiar si cu zmeul cel fioros , ori cu muma padurii alaturi.


    Am un normal simt al realitatii. Si al proprietatii. Nimeni nu este proprietatea cuiva, doar pentru ca, din 'n' motive , ambii au acelasi nume.

    Din pacate, adesea , este prea tarziu sa se poata spune- stop. Atat a durat calatoria.


    Scuza-ma , daca am vorbit pe langa.

    O zi frumoasa!

    RăspundețiȘtergere
  3. @Narnia: Timpul nu se comprimă chiar atât de mult. Mai degrabă cred că minima pudoare e inghesuită în valiză, ca un chinez asasinat. :D

    @Incertitudini: Câtă vreme cei doi consimt să fie personaje horror în filmul conjugal nu ne putem împotrivi. Se taie în săbii, se miros în ciorapi, trăiesc propriile basme. :D
    Până se sperie primul aşa de rău c-o ia la fugă din poveste. =))

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma intreb cateodata daca nu cumva anumite momente importante nu ne scurtcircuiteaza niscai neuroni prin creier...Sau de vina sa fie timpul si confortul caldut emotional?
    Eu m-am gandit serios candva sa-mi alcatuiesc un jurnal in care sa scriu ce idei am asupra unor procese importante ca nunta, nastere, cresterea copiilor etc. Asta pentru ca m-am regasit de cateva ori facand exact ceea ce spusesem cu mare inversunare acum cativa ani ca n-o sa fac! :)) Ce mecanism pervers! Dupa ce strigi in patru colturi ca tu nu-ti vei duce vreodata copilul la McDonalds, ca privirea lui nu va suprinde nicicand pe corpul tau un stufaris ca cel din Delta, ca nu vei face aceleasi greseli ca mama sau ca tata, stupoare! intr-o zi te trezesti, la propriu, ca un zombie, facand exact ce ai strigat ca n-o sa faci...:))) Mi se pare absolut uimitor ca as putea sa uit de tot ceea ce mi-am promis, de lucruri pe care le-am invatat printr-un proces indelungat, de idei la care tin.

    Odata cu postarea ta spumoasa, cred ca incep sa reconsider serios jurnalul acela de idei :)))

    RăspundețiȘtergere
  5. @Misaki: Draga mea, eu deja am făcut un pas mai departe, mi-am stabilit nu numai lista cu Do-Not-Do ci şi persoana care mă va seconda după ce, bifând înfăptuirea a jumătate plus unu din cele enumerate în listă, îmi voi face seppuku. =))

    RăspundețiȘtergere
  6. nu stiu daca ar trebui sa ma sperie realitatea care o descrii sau sa o accept ca si pe o normalitate.... poate dupa ce ma insor, daca ma insor, o sa iti dau dreptate. pana atunci, romanticul din mine striga inversunat: nuuuuuuuuuu!!! :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Genial ... ar trebui sa scrii o carte!

    RăspundețiȘtergere
  8. @Printrenori: Sper să trăiesc până o să-mi dai dreptate! =))


    @Robert: O să mi se urce la cap din cauza ta! :P

    RăspundețiȘtergere
  9. Sigur ca atenuarea pana la disparitie a pudoarei e cauza, ultima mea fraza era doar o ironie la adresa scuzei invariabil invocate pentru transformarea de care vorbeam.:)) Timpul ti-l organizezi in functie de prioritati, iar daca sa arati/te comporti decent ( a se observa ca nu am scris nici macar atragator) nu mai este o prioritate, este de buna seama vorba de o lipsa de pudoare.

    RăspundețiȘtergere
  10. @Narnia: Mea culpa!
    Ironia ta a fost prea fina ca s-o pricep din prima! Am auzit de-atâtea ori scuza cu lipsa timpul c-am sfârşit prin a crede că eu sunt cea defectă. :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Dar este si o parte dragutza a monedei aici! Aproape ca nu stiu momente mai relaxante decat statul in doi in pijamale si cu parul meu deloc aranjat in bucle perfecte. Despre parul colegului nu incape vorbire, el lipsind din cauze nedatorate mie ;))

    Nu e cazul de intins coarda mai tare de atat, dar lejeritatea de dupa casatoria, in limitele ei amuzante, face toti banii :)

    RăspundețiȘtergere
  12. Dragă Sara, nimeni nu poate sta împăiat, cu bucle perfecte sau frac în pat =))
    Deci liber la lejeritate şi amuzament! :D

    RăspundețiȘtergere
  13. Mai degrabă este lene cronică.
    Ştiu femei şi bărbaţi care arată mai bine după căsătorie. Partenerul te poate urca sau te poate coborî...
    Am un exemplu celebru:
    Kylie Minogue a fost "educată" vestimentar şi fizic în timpul relaţiei Michael Hutchence...
    Până atunci arăta precum o ţărăncuţă din Franţa, anilor 1900...

    RăspundețiȘtergere
  14. @Costea: Da, e mare lucru ca într-o căsnicie, protagoniştii să se potenţeze reciproc.
    Din păcate există şi parteneri care atârnă inerţi, ca nişte pietre de moară, de gâtul celuilalt.

    RăspundețiȘtergere
  15. Robert are dreptate! Condeiul tau este un buclucas plin de farmec care spune lucrurilor pe nume! Asta-i realitatea cu flatulente sau nu... :)

    RăspundețiȘtergere
  16. Este un subiect asupra caruia si eu am meditat.
    Imi place modul de abordare, sunt de acord cu punctul de vedere expus.

    RăspundețiȘtergere
  17. Ai prea multă dreptate, pentru că dăm prea mult pe aspect.

    RăspundețiȘtergere
  18. am vazut multe cupluri asa cum spui tu. si m-au speriat. eu cred ca o relatie e munca, nene, munca grea :). si mai ales cred ca a te aranja (spalatul si epilatul incluse hehe) e o chestiune de respect in primul rand personal si mai apoi de respect fata de celalat (aspect nu mai putin important, desigur). la final, ca sa nu mai o lungesc, trebuie sa-ti spun ca mi-a placut la nebunie postarea asta! ce verva, ce umor! ce delectare - in ciuda subiectului usor mirositor ;))!

    RăspundețiȘtergere
  19. @Zazuza: Mă bucur că nu te-a răpus mirosul! Bine-ai venit/glăsuit! :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Asa e in Arkadia? Cu ciorapei si chilotei aruncati prin diverse colturi? :).

    RăspundețiȘtergere
  21. @Richard: In Arcadia nu s-au inventat încă chiloţeii şi ciorăpeii, după cum poţi observa în foto. Umblăm cu popoul gol şi picioarele desculţe. =))

    RăspundețiȘtergere