duminică, 31 ianuarie 2010

Om bogat, om sărac

Dacă ai cinci ani, te duc părinţii la mare, construieşti cel mai frumos castel de nisip din toate timpurile şi fericirea ţi-e la apogeu când sora mai mică trece cu buldozerul prin domeniile tale regale făcând una cu pământul osteneala ta de jumătate de zi, primul lucru pe care-l faci e să scoţi un urlet care înfioară plaja şi cojeşte pielea de pe cetăţenii arşi de soare, iar al doilea, te înfigi în pletele micuţei, hotărâtă s-o faci una cu castelul. Până aici reacţia ta e absolut reflexă, dacă ai origini pământeşti iar părinţii tăi nu sunt Sfânta Mărie-Mică şi Sfântul Vasile-Gură-De-Aur.

Apoi se poate întâmpla să mergi, împreună cu verişorul de la Bucureşti, în vizită la bunicul patern cu vocaţie certă de mareşal şi să verşi pe furiş înapoi în oală excesul de ciorbă pe care nu l-ai putut înghiţi. Cu fierea sensibilă şi ochiul vigilent, bunicul reacţionează şi-ţi întinde perciunii până începi să semeni cu regele Elvis. Răzbunarea în această etapă de viaţă e mai chibzuită. Te ascunzi împreună cu vărul sub masă, în camera mare şi plănuieşti o răzbunare crâncenă, particularizată pentru un bunic nemilos şi gurmand. Sentinţa e groaznică: va muri în chinuri, mâncând din mămăliga amestecată cu praf de sticlă, păr de pisică şi venin de viperă pe care o veţi prepara a doua zi pentru masa lui de prânz.

Răzbunarea poate avea la un moment dat şi rădăcini nobile, nu este întotdeauna meschină. Îmi amintesc cu oarece mândrie cum mi-am răzbunat sora de atacurile verbale ale numitului Bodescu, coleg de clasă care o poreclea "Mierla". Sufeream atât de mult când o vedeam întorcându-se de la şcoală cu lacrimile încă neuscate pe obraz încât într-o zi, orbită de ură m-am năpustit asupra nenorocitului paralizat de surpriza atacului şi l-am călcat literalmente în picioare. M-a reclamat la direcţiune, mi-au dat avertisment pentru proastă purtare, dar am devenit peste noapte erou. Negativ. Mi se spunea Falconetti, după personajul interpretat de William Smith care facea furori în vremurile acelea în serialul "Om bogat, om sărac". Avea să fie preambulul negativei mele celebrităţi viitoare.

Răzbunarea, ca şi cauzele care o generează, evoluează odată cu vârsta şi este direct proporţională cu inteligenţa părţilor beligerante. Când colega de birou ţi-a furat iubitul, ţi se cască în faţă două hăuri la fel de greu de trecut: strânsul din dinţi sau strânsul de gât al nemernicei. Dacă sub părul creţ creierul ţi-e lucios de patinează gândurile pe el, faci scandal, spume la gură, urli şapte ani în cele şapte zări până te asiguri c-a aflat tot mapamondul despre mârşăvia rivalei. Dacă ai însă părul lins şi prin compensaţie creierul creţ, strângi din dinţi şi nu scoţi un cuvânt. Nici măcar "de ce?" nu întrebi, pentru că s-ar putea ca răspunsul la întrebare, primit pe stomacul gol, să-ţi provoace ulcer.

Răzbunarea vorbeşte, fără cuvinte, despre omul bogat şi omul sărac...

9 comentarii:

  1. Vrei ori nu, cateodata, istoria se repeta. In cazul de fata este vorba despre istoria castelului de nisip . Diferenta consta in faptul ca acum ai muncit mai mult de o ora la constructia lui. Asemanarea ? Cand, in sfarsit, dupa zile de truda, iti iei si tu ragaz sa-ti admiri, satisfacuta, edificiul, ce crezi ca se-ntampla???... Vine sora mai mica si... nu,de data asta nu intra cu buldozerul sa ti-l darame ,fiindca ai avut grija sa-i amintesti de gestul acela nobil din copilarie, cand ai razbunat-o in curtea scolii facandu-l una cu pamantul pe colegul care o agresa; de data asta vine cu pas de felina, si pune gratioasa-i gheara pe o vocala, care ,intre noi fie vorba , nu trebuia s-apara. Nu de alta, dar daca ramane-acolo, se prabuseste blogul! ( Prin urmare , da fuga si scoate-l pe-al doilea "i" de la finalul paragrafului trei. Altfel s-ar putea sa fim martori la un adevarat cataclism; prabusirea celui mai impozant edificiu : blogul Arcadiei!

    RăspundețiȘtergere
  2. Offfff.... Noroc că nu apăreau doi "i" la finele celui de-al doilea paragraf. Pentru că a doua "zii" ar fi însemnat prăbuşirea instantanee a edificiului, fără vreun avertisment de-al tău, salvator.
    Hai, admite că al doilea "i" în coada celebrităţii, poate (şi trebuie!) privit ca o greşeală nefericită de finisare, ca o picatura de var pe pardoleala de marmură de Carrara şi nu ca o eroare de structură, ca un buiandrug strâmb care defineşte un gol în care fereastra sau uşa nu se mai potrivesc perfect.
    (Dacă citeşte Vasile cade pe spate, iar!)

    RăspundețiȘtergere
  3. Bine, bine, dar una e sa-mi scape mie o picatura de var pe "pardoleala" si cu totul altceva e sa ti se-ntample tie asa ceva. Raman la parerea ca ar fi bine ca inainte sa dai drumu' la urmatoarea postare sa te asiguri ca ai la-ndemana si niste proptele, ca... cine stie, poate o sa ai nevoie de ele sa-ti sustina blogul.( Eu ti-am propus o varianta mai economica ,dar daca tot ne-ai demonstrat ca stapanesti si domeniul constructiilor ,poti sa te-apuci sa faci niste buiandrugi, c-am auzit ca sub aia rezita aproape orice constructie, nu mai conteaza atat de mult calitatea zidariei...)

    RăspundețiȘtergere
  4. Deci eu zic să laşi buiandrugii în seama mea şi să faci o aprovizionare cu antiinflamatoare, că simt aşa, citindu-te, că mi se băşică axonii şi mi se umflă dendritele. =))

    RăspundețiȘtergere
  5. Imi place de nu mai pot tanti aia cu buiandrugii
    Arcadia,darling sa-i explicam ca "buiandrugii" din poveste se pun deasupra?
    Dedesubt se pun "budigaii"
    (imi recunosc greseala in care persist mereu-imi place sa explic lucrurile sa stie tot omu' cum e cu una si cu alta)
    Am si io speranta in viata ,sa ajunga romanu' sa se exprime ca academnicianu'(ala de la Catavencu) si sa nu mai avem nevoie de reviste de stiinta popularizata

    RăspundețiȘtergere
  6. Deci Elfo dragă, m-ai dat pe spate şi mi-ai dat subiect pe maine. Vom vorbi despre "budigăi".
    Ţineţi aproape! =))

    RăspundețiȘtergere
  7. ....poate faci cinste arcadienilor si cu articolul acela de inalta elevatie stiintifica despre "cosoreala",ca deja buiandrugii au facut furori...

    RăspundețiȘtergere
  8. Ca să nu avem discuţii cum că vai, nu accept critici sau că nu am curajul răspunderii, voi explicita comentariul lui Vasile: da, la începuturi, foarte demult, când abia deprindeam tainele costrucţiilor, având încă lungă cale de străbătut până să ajung specialistul de azi "care este", am împreunat şi io cosoroaba cu astereala, rezultând astfel "cosoreala", hibrid pe care am de gând să-l omologhez, în ciuda unora care pun beţe în roate progresului în domeniu.

    RăspundețiȘtergere
  9. Hiya very nice blog!! Man .. Beautiful .. Amazing ..

    I will bookmark your website and take the feeds additionally?

    I'm happy to find so many useful information right here in the publish,
    we want develop extra techniques in this regard, thanks for sharing.

    . . . . .

    my page ... payday loans

    RăspundețiȘtergere