Descopăr tot mai des în jurul cunoscuţilor mei, femei şi bărbaţi deopotrivă, halouri de criză. Uneori sunt atât de vizibile încât cred că dacă i-aş fotografia, în poze ar apărea exact ca sfinţii pictaţi pe pereţi în biserici, cu aureole în jurul capetelor. Aureole ceva mai întunecate şi mai vâscoase, e drept, pentru că aureolele diafane, luminoase, învăluind capete lipsite de griji şi priviri blajine nu se mai întâlnesc azi decât în picturi, prin biserici sau la muzee. De cum mijesc zorii şi ne dăm jos din pat ne-mpiedicăm de cate-o criză: conjugală, economică, existenţială, de nervi, de midlife. Una mai hidoasă ca alta. Prin comparaţie, Bau-Bau din copilărie e un fel de Albă-ca-zăpada uşor îmbătrânită.
Ai putea crede despre juna fiică a mini-magnatului nostru municipal că e înconjurată de o bulă protectoare Actimel: nimic n-o poate atinge, nimic nu-i poate ştirbi fericirea. Dar la radiografie, haloul ei apare atacat de rugină de la atâta apa plată cu lămâie şi pe alocuri se vad clar urmele crizei de nervi generate de geanta Hermes-copie-originală a nepoatei mini-magnatului de la judeţ.
Despre o doamnă duhnind de respectabilitate care descinde gravă dintr-un Q7 V12 TDI Quattro îmbrăcată în haina ei de vizon ai putea la fel de bine să crezi că grijile i s-au împuţinat direct proporţional cu dolofănirea contului în bancă al consortului ei cu căciulă de nurcă şi figură de bizon. Haloul ei e mai greu de surprins pe sub căciuloiul de vulpoi batrân argintiu, trebuie să setezi un timp de expunere mai lung. Poza iese uşor mişcată, dar se vede clar haloul de criză după zâmbetul chinuit cu care a privit în obiectiv, deşi tu i-ai strigat "cheese" ca orice fotograf cu experienţă. Când îi bagi poza sub nas şi-i spui că na, tu i-ai dibuit secretul, te face knockout: ce ştie ţăranu' ce-i şofranu'?! Ea serveşte "decât" Camembert, iar faţa ta încăciulată cu astrahan autohton i-a amintit de brânza de burduf, deci clar că tu eşti cauza nereuşirii zâmbetului, nu criza economică ce ameninţă cu năpârlirea blănurile ei.
Nici pe bărbaţi nu-i ocolesc crizele, dar despre ei vorbim mâine.
Astăzi, sunt încă pe val.
Gata. Am decis. Plec in Arcadia. Am o varsta si acum stiu ca nu e bine sa lasi complexele sa-ti macine existenta. Destul am patimit in copilarie, si mai tarziu in adolescenta, din cauza lor.Pana la majorat am trait practic in umbra ta. Acum stiu ce am de facut. Plec in Arcadia sa-mi intalnesc muza, apoi pun de-un blog in care o sa-mi vars toata amaraciunea adunata cu sarg din copilarie; o sa strig cum mi-ai distrus personalitatea cu argumentul suprem ca ai UN AN mai mult decat mine si prin urmare dreptul meu se rezuma la a te admira:pentru cum aratai, pentru cum gandeai, pentru cum te purtai, pentru performantele tale scolare,pentru abilitatea cu care stiai sa iesi din situatii delicate, pentru felul in care reuseai sa-i convingi pe parinti ca o prostie mare cat casa era de fapt un accident minor daca autoarea erai tu...(aici trebuie sa fiu sincera si sa recunosc ca aceeasi abilitate o puneai si in sluba mea cand realizai ca ma paste o pedeapsa care putea fi cel putin amanata daca nu evitata ). Indiferent de etiologia complexelor, un lucru e cert : a venit ziua in care sa le declar razboi.Si-o sa incep prin a-mi cumpara un bilet.Spre Arcadia. Sa-mi intalnesc muza. Apoi va incepe duelul. De la egal la egal, de data asta. Pana atunci, te rog, creeaza-mi tu blogul, daca nu cumva ai plecat deja in Tibet...
RăspundețiȘtergerela subiect (de azi, de maine), exemplificat la rang bradpittian:
RăspundețiȘtergerehttp://www.timesonline.co.uk/tol/life_and_style/men/article7002189.ece
Dragă surioară, te aştept în Arcadia. Casa ţi-e aproape gata, câinii bine hrăniţi, la inaugurare o să ai şi blogul "la roşu", gata să-l mobilezi.
RăspundețiȘtergereVorbesc şi cu amicul meu psiholog să ne consilieze, să scăpăm de traumele prunciei şi să ne trăim bătrâneţile în fericire deplină.
În Tibet am deprins tainele relaxării, ţi le voi împărtăşi negreşit. Te iubesc şi te aştept!
Caprescule, mor de ciudă pe barba ăstuia. De maine nu mă mai epilez! Când ne întâlnim, o să mă pupi îmblănită! =))
RăspundețiȘtergereAsadar,
RăspundețiȘtergereEu sunt pe drum,
Blogul incepe sa prinda contur,
Ma tot uit imprejur,
Dar vai... muza nu-i!
...cand vad entuziasmul nestavilit al cititorilor arcadiei,nu pot sa nu lacrimez discret in coltul ochiului,remarcand concluzia irefutabila, pe care mire,intr-un acces de maxima luciditate,o posteaza ca o averizare la care sa luati aminte:
RăspundețiȘtergere"dreptul meu se rezuma la a te admira"...
tocmai v-a fost revelata prima axioma a taramului arcadian.Voila de vezi....
..si acum dusul rece:
RăspundețiȘtergerecetateni arcadieni,dragi compatrioti,v-am avertizat ca arcadia manevreaza bisturiul realitatii cu asa dexteritate, ca va opereaza fara anestezie!Gata, uitati-va la voi,va lasat "bouche bee"...ciuguliti din palma-i ca niste puisori imperbi.Vai de voi,suflete ratacite.
Sa nu vedeti voi ca intreaga dizertatie e construita pentru climaxul ultimei fraze? Barbatilor, va paste dezastrul...sa nu spuneti ca nu v-am avertizat....
@mire:
RăspundețiȘtergeremuza vine la pachet cu casa din Arcadia.
2 în 1! :D
@Vasile, dragul meu, nu tulbura fericirea cititorilor mei! Femeile ţin cu mine din solidaritate de specie, iar bărbaţii n-au de ce se teme cât sunt încă pe val.
RăspundețiȘtergereVânt la pupa! :D
Scrii frumos si corect,drept pt. care nu-ti pot "ierta" mica eroare grematicala din antepenultimul rand : "ia-i" in loc de "i-ai". In rest ,numai de bine! (deocamdata,ca sunt la inceput cu "lectura" :P )
RăspundețiȘtergere@Anonim: Multumesc de atentionare. Chiar ieri vorbeam de astfel de greseli, facute in viteza. Intr-un alt context, (ziceam ieri "carpa" in loc de "capra"), o inversare de litere nu pare o crima, dar intr-un caz ca acesta, greseala e fatala. Cum sper ca greseala asta e unica printre scrierile mele, nadajduiesc si in iertarea domniei voastre :)
RăspundețiȘtergere