Bătută (de) măr!

Deşi tocită şi desuetă, obişnuinţa de a face planuri măreţe la fiecare început de an dăinuie încă printre noi, durdulie şi zâmbitoare. Recunosc stânjenită că ani la rând ziua de 1 ianuarie însemna şi pentru mine data la care urma să înceapă orice schimbare măreaţă: schimbarea de look (am tânjit suspinând de când mă ştiu după o siluetă silfidică şi gingaşă luptându-mă în zadar cu genetica şi sfârşind, bun înţeles, bătută măr), schimbarea de perspectivă, schimbarea de atitudine, de mentalitate, de stil de viaţă, s.a.m.d.
Evident că nu s-a schimbat nimic de la sine. Nici de la mine.
Azi, trecând prin grădină, mi-a atras atenţia un măr galben şi uşor stafidit (asocierea de termeni mi se păstrase proaspătă-n minte de la privirea plină de ură pe care am aruncat-o de dimineaţă oglinzii din baie), care (măr) atârnă îndărătnic pe-o creangă în ciuda gerului, a zăpezii şi-a vântului care-şi face deseori de cap la noi prin livadă. Uite, mi-am zis, mărul ăsta a reuşit! A învins oboseala, obişnuinţa, a sfidat toate legile şi-a reuşit să-şi schimbe soarta. În vreme ce eu sunt bătută. Iar. Măr.