Când vine vorba de poezie am obiceiul primitiv să iau lucrurile la propriu: dacă poetul îmi spune că-ntr-o noapte a furat luna, îl cred. Şi mi-l imaginez ca atare, întinzând mâna şi smulgând luna de pe cer în vreme ce toţi ceilalţi dorm. Asta în ciuda dezămagirii cu care V.B. îmi spunea în urma cu ceva vreme că unii cititori îl întreabă dacă s-a plimbat cu adevărat prin locurile despre care povesteşte în poemele sale ori dacă a fost într-adevăr bolnav de tuberculoză.
Dacă vă spun că atunci când e plină, luna nu poate fi furată pentru că rotundă fiind n-ai de ce s-o apuci, mă credeţi pe cuvânt?
Io cred ca doamna Luna plina, atunci cand e mult prea rotunda, ar putea fi apucata de aureola care este de fapt minunatul ei par balai. Vrei sa incerci ?
RăspundețiȘtergereTe cred pe cuvânt! :D
RăspundețiȘtergereDaca vrei, incercam impreuna sa o furam pe doamna Luna plina, pe 30 ianuarie la ora 8:30 fix. Ne uitam impreuna, cu ochi incetosati de dragoste pentru patrie si popor. Pe cuvant ca pot s-o tin de par !!!
RăspundețiȘtergereNtz! Mama m-a învăţat că-i periculos să merg cu străinii care-mi arată luna, dealu' şi malu'! =))
RăspundețiȘtergere