duminică, 28 martie 2010

Rochia mov electric

Istoria începe cu o pereche de sandale mov-turbat pe care mi le-am cumpărat pe vremea când flacăra violet încă nu se aprinsese pe meleagurile noastre. A fost, dacă vreţi, un gest avangardist, pe care dacă-l interpretez acum, la lumina flăcării violet, am explicaţia extraordinarului meu succes ulterior.

Când a sosit invitaţia la nunta de care pomeneam în postarea anterioară, m-a luat cu răcori. Urma să merg la ceea ce se anunţa demult a fi nunta anului în urbea noastră, cu invitaţi aleşi pe sprânceană şi pe cifra de afaceri din ultimii 5 ani. Eu am fost aleasă după primul criteriu, am noroc de nişte sprâncene aproape perfecte.

Cum mă învârt într-un cerc social destul de restrâns, pe măsură ce se apropia evenimentul, cu orice altă invitată mă întâlneam, discuţia ajungea rapid la ţinuta pentru nuntă. Când le spuneam senină că habar n-am cu ce mă voi îmbrăca, se uitau la mine ca la reîncarnarea lui Toulouse Lautrec şi-mi explicau cum au dat ele o cârcă de bani pe două-trei ţinute strălucitoare şi unice, aduse de pe cine ştie ce melaguri exotice, cum şi-au făcut programări la capitală pentru o manichiură exclusivistă şi cum va veni la ele la castel cel mai mare hair stilist al momentului, să le construiască cele mai sofisticate edificii de bucle, de mă apucau frisoanele şi colica biliară ascultându-le.
Mi-am dat seama că devenise imperios necesar să-mi schimb strategia. Oricui m-a întrebat apoi despre ţinută, i-am răspuns scurt şi enigmatic că, fără supărare, nu vreau să divulg secretul, pentru că nu pot risca să mai apară cineva la eveniment cu o ţinută asemănătoare. Şi cum urma să plec în Italia în perioada următoare, lăsam a se înţelege că sper să găsesc la Milano ceva care să-mi satisfacă exigenţele. Strategia a funcţionat perfect, bila mea drena acum de minune, în timp ce canalul lor Coledoc se bloca şi le dădea greţuri nocturne.

Cu o săptămână înainte de eveniment am început şi eu să mă preocup de ţinută şi mi-am amintit de sandalele mov care stăteau cuminţi în aşteptarea căldurii.
Niciodată n-am găsit justificat să cheltuiesc averi pe ţinute îmbrăcabile o singură dată, deci costurile se impuneau a fi minime. Aşa că am luat sandalele-n traistă şi-am purces să caut rochia în deplină concordanţă cu movul lor. Nimic demn de mine. Ultima soluţie era un material din care să-mi fac singură rochia. La magazinul de profil am găsit tafta de mătase mov, fix nuanţa sandalelor mele. Nu aveau 4 m, cum voiam eu, ci două cupoane de 2 m, ceea ce complica din start execuţia modelului, dar simplifica la maxim preţul.

Sosită la domiciliu, am început să construiesc modelul plecând de la premisa că meniul petrecerii va fi exotic şi excepţional, deci s-ar putea să nu rezist să mănânc doar măslinele de la aperitiv şi cireaşa de pe tortul miresei, ceea ce impunea un model de rochie care să mă ferească să arăt la sfârşitul nunţii ca invenţia lui Ferdinand Zeppelin. Aşadar, rochie stil "empire", am decis.
Din cele două cupoane am decupat două pătrate. Le-am suprapus, le-am decalat cu 90 de grade fixându-le în punctul de intersecţie al diagonalelor. Considerând circumferinţa tăieturii "empire" 80 cm, am calculat raza cercului de decupat după ecuaţia: 80=2πR, de unde rezultă R=80/2π=12,73. Am ataşat pătratele la trapezul superior al rochiei care conţinea un decolteu decent, pe principiul că ceea ce nu arăţi e de 1000 de ori mai interesant decăt ceea ce arăţi, am finisat ireproşabil, am ataşat două bretele cvasi invizibile şi eram gata de petrecere, cu 4 zile avans.

Până să sosească ziua cea mare, am trecut pe la firma de contabilitate să descarc desaga cu hârtii lunare. Toată suflarea vorbea despre nunta ce va să vie. N-am scăpat, evident, de întrebări lămuritoare privind excursia mea în Italia şi rochia de nuntă. Am răspuns evaziv la toate întrebările, iar la intrebarea cât m-a costat ţinuta de nuntă pe care toată lumea presupunea deja că mi-am cumpărat-o de la Milano, am mijit ochii, calculând rapid: 130 lei sandalele, 160 lei materialul si 50 lei crema autobronzantă pentru efecte speciale. Rotunjit, 300 lei. Aşa că am ridicat trei degete, fără să adaug vreun cuvânt.
Până seara, mi s-a înroşit telefonul de apeluri prin care mi se cereau detalii despre rochia mov de 3000 de euro, adusă de la Milano.

22 de comentarii:

  1. @mire : Nu ma pot lauda ca am mancat zilnic din aceeasi farfurie cu Arcadia. Si totusi...as fi bagat mana in foc, cunoscand un pic taramul arcadian...ca in veci de veci, amin, Arcadia n-ar fi dat 3000 euro pe o rochie la Milano. Dar mai mult decat atat, sigur ca daca Vasile ar fi insistat si ar fi facut pretioasa achizitie...pretul real de pornire n-ar fi fost trambitat in toate cele 4 colturi ale lumii...Umila mea solutie ar fi...poate vizite ceva mai frecvente pe teritoriul arcadian pentru redescoperirea valoroasei posesoare a unei rochii de "3000 euro".

    RăspundețiȘtergere
  2. Mie mi-ar fi placut tare mult sa vad faimoasa rochie. Imi plac la nebunie situatiile astea in care snobismul primeste cate o palma peste fata, fara macar sa o stie. :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @Narnia: Am să-ţi trimit o poză. ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am auzit de faimoasa rochie care semana cu o parapanta sustinuta de doua sfori ! LOL....

    RăspundețiȘtergere
  5. Tare faza cu 3000 de euro. :))
    Poate ne pui un cadru cu rochia pe blog. :)

    RăspundețiȘtergere
  6. @gabriela jalba: Eu cred ca tu ştii rochia, dar ai uitat povestea. La data respectivă am vorbit pe forum despre ea. :D

    @Anonim: Suport orice critici, fiecare are dreptul la opinie. Mi-aş fi scos pălăria însă, dacă nu te ascundeai sub umbrela anonimatului ca să-ţi spui părerea. Curajul răspunderii e o virtute rară, totuşi...

    @Costea: De dragul tău ataşez un link, uite: http://img197.imageshack.us/img197/7648/violetdressa.jpg

    RăspundețiȘtergere
  7. @oneway: Multumesc pt."solutia" pe care mi-ai sugerat-o; perfect de acord: trebuie sa-mi vizitez mai des sora, dar nu pt. ca n-as cunoaste-o cel putin la fel de bine ca tine, ci pt.ca o frustrez pe ea de placerea de a avea o "lorda" drept musafir.Ce nu stii tu, cu siguranta, despre Arcadia, este ca pe ea mama a facut-o amfitrioana asa cum pe mine m-a facut lorda ); asadar multvehiculata ospitalitate arcadiana este in esenta meritul mamei,nicidecum al Arcadiei.(M-ai provocat putin,recunosc,asa ca acum n-ai de ales,trebuie sa-mi acorzi dreptul la replica!).Ca sa-ti demonstrez cat de bine imi cunosc sora o sa-ti dau un exemplu, sper eu , concludent: sa ne imaginam ca Arcadia, Mire si Oneway, merg pur si simplu pe strada,privind ,tacuti,trotuarul; la un moment dat, traiectoria lor, dreapta pana atunci, este deviata usor ,dar obligatoriu, de un banal gainat de pasare.In timp ce Mire (si foarte probabil si Oneway), se felicita in sinea ei ca a fost suficient de vigilenta, incat sa nu ia acasa "norocul", Arcadia nu-si poate masca "nemultumirea" vis a vis de pasarea care a gainatat total neinspirat, taman in mijlocul trotuarului, in loc s-o faca 100 m mai la vest, deasupra stratului ei cu Hippeastrum, caruia i-ar fi prins bine un ingrasamant natural cu caracter usor acid, care ar fi fost si un f. bun insecticid, nemaivorbind de faptul ca era BIO. Daca nici cu acest exemplu nu te-am convins cat de bine imi cunosc sora eu sunt dispusa sa mai incerc...pana cand o sa recunosti ca te-ai pripit facand afirmatia respectiva. Ca sa lamuresc "problema", trebuie sa-ti spun ca eu obisnuiesc sa o provoc pe Arcadia cu interventii din astea interpretabile, pentru a o stimula sa revina asupra subiectului cu detalii, fiindca ma "roade" pur si simplu curiozitatea; de exemplu , in cazul rochiei de 3000 de euro, personal ma asteptam sa revina si sa ne spuna ca si-a confectionat-o din perdeaua gasita in cufarul bunicii pe care o ochise cu ocazia curateniei de paste din 1979; am fost usor dezamagita cand am aflat ca a dat 15 lei pe material, fiindca ea poate , cu adevarat, sa faca din "nimic" CEVA ...

    RăspundețiȘtergere
  8. Oameni buni, mi-e teamă că se duce de râpă anonimatul meu! Mi-am deconspirat vârsta într-un moment de neatenţie, am cedat insistenţelor şi mi-am publicat rochia mov şi dimensiunea tăieturii "empire", înălţimea şi greutatea se pot aproxima, iar obiceiurile, au grijă Mire şi Oneway să mi le descrie amănunţit.
    Când s-or prinde şi subiecţii din postările mele că-i vorba despre ei în propoziţie, să văd câţi dintre voi săriţi să mă gazduiţi de frica mulţimii dezlănţuite! :D

    RăspundețiȘtergere
  9. pe mine poti conta pt.gazduire, dar cu o conditie: o convingi pe mama sa faca retur la "daruri" (stii tu la ce daruri ma refer, la alea pe care ni le-a dat la nastere), si sa le repartizeze invers ( pe mine sa ma faca amfitrioana si pe tine musai ... "lorda"), altfel io zic sa ai alternativa pregatita, ca nu semnez pe termen lung...

    RăspundețiȘtergere
  10. Mire darling, dacă nu se oferă nimeni să mă găzduiască necondiţionat, eu sun la uşă le tine fără nici un retur de la mama, mă coţopenesc în living cu certificatul de termită în buzunar şi nu cred c-o să mă dai afară! =))

    RăspundețiȘtergere
  11. My God, ce greseala-am comis cand ti-am promis gazduire!... Mi-a scapat ca la un moment dat ai scris si despre Maria (a se citi cu diacritice numele personajului); pai cand o dibui aia ca a ajuns personaj de blog fara acordul ei si fara sa-si primeasca macar dreptul de autor, iti imaginezi ce-ar putea urma? Numai la gandul ca o sa-i zaresc "monumentul" de trup, cu bicepsii aia "lucrati" ca la carte (e drept,nu cu instrumente profesioniste, dar ce conteaza ca a folosit in loc de haltere harlete, daca rezultatul e acelasi...), in pragul usii mele, intreband, cu vocea ei puternica,de Arcadia... mi se-nmoaie genunchii. Nemaivorbind de faptul ca are abilitati innascute pt manuirea oricarui instrument casnic!... Nu stiu exact de ce, dar experimentez niste trairi pe care doar un psiholog le-ar putea identifica. Avand in vedere insa ca n-am apucat sa semnez conventia aceea de gazduire, n-ar fi mai bine sa te ajut sa-ti gasesti alta gazda? Promit sa te vizitez si acolo , tot ca o "lorda", deci n-o mai stresa pe mama cu returul... cred c-a decis bine cand ne-a dat darurile la nastere...

    RăspundețiȘtergere
  12. Ştiam eu că mă pot baza pe tine! =))

    RăspundețiȘtergere
  13. super tare :) le-ai dat un uppercut snobilor direct in moalele capului... bravo! iar rochia... putea sa spuna ca a confectionat-o din fata de masa gasita intr-o cladire parasita dupa bombardamentele celui de-al doilea razboi mondial... acelasi efect il avea. BRAVO!

    RăspundețiȘtergere
  14. @Gabriela: Ei, vezi, tu ai priceput din prima că rezultatul, efectul, e cel care contează, spre deosebire de prietena mea anoniMa. care nu pricepe nimic din ce se vorbeşte pe blogul ăsta dar se plimbă prin el cu parapanta şi se simte datoare să-mi dea sfaturi despre modestie, în necunoştinţă de cauză. :D

    Mi-a plăcut faţa ta de masă care a supravieţuit celui de-al doilea război mondial! ;)

    RăspundețiȘtergere
  15. din pacate pentru unii e mult mai usor sa vorbesti din umbra... de ce sa-si asume responsabilitatea celor spuse?
    uneori cred ca intervine si frica de cuvinte, de a nu fi judecat... hmm... pacat ca unii se ascund dupa degete si spun ca nu-si vad mana...

    RăspundețiȘtergere
  16. @Gabriela: Din păcate, ai dreptate! :)

    RăspundețiȘtergere
  17. Tare de tot!

    FELICITARI!!
    Parca le si vad pe tipe , ramase fara suflare!
    Totusi, n-ai spus nimic despre ele. Au supravietuit?

    RăspundețiȘtergere
  18. @Incertitudini: He he he! Le-a trecut, dar nu m-au mai invitat la petrecerile lor! =))

    RăspundețiȘtergere
  19. Frumoasa poveste,frumoasa rochie!
    Pacat ca nu te mai cheama tipele alea la petrecere...eram curioasa sa-ti vad urmatoarea creatie! :)

    RăspundețiȘtergere
  20. @Maya: În vară, aud că se însoară fratele miresei de-atunci, deci voi avea din nou plăcerea să întâlnesc feţe cunoscute. :D
    Deci ţine-aproape, am de gând să investesc iar sume importante în ţinută. =))

    RăspundețiȘtergere
  21. "...ca inventia lui Zeppelin" (m-ai facut sa rad), si ce de date tehnice..mai repede citeam o reteta gastronomica.

    RăspundețiȘtergere