joi, 11 martie 2010

Xenia (II)

Mimoza e o o specie de musafir care atunci când vine în vizită are convingerea fermă că-ţi face o nemeritată favoare. Din timp în timp coboară ca luceafărul din ceruri şi te sfinţeşte cu prezenţa ei. Mimoza e o fiinţă extrem de sensibilă. Iarna, sufletul ei vibrează la căderea fiecărui fulg de nea. Dacă ninge abundent şi omătul proaspăt îi trezeşte nostalgii şi amintirii vii de la naşterea sa care s-antâmplat într-o iarnă feerică, mimoza sună la tine care locuieşti într-o zonă montană evocând iernile de odinioară. Brodează o compunere plină de adjective cu patru forme flexionare şi strecoară printre propoziţii mesaje subliminale despre un eventual noroc chior ce te-ar putea lovi dacă ar putea să-şi facă loc în programul ei aglomerat şi să-ţi facă o vizită.

Aici greşesc eu de fiecare data, de ani de zile. Compunerea despre corola de minuni a iernii îmi fleşcăieşte în aşa hal inima slabă că mă cuprind remuşcările pentru că eu nu sunt capabilă să iubesc iarna.
E, probabil, cel mai mare defect al meu. Nu vibrez odată cu Crivăţul de miazănoapte şi nu mă las pătrunsă de fiorul alb-poetic. Mie iarna îmi pătrunde doar în oase - ocolind inima - şi-mi congelează globulele poeziei din sânge.
Copleşită de vinovăţie, răspund de fiecare dată că uşa mea e deschisă pentru toţi iubitorii de zăpezi, fulgi, ţurţuri şi troiene. Măcar atât pot să fac şi eu pentru iarnă, îmi zic, într-un moment de rătăcire.
Odată ce mi-a scăpat printre amigdale propoziţia cu uşa mea cea deschisă, dialogul ia o întorsătură dramatică. Mimoza devine gravă şi începe să bată în retragere. Ea nu vrea să mă deranjeze , nu vrea să fie o povară, nu vrea să profite de ospitalitatea mea. Din pricina asta a avut mult de suferit în viaţă, a ratat patru ierni unice, cu zăpezi care nu se mai întorc. Îi simt tremurul din glas, lacrima născându-se şi mă copleşeşte invariabil sentimentul propriei ticăloşii: cum să nu iubesc eu iarna? Ce suflet insensibil pot să am?
Aşa că rog mimoza să nu se priveze de încă o iarnă irepetabilă şi să poftească la mine unde-i cald şi bine. Mimoza ciuleşte urechea ca să audă inflexiunile care însoţesc invitaţia. Vai mie, uneori tuşesc de la bronşită fix în mijlocul invitaţiei şi mimoza sesizează o umbră de ezitare. Şi se pune pe jelit. Jeleşte viaţa trepidantă din oraşul ei, stresul de la muncă şi mai ales poluarea. Şi cât de bine i-ar face o ieşire la munte, o bătaie cu zăpadă şi-un ceai din ăla cu scorţişoară cum numai eu, Arcadia, ştiu să fac! La faza asta simt că soarta mi-e pecetluită şi încep să plâng: al 20-lea week-end consecutiv cu musafiri. Mimoza ghiceşte doar plânsul, nu şi cauza lui, se sensibilizează şi cedează. Va veni, uite, dacă mă opresc din plâns. Dar asta numai pentru că ţine enorm de mult la mine şi vrea să-mi facă o bucurie.

De-aici tiparul se suprapune iar peste comportamentul oricărei mimoze.

Odată sosită, mimoza va refuza din principiu orice vrei să-i oferi: papuci de casă albi, cu căţeluşi? Nu vrea, că se murdăresc. Va umbla desculţă. Deşi, pentru că face mereu cistită dacă are picioarele reci, îi va încălţa la insistenţele tale. Cina? Aşa, de cum a intrat în casă? Vai, nu se face să sară ca nesătula, de cum a sosit, pe bucatele tale! Va gusta, ca să nu te superi, doar un pic de pateu de casă, pentru că nu are E-uri, o feliuţă de plăcintă mai mult pentru gemul ăla delicios dintre straturi, o feliuţă de budincă pentru că numai la tine mănâncă ceva atat de rafinat şi o porţioară de salată de fructe, pentru că ea manâncă sănătos şi apreciază că tu pui, uite, mare preţ pe alimentaţia bio. La sfârşit va bea şi-o înghiţitură de suc după ce se va fi asigurat, citind eticheta, ca nu conţine coloranţi, conservanţi şi zahăr şi va ronţăi câteva saleuri care-i aduc aminte de bunica ei decedată. Aici deja începe să plângă şi mai indeasă în guşă o brioşă, să se liniştească.

Seara, la culcare, vrea în cameră doar un fresh de portocale şi-un pahar cu apă plată cu trei picaturi de lămâie, pentru digestie. Şi te roagă să scoţi ceasul din cameră că are somnul delicat şi ticăitul ceasului o jenează la timpan. Dacă mai vrea o pătură? Vai, cu niciun chip să nu te deranjezi! E ea friguroasă cum bine ştii, dar va folosi cuvertura de pat ca să-şi încălzească oasele îngheţate de pe drum. Dar dacă tot ai sosit cu pătura, ar vrea acum s-o pună pe asta dedesubt. Dar fără cearşaf, că e pufoasă şi molicică şi îi aduce aminte de păturica ei din copilărie.

Când vine ziua plecării, mimoza se trezeşte cu lacrimile gata pregătite de plâns. Totul o întristează. Regretă că trebuie să te părăsescă fără să fi reuşit să te echilibreze psihic, deşi vizita ei asta îşi propusese, regretă nespus tot deranjul, toată osteneala, toată cheltuiala. Ea n-ar fi îndrăznit niciodată să dea buzna la tine dacă nu şi-ar fi dat seama că aveai mare nevoie de cineva care să te înţeleagă, să te mai scoată din rutina zilnică, să te facă să mai uiţi de griji. Când vezi cum te compătimeşte, cum a sesizat din prima paloarea ta pe care nimeni n-o băgase de seamă, mai că-ţi vine să slobozeşti o lacrimă de mila proprie. Greşeală fatală! Mimoza sare iute şi ţi-o şterge şi promite pe cuvântul ei că oricât de greu i-ar fi, de-acum înainte te va vizita mai des. Te strânge protector în braţe şi pleacă absolut încântată de sine, bifând cu toată convingerea o nouă faptă măreaţă, o nouă milostenie înfăptuită de mintea ei creață.

24 de comentarii:

  1. Mi-ai amintit de o colega de-a mea din vremuri apuse, mergeam in strainatate pentru un schimb de experienta si a gasit ea cazare la o prietena de-a ei care "se va bucura asa de mult de musafiri, musafirii aduc bucurie in casa". Cand am ajuns acolo, am constatat ca prietena respectiva avea un frate grav bolnav (a si murit la putina vreme dupa aceea) si ultimul lucru care ii lipsea eram fix noi: musafirii care insenineaza casa.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, e tipic pentru mimoze să se creadă aducătoare de bucurii prin simpla apariţie a făprurii lor gingaşe la uşa omului! :D

    RăspundețiȘtergere
  3. draga arcadia, ai reusit din nou sa ma faci sa zambesc. deja cum intru la tine pe blog incep sa zambesc si ma reped flamand sa vad ce-ai mai scris.

    cand le-ai descris pe mimoze.. instant mi-au sarit in minte cateva persoane... :)))

    astept si episodul 3. ca asa am inteles din celalalt post ca era vorba de trei categorii: lorzii, mimozele si lacustele sa fie oare? nu mai retin... da` ala il astept:D

    RăspundețiȘtergere
  4. Prea amabile domn, urmează termitele. Rămâi în zonă! :D

    RăspundețiȘtergere
  5. Sper ca te-a parasit mimoza! :D
    Arcadio,mi-ai înseninat ziua,chiar daca e deja noapte :P

    RăspundețiȘtergere
  6. Eu sunt norocos în ultimul timp...mimoza mea şi-a găsit altă persoană pe care să o bântuie...
    Vă dau si dumneavoastră din norocul meu poate scăpaţi de mimoze... :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Paine cu untura, ceai de musetel si o pendula cu cuc in dormitor nu i-ar aduce mimozei aminte de copilarie? :)) Drac impielitat ce sunt...:D

    Uite cum zambesc io la ora asta ca vita la clantza. Te pup pt asta!

    RăspundețiȘtergere
  8. Nene Costeo, stabileste preţul că facem târgul! :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Luci dragă, te pup şi eu!
    Mimoza e atât de pătrunsă de propria graţie încât n-am tăria sufletească s-o smulg dintre stele şi s-o cobor printre muritori. :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Doamna vad ca ai nevoie de o cura de antimimozism
    Pot sa-ti dau reteta sigura ii spui mimmozei ca stii cat e de sensibila dar taman ti-ai luat pisica/caine si sunt sensibili la musafiri noi si vor sa doarma doar cu respectivi(de obicei mimozele sunt sensibile,sunt alergice si vor sa fie farmacie unde se duc ele)
    Eu am reusit sa scap cu bine de invazia mimozelor invocand pisicile care vin sa pupe musafirii si care au loc de dormit pe canapea
    (de ani de zile nu ma mai calca mimozele si nici nu plang de dorul lor

    RăspundețiȘtergere
  11. Dacă reţeta zici că dă rezultate, o să-mi aduc pisicile şi câinii din curte în casă la sosirea mimozelor. Şi le anunţ, cu lacrimi în ochi că bietele animale suferă de râie, sunt suspecte de turbare şi au nevoie de căldură şi afecţiune umană. Cum eu voi fi foarte ocupată cu pregătitul meselor zilnice, mimozele vor trebui să îngrijească pacienţii necuvântători. He he he!

    RăspundețiȘtergere
  12. imi povestea bunica-mea,ca pe vremea tineretii ei, avea niste vecini afurisiti care dormeau cu mata-n pat.din lipsa de corent electric ,deci si de tv.,lumea se baga in asternut devreme.bunica-mea ,care avea ceva lucruri de pus la punct cu vecinii,le-a uns mata cu pacura si a dus-o la usa lor.
    cica de la pacura le apuca o mancarime groaznica pe mate.a mieunat pisica de ziceai ca-i pe moarte si mosnegii au dat drumul pet-ului in casa.a fost misto tare ce a urmat.
    .deci tre sa ungi mata cu pacura altfel n-are nici un haz.chit ca sacrifici canapeaua,lenjeria,covorul si perdeaua.macar te racoresti.

    RăspundețiȘtergere
  13. Boemo, la vremuri extreme, măsuri extreme!
    Dacă ştiam ce idei geniale aveţi, dragi cititori, îmi făceam blog mai devreme, scăpam de stres şi probleme!

    Vă mulţumesc! :P

    RăspundețiȘtergere
  14. Mi se pare cruda varianta cu pacura(legea protectiei animalelor a intrat in vigoare si deja a fost condamnant unu la 4,5 ani de inchisoare)
    Eu fiind iubitoare de animale n-as putea face rau nici macar animalului celui rau dusman
    Arcadio ,poti sa le propui mimozelor sa faca mancare pt animale si tratament (eventual invoci ca ti-ai deschis un mini adapost pt animale abandonat si sugerezi ca orice musafir e binevenit pt a indeplini munca voluntara;ai putea sa sugerezi si voluntariat la vreo ferma de porci,vite ,cai sau implicarea in programe de ajutor social)
    de obicei mimozele sunt sensibile la imaginea lor externa ,dar nu-s dismuse sa puna osu la treaba
    Deja incepe sa fie vremea pt programul un copac pt fiecare,program de reimpadurire(exact pt mimoze):D

    RăspundețiȘtergere
  15. Boemo, treci de-ţi pune singură cătuşele!
    Sau, in locul puşcăriei, poţi alege varianta "muncă în folosul comunităţii". Te prezinţi la mine să grijeşti de animale ca să-ţi ispăşeşti păcatul! Elfa e gardianu'! :D

    RăspundețiȘtergere
  16. poate sa impadureasca si ceva versati,o bucata de Tampa ,ceva pe acolo?
    Intotdeauna ma distribui in rolurile cele mai ingrate,de personaj negativ(azi era ziua mea sa fiu zana,indiferent de care)

    RăspundețiȘtergere
  17. Io vreau la categoria mimoze! Si insist! Nimeni nu a zis-o mai bine decat tine; daca vin io viata ta va intra intr-o era primavaratica, urmata de crivatz de cum voi pleca.;)) vei simti ingeri ce-ti mangaie fruntea cu mine p'acolo! Parol!

    p.s. lasagna aia sa fie cu ciuperci, te rog, da?;))

    RăspundețiȘtergere
  18. @sara:

    Îngeraş, cu tine, aşa de mică, n-are cum să se facă o primăvară atât de mare cum am eu nevoie! :*

    RăspundețiȘtergere
  19. Bine, bine, il iau si pe Babesh daca insisti :p

    RăspundețiȘtergere
  20. Cu condiţia să vină cu un buchet de pătrunjel! :))

    RăspundețiȘtergere
  21. mimoza cu patrunjel?
    e cam ca-n ionesco sau poate un poem de TZARA,cumva pe undeva?

    RăspundețiȘtergere
  22. Vai, Elfo, postarea ta a dat o nouă idee creierului meu pufos încă de somn. Când mai vin mimozele în vizită las poemele lui Tzara pe noptiera lor. Şi subliniez unele strofe, ca de exemplu:

    Lia, blonda Lie
    Noaptea de-o frânghie…
    S-ar fi leganat
    Ca o para coapta.

    Şi e blondă cum e iarba
    ce-a simţit fiorul coasei

    Tu ai vrut Marie
    să-ţi legi o frânghie
    de gât
    Fiindcă mama ta te-a iubit

    He he he!

    RăspundețiȘtergere