Dreptul la prostie (I)

Am făcut şi eu parte din oastea celor care-au citit "Mara" şi-au sfârşit zicând ca Slavici, că "o singură datorie are omul, să nu fie prost". Între timp am îmbătrânit şi m-am răzgândit.
Mă răzgândesc mereu asupra lucrurilor, e unul din multele mele păcate. Dar mă consolez cu gândul că, în fond, câtă vreme răzgândelile mele nu aduc atingere nimănui îmi pot asorta cugetarea de la butonieră cu anotimpul sau culoarea rochiei.
Aşadar, la momentul actual, acord dreptul la prostie oricui îl solicită. Recunoscându-mi-l şi mie, cu egală dreptate.

Se spune că inteligenţa e constantă dar, populaţia fiind în continuă creştere, deşteptăciunea se diluează vertiginos şi periculos.
De ce să te agiţi, prin urmare, dacă vecinul de peste drum, sărac lipit, în loc să pună osul la treabă, bea din zori în seară, cu urechea ciulită la Nicolae Guţă care se tânguie de pe pervazul ferestrei de se înmoaie casetofonul? E dreptul vecinului să şadă la umbră şi să se regăsească în maneaua lacrimogenă a cântăreţului cu pricina, unde eroul e părăsit de prieteni în plină ananghie, nevasta i-a fugit din bătătură iar el a rămas doar cu pălinca drept panaceu pentru toate durerile fizice şi sufleteşti.

Dacă elevul pe care-l meditezi de patru ani - cu nădejdea din ce în ce mai palidă că progenitura îşi va lua finalmente examenul de bacalaureat - e adeptul stilului minimalist şi refuză să-şi decoreze creierul cu mai mult de patru idei fixe principale, nu e deloc cazul să ştirbeşti dreptul lui inalienabil la prostie. Oricum suntem mulţi şi inteligenţa n-ajunge pentru toţi.

La fel, e lipsit de eficienţă să te băşici că vecina de palier ţi se plânge de vreo 5 ani că nenorociţii de bărbaţi o seduc şi-o abandonează, invariabil, după o lună. 'Geaba-i explici de-un cincinal încheiat că cererea în căsătorie, pe plaiurile noastre, încă o mai fac bărbaţii (după două luni dacă Ileana Cosânzeana e albă, frumoasă şi are casă, după doi ani dacă e albă şi frumoasă şi după douăzeci de ani dacă e albă, grasă şi n-are casă), vecina e liberă să nu aplice sfatul pe care i-l dai, aşteptându-şi de fiecare dată pretendenţii cu ciorba caldă şi nota de-nsurare pe masă. E dreptul ei să tragă câte duble vrea, până-i reuşeşte telenovela.