marți, 23 martie 2010

Haina-l face pe om (I)

Că nu-l face chiar tot, admit şi eu. Dar că procentul care revine hainelor este dolofan şi roşcovan precum Cupidon pe lângă un african amărât şi flămând, asta pot depune mărturie.

Pe la începutul anilor 90, pe când dădea colţul primelor firme de asigurări de viaţă în România, m-am decis să mă asigur că dacă o voi mierli prematur, înainte să devin nemuritoare prin operă, să am parte măcar de o înmormântare de neuitat. Nu eram convinsă că Vasile va cheltui bruma de avere ce-o aveam ca să mă îngroape într-o mare de flori albe aşa că am decis să-mi fac o asigurare care în caz de deces să acopere cheltuielile acestui moft alb imaculat. Vasile urma să fie beneficiarul despăgubirii, ceea ce-i garanta un oarecare confort financiar menit să compenseze disconfortul emoţional care speram să i se întâmple, recunosc.

Am sunat un asigurator şi-am stabilit data când urma să-mi facă vizita de informare. Nu ştiu a cui a fost greşeala, dar s-a-ntâmplat ca data pe care mi-am notat-o eu în agendă să nu coinicidă cu data pe care şi-a notat-o agentul. Şi cum în vremurile acelea viaţa era frumoasă, fără telefoane mobile, m-am trezit cu omul la uşă fix în ziua curăţeniei generale de Paşte. Asudată de efort, cu ochelarii aburiţi, prăfuită ca o bibliotecă necitită, gărbovită de mătura fără coadă, am deschis. Era domnul agent, pus la patru ace, freză geluită, prezenţă spilcuită. A salutat şi-a cerut cu doamna Arcadia. I-am spus că doamna nu este momentan, dar că pot prelua eu mesajul şi dosarele să i le înmânez. Sunteţi menajera, m-a-ntrebat? Da, sunt menajera, i-am spus, doamna are încredere deplină în mine, dovadă că mă lasă singură-n casă fără spaima c-o să fug cu argintăria. N-a prins ironia dar mi-a explicat zâmbind condescendent şi nedisimulat (cu dotarea intelectuală a unei menajere n-avea el a se teme că pricep eu nuanţele unui zâmbet!) că politica firmei nu-i permite să predea materialele publicitare menajerei. Aşadar, va reveni. I-am sugerat să revină peste o oră, pentru că doamna, garantat, va fi acasă atunci.

Am facut un duş, mi-am aranjat coafura, mi-am pus deux-piece-ul Gucci primit după revoluţie de la cumnata din America, mi-am compus o faţă intelectuală şi mi-am înmiresmat noua înfâţişare cu un puf de Chanel Allure poposit la mine tot de pe Tărâmul Făgăduinţei. Da, aveam cu totul altă alură! Când am terminat operaţiunea a sunat şi soneria. Am deschis larg uşa şi zâmbetul şi l-am poftit pe agent înauntru. "Sărutmâna, am vorbit mai devre....eee...e.."
Da, am vorbit mai devreme, i-am spus zâmbind condescendent şi nedisimulat.
A transpirat şi s-a bâlbâit pe toată durata expozeului în vreme ce eu cugetam cum Gucci şi Chanel m-au făcut dintr-o dată alt om...

12 comentarii:

  1. daca nu te superi,eu n-am inteles,daca haina face pe om,de ce nu-i imbraci,draga,pe tinereii de mai sus?ma macina.de ce ai ales taman imaginea aia?cred ca mai bine nu intrebam.
    revenind la subiect,mare adevar ai grait,soro.
    cine zice ca nu-i asa si ca tre sa te simti bine in pielea ta,ei si pielea aia oricat ar fi de subtire ori de groasa n-o poti lasa fara nimic pe ea.cu cat ti-o pretuiesti mai mult(pielea,mai)cu atat faci "eforturi" mai mari sa ti-o acoperi cat mai pretios.asta ,dupa parerea mea inseamna respect de sine care cred ca vine inaintea faptului de a te simti bine in pielea ta.atarna mai greu,na!hai,ca m-am aprins dar am fost trasa de bretele pe un forum unde mi-am exprimat umila parere iar acum mi-a venit si mie apa la moara.chiar ce mi-e sete!acum mi-am dat seama.

    RăspundețiȘtergere
  2. Am ras cu lacrimi, Arcadia. Imi imaginez fata individului cand si-a dat seama ca esti si doamna si menajera. :))
    In ce priveste poza cu pafumul, tocmai zilele trecute am facut niste poze unui parfum pe care l-am primit de Craciun, fotografie de produs n-am incercat pana acum. Al tau se reflecta foarte fain, pe ce l-ai asezat?

    RăspundețiȘtergere
  3. @Boema: Păi ce altă imagine mai bună puteam să pun decat pictura lui Thomas Eakins - Arcadia? :D

    În privinţa hainelor care-l fac pe om, eu cred că n-ar trebui să atârne, totuşi, atât de greu. Eu mă respect pe mine la fel de tare şi într-un trening chinezesc şi în blana de nurcă albă. (Dar nu garantez că obţin acelaşi efect în ambele situaţii dacă ies din casă. :D)
    În fond, nu ce am sub căciulă ar trebui să conteze mai mult decît căciula în sine? :D

    RăspundețiȘtergere
  4. @Narnia: Am aşezat parfumul pe masa de televizor =))

    RăspundețiȘtergere
  5. Un articol deosebit si plin de subinteles(uri). Mi-a placut foarte mult. Titlul ar fi trebuit sa fie "Haina nu il face pe om, dar il scoate din multime". :)
    Felicitari si pentru foto. Eu as fi mai deschis-o un pic; e prea intunecata; dar este doar parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  6. @Robert: Părerea ta contează, deci am deschis-o. :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Vă contrazic, haina nu îl face pe om...ea doar îi ţine de frig...
    Vă recomand să ascultaţi Pasărea Colibri - Nastratin Hogea.

    RăspundețiȘtergere
  8. O sa fiu pentru cateva randuri Gigi Contra :).
    Asa cum pe tine haina te-a schimbat si ti-a oferit o imagine buna,individul din povestea ta desi avea o tinuta reusita (pentru gusturi diferite)a aratat ca infatisarea era doar o masca. A cui masca ?...hm
    Cu siguranta haina nu e definitorie pentru un om,cred... de fapt sunt sigur.

    RăspundețiȘtergere
  9. @Costea: Sunt fericita sa fiu contrazisă! Nici eu nu cred că haina ar trebui să facă omul. :D
    Am scris tocmai pentru că îi dau dreptate lui Nastratin Hogea :D

    "Căci, văz, toţi privesc la haine/Iar perosana n-o cinstesc".

    RăspundețiȘtergere
  10. @Cătătlin: Cum spuneam, eu doar am observat o atitudine pe care o supun, iată, dezbaterii. Mă bucur să fiu (com)bătută de argumentele voastre! :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Nu că mi-aș permite să mă amestec în discuțiile cu privire la îmbrăcămine și ”dezbrăcăminte”, dar anexez și eu o părere de diletant (adică a mea!)- haina nu-l face pe om și totuși...haina îl face pe om! ...cel puțin din fundătura mea de lume așa percep eu că ar fi realitatea (ne)fericită printre muritorii de rând.

    RăspundețiȘtergere
  12. @Orbiterdicta: Împărate, ce onoare să te avem printre noi!
    Dacă şi de la înalţimea ta lucrurile se văd la fel, nu ne rămâne decât să sperăm într-o lume mai bună, cea pe care o propovaduiesti. :)

    RăspundețiȘtergere