sâmbătă, 9 octombrie 2010

Epilog 25

Sergentul lui Alecsandri ştia el ce ştia când zicea că drumul de întoarcere e mai lung şi mai greu. Mai ales cel spre vechiul liceu.
M-am băgat în pat devreme, cu toate lucrurile puse la punct în amănunt dar somnul de frumuseţe nu mă lua şi pace. Mi-am cântat "Unde eşti tu nene Ene / Ca să mi te plimbi alene / Pe cărările din gene?" (prietenii ştiu de ce! :D) dar cu toate sforţările am adormit târziu şi m-am trezit devreme. Noaptea a nins. Am plecat dârdâind, nădăjduind că peste zi se va îmbuna vremea. Cei 170 de kilometri mi s-au părut lungi ca mustăţile lui Salvador Dali.

Am ajuns printre primii. Una dintre colegele-prietene nu m-a recunoscut. Îmi zâmbea reţinut, cu pupilele căscate, făcând eforturi disperate să mă suprapună peste şablonul mărimea XL din trecut. Din cei 36 câţi am fost în clasă, la întâlnire au venit 22. Unii au lipsit pentru că sunt plecaţi din ţară şi-n ţară se vine cât e vară, alţii au avut probleme ori necazuri care i-au ţinut departe iar alţii n-au avut bunăvoinţă. Niciun dram. Aveau hram.

Cu o singură excepţie mi-am recunoscut toţi colegii, de la prima zărire. În 25 de ani ni s-a mai fleşcăit colagenul, ne mai atârnă fălcile, guşa sau burta, ni s-au rărit şi ne-au albit coamele, vocile ne-au mai răguşit de la tutun ori de la hăulit , dar năravurile ne-au rămas aceleaşi. Unii mai timizi, alţii mai îndrăzneţi; unii mai umili, alţii mai semeţi. Discursurile au fost direct proporţionale cu firea omului. Unele mai vărzoase, altele mai zemoase; unele emoţionante, altele mirobolante; unele mai misterioase, altele mai haioase. Cuvinte frumoase, care au atins inimile celor prezenţi. Cuvintele mele au atins doar fălcile. Sunt incapabilă să mă ridic la înălţimea acestor evenimente lirice, cu cuprins grav şi deznodământ măreţ. De bună seamă că incapacitatea aceasta ţine de mediocritatea mea, pentru că dacă m-aş putea prezenta şi eu cu vreun teanc de realizări halucinante, sigur mi-ar ţâşni lacrimile de admiraţie văzându-mă şi ascultându-mă.

Profesorii erau emoţionaţi şi ei. În fond, te pot trece niscaiva fiori pe la subţiori când afli că elevul pe care l-ai pedepsit silindu-l să scrie de 100 de ori formula aldehidei formice ori teorema lui Bézout e acum medic la policlinica din cartierul tău şi poţi ajunge, la o adică, pe mâna lui dacă ai o criză de ficat. Sau, elevul pe care l-ai lăsat corijent pe vară a ajuns primar şi, după 25 de ani, ai nevoie de semnătura lui pe cererea de subvenţie la căldură.

În concluzie, o întâlnire mare, de oameni şi inimi. Sau o întâlnire de oameni mari cu inimi. Sau o întâlnire de oameni cu inimi mari. După cum va fi simţit fiecare.

19 comentarii:

  1. Bine ai revenit, Arcadia!
    Te-am așteptat cu sufletul aciuat pe lângă fereastra blogului.
    Între timp, m-am gândit și la o posibilă revedere, a mea, cu câteva foste colege de facultate.Care n-a fost posibilă, deși toate viețuim în aceeași urbe.
    Cu tovarășii ”de suferință” din liceu mă văd mai des și ne este minunat.
    Orice ai spune, sunt convinsă că ai fost cea mai tare!!!
    Abia aștept pozele!!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu pare chiar un film de groaza, cum imi imaginez eu :))

    RăspundețiȘtergere
  3. @Incertitudini: Bine te-am regasit, draga mea. Revederea a fost frumoasa si emotionanta. Noi vietuim imprastiati prin toata tara si toata lumea, e greu sa ne intalnim, asa ca profita de oportunitatea aciuarii in aceeasi urbe cu o parte dintre fostii colegi si intalniti-va de cate ori puteti. :)

    @Lady Io: Nu e film de groaza, e telenovela, deci fii pe pace! :))

    RăspundețiȘtergere
  4. Ma bucur ca ai trecut si peste asta. Cu bine.
    Si eu imi amintesc foarte cu drag de colegii din liceu. Dar mai am de asteptat pana la intalnirea de 25 de ani :d

    RăspundețiȘtergere
  5. @anamaria: Draga mamei, las' c-o sa vezi tu cum o sa te ia cu transpiratii reci cand o sa te apropii de 25! :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Daca se lasa cu poze e bine, daca nu, relatarea este e suficienta...
    Deci a fost o intilnire in care subtiorile au jucat un rol important. Asta e bine, inseamna ca au fost o seama de emotii...

    RăspundețiȘtergere
  7. @Constantin Jacota: Apoi drept sa-ti spun nu cred ca se lasa cu poze, ma bucur ca te multumesti cu relatarea. NU stiu ce ma fac cu distinsa doamna de mai sus, care vrea certitudini :P

    Eu m-am bucurat, m-am emotionat, dar nu prea am transpirat, ca m-am imbracat cam tomnatic pentru frigul de-afara :D

    RăspundețiȘtergere
  8. @Constantin Jacota: S-a schimbat deja: Ma doare gatul si-mi plange nasul nasul :D

    RăspundețiȘtergere
  9. Imi pare rau. Apa cu sare, gargariseste, te strambi nitel, dar trece una, doua.

    RăspundețiȘtergere
  10. noi nu ne-am intalnit. am fost mereu in clase destramate si pline de mici grupulete, de la scoala primara pana la facultate. cred ca e totusi interesant sa te vezi cu colegii dupa atata timp.

    RăspundețiȘtergere
  11. @Constantin Jacota: "Ocna" e numele meu nou, da' tot mi-e rau :(


    @Zazuza: E o experienta faina, mai ales dupa ce-au trecut 25 de ani in care nu te-ai revazut cu fostii colegi. :)

    RăspundețiȘtergere
  12. ESTI CONDAMNATA SA FI REPARATA DE SUBSEMNATUL...LA ANUL, CAND TREC PRIN BRASOV, SPRE OCNELE MARI...PANA ATUNCI PRODUCETI NISTE NEGRESE CUVIINCIOASE!

    RăspundețiȘtergere
  13. @Constantin Jacota: Stimate domn, daca mi-o fi rau pana la anu', n-o sa mai aveti pe cine repara in drum spre Ocnele Mari.
    Inca nu mi-am revenit dupa negresele precedente, incerc alta reteta :D

    RăspundețiȘtergere
  14. e o poveste cu întîlnirile astea; cînd te gîndeşti că au trecut mai mulți ani decît aveai pe vremea aia, de toți ...

    Tg. Mureş sau Bucureşti?

    RăspundețiȘtergere
  15. @doctorultau: He he he! Chiar asta a fost replica pruncului meu: wow, ai mai multi ani de la terminarea liceului decat am eu de viata =))

    RăspundețiȘtergere
  16. Pai e logic! Ca pe vremea aia nu puteau fetele sa nasca in perioada liceului (erau exmatriculate urgent).
    Astazi, in legislatia scolara e prevazut clar: directorul are obligatia de a sprijini elevii aflati in situatii speciale (casatorie, nastere) sa-si finalizeze ciclul de invatamant.
    De-a rasu'-plans'!

    RăspundețiȘtergere
  17. Foarte comica intoarcerea de situatie in favoarea elevului. Ce frumos mai pedepsesc anii astia! :))

    RăspundețiȘtergere
  18. @Anima: Uneori e de bine, alteori e de rau. Daca un elev neispravit ajunge primar doar pentru ca e din partidul de guvernamant e bai! :)

    RăspundețiȘtergere