miercuri, 6 octombrie 2010

25



"Dacă toată lumea e supărată şi are de învăţat, tu nu poţi păstra liniştea".


"Toată clasa tremură la ore, numai tu râzi şi spui snoave".

"Chiar şi astăzi, după ora de fizică la care tocmai ai incasat o notă istovită, eşti plină de veselie"
.

"Îţi doresc un bărbat care să râdă mai mult ca tine".


"Râdeai ca descreierata din nimica toată."


"Veneai la şcoală nu să înveţi din manuale ci să citeşti romane şi să prezinţi parada modei".

"Nu-ţi ştiam numele dar ştiam că faci numai obraznicii şi râzi tot timpul"

"Tu nu şopteai în ore, tu vorbeai tare, nu ştiu cum de suportau profesorii să "predai" în acelaşi timp cu ei".




Iacătă ce descrieri mi-au făcut colegii de liceu în caietul de amintiri, acum 25 de ani. Nimic despre îndeletnicirile mele intelectuale, muzicale ori paranormale, deşi citeam romane şi tricotam în timpul orelor, cântam la pian "Sonata lumii" (sic!) în vacanţe şi ghiceam în cărţi în pauze. (Pe vremea aceea psihoterapia nu era la modă).
setan

Mâine o să ne revedem pentru prima dată după atâta amar de vreme.
La vremuri noi, oameni noi.
Sunt tentată să mă prezint la întâlnire gravă ca un ambasador , îmbrăcată în taior, cu dinţii albiţi şi uşor strepeziţi, să vorbesc puţin, să râd deloc şi să plec lăsându-mi foştii camarazii în parţială eclipsă . Mi-aş renova imaginea, i-aş convinge că mi-am luat pastilele în fiecare zi, că vuvuzela mea are acum sonorul la minim.
Aş face din întâlnirea asta un fel de erată la imaginea din trecut.


Dacă atunci mâncam pâine goală în orele de istorie şi ni se părea delicioasă, se prea poate ca acum unora dintre noi să ni se pară caviarul uşor acrişor.
Dacă blugii decoloraţi ai colegei de bancă lucrau în două schimburi, când fluturând pe coapsele ei minunate când opintindu-se de le crăpa urzeala pe coapsele mele îndesate, acum o să mă prezint elongată, colorată şi cu onoarea reparată.
Pe-atunci unghiile ne erau scurte, pentru că le rodeam în pauză de frica profului de anatomie. Între timp s-au inventat unghiile false, din gel acrilic, a căror lungime poate leza, la o adică, ficatul vreunei colege cu imunitatea scăzută.

Eram frumoşi şi inimoşi. Unii mai pragmatici, alţii mai romantici. Acum suntem toţi antici.

34 de comentarii:

  1. "Râdeai ca descreierata din nimica toată."

    Auzi, des-creierata!
    Ceva mai la vale suntem informati ca v-ati elongat si ca, daca n-ati ramas repetenta citiva ani la rand, acum ar trebui sa puneti de un tort dolofan, cam...

    Sa va fie de bine, intalnirea revigoranta si spritz de calitate.
    Putina regresie temporala nu strica, mai vezi niste sarmalute, niste abdomene de martieni, niste chelii fastuoase..
    Eu,unul,mi-am revazut iubita dintr-a 11-a, o doamna minunata cu 5 organisme vii, 3 baieti si 2 fete, alaturi de barbatul legal, masura 56 la picior, ea, circa 140 kg, permanent cu oloi si sclipici pe obraji si grumaz. Am observat, la plecare, ca avea si pe greaban...,

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu te strădui totuşi să stai cu mult mai serioasă decât eşti de fapt, că o să te pufnească râsul.
    Or fi trecut ei anii, dar tu eşti la fel, nu?
    Faine descrierile-amintiri. :)

    Petrecere frumoasă!

    RăspundețiȘtergere
  3. Intotdeauna dupa ce te citesc, rad lung si zgomotos, apoi recitesc si rad si mai abitir ca prima data si tot revin asupra textului pana cand fac riduri in jurul gurii. Cand, in sfarsit, hotarasc ca mi-a priit de minune terapia prin ras si trebuie sa inchid computerul ca vine ala micu' sa-mi cante pe tastatura Simfonia a IX-a de Beethoven, zic:"Et in Arcadia ego"!
    Lasa scrobeala, fii tu insuti!
    Distractie faina si sa te intoci cu riduri la gura...puuuup

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu am intalnirea de 15 ani peste 2 saptamani. Succes, poate ne povestesti impresii, sa-mi mai treaca si mie din emotii.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Constantin Jacota: Da, da, m-am elongat, am 10 kile mai puţin decât aveam acu' 25 de ani! Slavă Domnului, că m-a luat cu fiori şi răcori când am citit cum ţi-ai descris iubita dintr-a 11-a. Brrrr.....

    @Teodora: Draga mea, n-am reuşit niciodată să fiu scorţoasă, mă tem că nici n-o să-mi iasă vreodată. :D

    @Liana: Vezi că dacă tot ai să spui asta, la urmă îţi tai factură pe terapie :))
    Scrobeala mea o să fie direct proporţională cu a colegilor. La cum mi-i amintesc eu, o să fim tot noi, moi. :))

    @Lady Io: Hai c-o să fac raport când mă întorc şi-ţi spun de ce să te temi =))

    RăspundețiȘtergere
  6. Inteleg ca ai emotii. Asta imi spune ca ai o imagine de pastrat.
    Cred ca cele 8 puncte ale descrierii facute acum 25 de ani ti se potrivesc si acum perfect. Doar atat iti spun: Fa-i praf!

    RăspundețiȘtergere
  7. @robert: cuvintele tale îmi dau aaaaripi! :D

    RăspundețiȘtergere
  8. deci ma recunosc partial in descriere :)), inclusiv la partea cu painea goala, iar de soptit n-am putut niciodata in soapta, ci numai tare, poate d-aia m-am si facut prefesoara, ca am voce puternica. cu rasu' odata a fost asa: un bun prieten de la Belgrad, eram in vizita. normal ca radeam si vorbeam mult, el mi-a zis ca l-am zapacit de cap (mentionez ca nu era iubitu' meu, d-asta si-a permis hehe). asa ca am tacut. dupa care mi-a zis ca de ce tac, sunt suparata? pai bai nene, hotaraste-te :)). acu' nu mai zice nimic, e adevarat ca ne vedem si rar, are timp sa isi revina. nush cum rezista jumatatea mea mai buna in schimb :)) - as zice cu eroism pana una alta. asa ca go get them (nush cum s-ar putea zice asta pe romaneste), asteptam raport complet, asa cum i-ai primis lu' Lady Io ;).

    RăspundețiȘtergere
  9. @Zazuza: Cu cât mai mulţi cu-atât mai bine! :D
    Da, o sa dau raport complet.

    RăspundețiȘtergere
  10. Initial am rosit, gandind ca ai aflat despre cum eram eu in liceu.
    Exista si diferente, spre exemplu noi in liceu mancam paine cu iaurt (din borcanele acelea dragute de sticla).
    Sa-ti iei un bax de batiste la tine. Se va striga catalogul (mai mult ca sigur)...
    Bafta.

    RăspundețiȘtergere
  11. Uneori intalnirele cu prieteni pot parea ca un concurs: "cine are viata mai rea" :)))

    RăspundețiȘtergere
  12. Scuza-ma, Arcadia, imi permit sa-i traduc lui Zazuza cum se zice pe romanese "go get them" : pe ei, pe ei, pe mama lor!!! ;-))

    RăspundețiȘtergere
  13. se prea pare că sîntem de-un leat, dacă aritmetica nu şi-a schimbat regulile învățate undeva prin secolul trecut; s-auzim de bine de la marele eveniment.

    RăspundețiȘtergere
  14. Arcadia, io vreau sa stiu daca barbatul tau rade mai mult decat tine!

    RăspundețiȘtergere
  15. Daca eu ma pot bucura de intalnirile altora, cat trebuie sa va bucurati voi de ale voastre! Chiar asa, cu stomacul ghem de emotia revederii. Bucurati-va de fiecare clipa, nu lasati nimic si pe nimeni sa va intunece momentul! Petrecere frumoasa! IlincaotGramesti

    RăspundețiȘtergere
  16. ”Chiar şi astăzi, după ora de fizică la care tocmai ai incasat o notă istovită, eşti plină de veselie".
    p.s. Cumva, ceva asemănător, mi s-a spus și mie.

    Sunt convinsă că vei fi cea mai frumoasă și cea mai tare!!!
    Gaudeamus igitur!!

    RăspundețiȘtergere
  17. Scuze!
    Fără virgulă după” asemănător”!

    RăspundețiȘtergere
  18. @Incertitudini: Draga mea, nu-s nici cea mai frumoasa, nici cea mai tare. Dar am trait o bucurie foarte mare.

    Cat despre virgula, toti facem astfel de greseli din graba sau neatentie. Prietenii inteleg astfel de erori, sunt convinsa. :*

    RăspundețiȘtergere
  19. Ma bucur mult ca timpul a lucrat constructiv si foarte frumos asupra unora dintre noi !
    Cu atat mai mult cu cat razbate bucuria de trai fiecare clipa si setea de a crea; internetul a venit cu oportunitatea de a incerca iesirea in public mai intai timid, apoi mai increzatori, ca in cele din urma sa ne recunoastem noi insine ca avem ceva calitati intr-ale condeiului si de aici, din online pana la a publica si printr-o editura nu mai e decat un pas.
    Daca altadata, asteptai cu infrigurare in fata vitrinelor ca sa vezi, sa simti cumva cum a fost primit volumul tau, acum deja pulsul il poti lua dupa fiecare capitol, daca il asterni pe un blog mai intai.
    Timpul lucreaza si, cum spuneam la inceput, lucreaza in cazul de fata, constructiv.
    Si cand te gandesti ca au existat pesimisti, care - de exemplu - la 27 de ani nu se vedeau atngand varsta de 30 !!!

    RăspundețiȘtergere
  20. Incredibil de calda descrierea vietii din aceste randuri. Simplitatea cuptorului care coace paini bune, pe vatra.
    Asa cresc oamenii vii si calzi, cu amintiri ca aceasta!

    RăspundețiȘtergere
  21. @MariusTut: Daca ai blog si cativa cititori (subiectivi), nu inseamna ca trebuie sa te apuci de scris carti si sa speri c-o sa iei si Nobelul pentru literatura cot ca cot cu Llosa. Let's get real!
    Cat despre varsta, daca tot imabtranim, macar sa nu ramanem prosti.

    @Virtualkid: Va poftesc sa rupem impreuna din pita calda, imapartind-o frateste :)

    RăspundețiȘtergere
  22. @Mirela: Scuze, nu stiu de ce raspunsul pentru tine nu apare, iti spusesem ca nu, tot eu rad mai mult.
    (Uneori colegul meu rade la urma, dar tu intrebai de cantitate, nu de calitate. He he he!)

    RăspundețiȘtergere
  23. Merci, era cat-pe-aci sa raman frustrata, din lipsa de raspuns! :))

    RăspundețiȘtergere
  24. @Mirela: Iertare! O fi intervenit eroarea 503 care ne mananca sufletul! :D

    RăspundețiȘtergere
  25. Aoleuuuuuu! Multe comentarii nu mi-au aparut in mail, abia acum am dat de ele, raspund pe data cu scuzele de rigoare. Asadar:

    @anamaria: S-a strigat catalogul, clar, eu am fost ultima si-am incheiat apoteotic, bun inteles! He he he!

    @freeseodesign: Da, eu cam pe linia asta mi-am brodat discursul, ai ghicit! :)

    @Liana: Translator roman-arcadian te numesc de azi 'nainte! :*

    @doctorultau: 43 de ani am, iar daca suntem de-un leat se explica afinitatile ;)

    ilincaotgramesti: Ghem ne-a fost stomacul, ghem inima, ghem cuvintele. :D

    RăspundețiȘtergere
  26. atunci ține-i bine şi te bucură de ei, ca şi de toți cei care vor urma; iar de aici încolo, numărăm împreună; hai cele bune.

    RăspundețiȘtergere
  27. @doctorultau: Tin de ei
    Ca-s ai mei.
    Sunt ai nostri,
    Daca vrei.

    :D

    RăspundețiȘtergere
  28. Hm.......la mine sunt mai putini ani de la terminarea liceului
    Oricum la noi nu s-a organizat nici o intalnire ,cred ca nimeni n-a mai simtit nevoia sa se reintoarca si sa puna piciorul in liceu
    Adevarul e ca am fost foarte putini ,2 clase mici de vreo 25 de elevi si am mai si plecat din noi pana la sf clasei a 12
    cred ca la bac am fost vreo 40,cam vreo 35 nu mai sunt in tara
    In urma cu vreo 10 ani am vrut sa organizam ceva ,dar am descoperit ca eram doar vreo 10 in tara sin toata generatia,intre timp ne-am mai imputinat
    Unii se pare ca nici nu mai traiesc..........
    Pe mine ma lasau profesorii sa citesc la ore,erau fericiti ca nu mai sunt atenta in jur si ca nu mai stau sa suflu colegilor
    Asta cu mancatul in timpul orelor cred ca era generala,pauzele erau prea scurte si aveam atatea de facut
    Uneori erau de facut lectiile pe care nu apucasem sa le facem acasa,alteori erau de copiat sau de dadacit colegi care riscau corijentele
    Sau erau intalnirile din parculet cu iubitul care chiulise de la liceul propriu si te astepta sa chiulesti si tu..........si erau de vazut filme la cimatograful din colt sau de mers in Herastrau sa inoti in lac sau sa faci bady-jamping din salciile de pe insula trandafirilor
    Alteori erau aruncarile in apa de pe poduletele morii din Muzeul Satului..........o multime de activitati care mai de care mai complicate
    Sa mai vorbim de "excursiile cu totobuzul in care iti perfectionai tehnica de a te misca cat mai putin si a ridica cat mai multe fuste si iti puneai in cap babele din masina......ehe
    Arcadio si asa sunt lovita de astenia si melanconia de toamna ma mai faci si tu sa ma scufund in mrejele tristetii
    Ma vezi dupa aia concurandul pe Bacovia si o sa vaz numa amurguri violet si alte alea
    Numai la gandul ca trebuie sa mut floriule in casa imi vine sa-mi tai venele:p

    RăspundețiȘtergere
  29. "Elfa: Păi şi la noi asta a fost prima întâlnire. Evenimentul îl datorăm colegului Alexandru şi colegei Mary, care merită toate laudele pentru cât efort au depus şi câtă energie şi timp au investit.

    Elfo, să nu te atingi de vene! :P Când te bate gândul cel rău gândeşte-te la mine care ieri am terminat de plantat 300 de Armeria maritima. (Pe care acum două luni le-am repicat, având ele 2 cm cubi de pământ în alveola în care au fost însămânţate). Aşadar, se poate şi mai rău :D

    RăspundețiȘtergere
  30. Arcadia, daca scoti pe piata, campar si eu vreo 20-30 :))

    RăspundețiȘtergere
  31. @Mirela: Draga mea, nu scot pe piata dar daca vrei, la primavara scot din gradina si-ti trimit. Acum ma tem ca daca le scot, fiind deja traumatizate, or sa moara. Adu-mi aminte la primavara, bine?

    RăspundețiȘtergere
  32. Daca nu uit, jur ca-ti aduc aminte :)))

    RăspundețiȘtergere
  33. N-am avut parte in liceu de colegi 'de treaba' fiindca nu se prea facea carte in acel loc si nu avea cin' sa-i lumineze... Am scapat cu sechele! :)

    RăspundețiȘtergere
  34. @Anima: bine c-ai scapat! Sechelele le ascunzi sub "fard" :P

    RăspundețiȘtergere