"Ce ascund cuferele trecutului"

De leapşa pe care i-am promis Teodorei că o voi prelua mi-am amintit azi, după o discuţie de vreo jumătate de ora cu un copil de 8 ani, peltic şi vorbăreţ, care m-a lăsat năucă şi fără grai, povestindu-mi (aveam să mă documentez acasă, cu Google), despre un film/desen animat numit Bakogan.

Vorbea cu o însufleţire care m-a uimit despre Naga cel aflat în căutarea nu ştiu cărui "nucleu", despre lupte între personaje de care urechile mele nu auziseră vreodată. În micile pauze în care-şi mai trăgea răsuflarea am apucat să-l întreb în ce clasă e. A doua, mi-a spus, dar eu n-am luat niciun 2. Fratele meu are 2 de 2. Pe urmă a mai băgat rapid un episod cu bakogani şi-ntr-o altă pauză de respiraţie l-am întrebat ce-i place cel mai mult la şcoală. Fotbalul, mi-a răspuns. Sunt şi la fotbal şi la înot. Joia şi sâmbăta am antrenament la fotbal iar marţi şi vineri am la înot. Ajung acasă la 6 seara şi după ce mănânc mă culc o oră, că sunt obosit. Şi temele? Când îţi faci temele, l-am întrebat? Nu prea mai am timp de teme, că trebuie să mă uit şi la televizor.

Întâmplarea m-a pus pe gânduri şi mi-a amintit de vremurile copilăriei mele, când nu existau decât "desenele" cu Mihaela, care ne învăţa să fim cuminţi şi să ne spălăm pe dinţi. :D
Ce Pokemoni? Ce Bakogani? Nici poveste! Cărţile, puţine, aveau personaje cu nume uşor de pronunţat: Scufiţa Roşie, Albă ca Zăpada, Lizuca. Să fi auzit pe vremea aceea de Fear Reaper, Skyress, Terrorclaw, făceai otită şi te lua cu febră. Un episod din Powerpuff Girls te băga direct în spital, în şoc emoţional.

Revenind la leapşa Teodorei, nu sunt foarte sigură care a fost prima carte pe care am citit-o. Prima de care-mi amintesc e "Ce n-a știut căluţul roib", pe care o primise sora mea de la Moş Crăciun. Mie Moşul îmi adusese o carte despre flori, pentru "fetiţe mari", dar cea cu căluţul care s-a trezit dintr-o dată fără iarbă, fără flori şi fără izvor pentru că venise iarna peste noapte, mi s-a lipt de suflet.
"Moşule Cuşmă-brumată, cine-a băut apa din izvor?" citeam eu, pe furiş, din cartea soră-mii, înainte s-o citesc pe-a mea care, deci, a fost a doua carte citită de care-mi amintesc şi al cărei titlu nu-l mai ştiu. :(

Deşi nu e printre primele cărţi citite, îmi amintesc amuzată de "Întâlnirea" lui Constantin Chiriţă. Mereu o întrebam pe mama pentru care carte din bibliotecă m-am făcut destul de mare ca s-o citesc. Şi de câte ori o întrebam despre "Întâlnirea" îmi spunea că nu e de mine, că pe aia nu-i pagubă dacă n-o s-o citesc niciodată. Bun înţeles că pe aia voiam eu musai să pun mâna. Aşa că de câte ori eram singură scoteam cele două volume şi citeam. Nu înţelegeam mai nimic din ce spunea tovarăşul Pârvan acolo, sau din ce făcea tovarăşul Severin, dar judecând după refuzul repetat al mamei am tot sperat, până la sfârşitul cărţii, să dau peste vreun secret colosal, peste ceva total interzis, cu care să mă laud apoi în faţa celorlaţi copii.

Până azi, de căte ori aud numele Eugen gândul mă duce la "Întâlnirea" lui Constantin Chiriţă.
Iar căderea primei zăpezi îmi aminteşte de Căluţul Roib.

Leapşa merge mai departe la Robert, de va binevoi. Să mai vedem şi din lecturile băieţilor. :)



Edit later:
Pentru preluarea lepşei, Arcadia acordă medalia de aur Domnului Robert - Colours and Sounds.