sâmbătă, 16 octombrie 2010

"Ce ascund cuferele trecutului"

De leapşa pe care i-am promis Teodorei că o voi prelua mi-am amintit azi, după o discuţie de vreo jumătate de ora cu un copil de 8 ani, peltic şi vorbăreţ, care m-a lăsat năucă şi fără grai, povestindu-mi (aveam să mă documentez acasă, cu Google), despre un film/desen animat numit Bakogan.

Vorbea cu o însufleţire care m-a uimit despre Naga cel aflat în căutarea nu ştiu cărui "nucleu", despre lupte între personaje de care urechile mele nu auziseră vreodată. În micile pauze în care-şi mai trăgea răsuflarea am apucat să-l întreb în ce clasă e. A doua, mi-a spus, dar eu n-am luat niciun 2. Fratele meu are 2 de 2. Pe urmă a mai băgat rapid un episod cu bakogani şi-ntr-o altă pauză de respiraţie l-am întrebat ce-i place cel mai mult la şcoală. Fotbalul, mi-a răspuns. Sunt şi la fotbal şi la înot. Joia şi sâmbăta am antrenament la fotbal iar marţi şi vineri am la înot. Ajung acasă la 6 seara şi după ce mănânc mă culc o oră, că sunt obosit. Şi temele? Când îţi faci temele, l-am întrebat? Nu prea mai am timp de teme, că trebuie să mă uit şi la televizor.

Întâmplarea m-a pus pe gânduri şi mi-a amintit de vremurile copilăriei mele, când nu existau decât "desenele" cu Mihaela, care ne învăţa să fim cuminţi şi să ne spălăm pe dinţi. :D
Ce Pokemoni? Ce Bakogani? Nici poveste! Cărţile, puţine, aveau personaje cu nume uşor de pronunţat: Scufiţa Roşie, Albă ca Zăpada, Lizuca. Să fi auzit pe vremea aceea de Fear Reaper, Skyress, Terrorclaw, făceai otită şi te lua cu febră. Un episod din Powerpuff Girls te băga direct în spital, în şoc emoţional.

Revenind la leapşa Teodorei, nu sunt foarte sigură care a fost prima carte pe care am citit-o. Prima de care-mi amintesc e "Ce n-a știut căluţul roib", pe care o primise sora mea de la Moş Crăciun. Mie Moşul îmi adusese o carte despre flori, pentru "fetiţe mari", dar cea cu căluţul care s-a trezit dintr-o dată fără iarbă, fără flori şi fără izvor pentru că venise iarna peste noapte, mi s-a lipt de suflet.
"Moşule Cuşmă-brumată, cine-a băut apa din izvor?" citeam eu, pe furiş, din cartea soră-mii, înainte s-o citesc pe-a mea care, deci, a fost a doua carte citită de care-mi amintesc şi al cărei titlu nu-l mai ştiu. :(

Deşi nu e printre primele cărţi citite, îmi amintesc amuzată de "Întâlnirea" lui Constantin Chiriţă. Mereu o întrebam pe mama pentru care carte din bibliotecă m-am făcut destul de mare ca s-o citesc. Şi de câte ori o întrebam despre "Întâlnirea" îmi spunea că nu e de mine, că pe aia nu-i pagubă dacă n-o s-o citesc niciodată. Bun înţeles că pe aia voiam eu musai să pun mâna. Aşa că de câte ori eram singură scoteam cele două volume şi citeam. Nu înţelegeam mai nimic din ce spunea tovarăşul Pârvan acolo, sau din ce făcea tovarăşul Severin, dar judecând după refuzul repetat al mamei am tot sperat, până la sfârşitul cărţii, să dau peste vreun secret colosal, peste ceva total interzis, cu care să mă laud apoi în faţa celorlaţi copii.

Până azi, de căte ori aud numele Eugen gândul mă duce la "Întâlnirea" lui Constantin Chiriţă.
Iar căderea primei zăpezi îmi aminteşte de Căluţul Roib.

Leapşa merge mai departe la Robert, de va binevoi. Să mai vedem şi din lecturile băieţilor. :)



Edit later:
Pentru preluarea lepşei, Arcadia acordă medalia de aur Domnului Robert - Colours and Sounds.

20 de comentarii:

  1. Ancuta, nu-i asa? Am si eu una.
    De ce nu m-ai intrebat? Stiu multe despre bakugani :P

    RăspundețiȘtergere
  2. Desenele animate se schimba, eu nu am vazut Mihaela, dar ma lipeam de TV la desenele italiene, puteam sa vorbesc italiana cand eram mai mica, acum am uitat :D Eu imi amintesc distinct prima carte: Basmele lui Petre Ispirescu :)

    RăspundețiȘtergere
  3. 'Io imi aduc aminte de Ciopartila! Pe asta am invatat sa citesc!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mi-ai amintit de prima carte citita de mine: Aventurile lui Habar N-am si ale prietenilor sai. Am recitit-o anul trecut, cu zambetul pe buze si cu nostalgia in suflet.

    RăspundețiȘtergere
  5. @anamaria: Ancuţa, clar! :))
    Cât despre Bakugani, eu până ieri nu auzisem. Da' să măvezi când oi fi bunică ce specialistă am să devin =))

    @Misaki: Frumoase basmele lui Ispirescu, i le-am citit si pruncului meu de pe aceleaşi cărţi din care le citisem şi eu :)

    @AnDRAW: Uite ce lacune am! Pfoai! De clasicul Ciopârţilă n-am auzit. :P
    Poate îmi faci un mic rezumat, îmi întocmesc lista de lecturi pentru viitorii nepoţi :D

    RăspundețiȘtergere
  6. @camiB: Şi tu cu o carte pe care eu n-am citit-o? Trebuie să mă pun cu burta pe lecturi! :*

    RăspundețiȘtergere
  7. Da' de "Cei trei nazdravani" ati auzit?Tare mi-erau dragi Nadragel, Lilisor si Tonita.Ce nume frumoase, nu?O lupta inegala: bakugani, pokemoni si roboti clonati.De cealalta parte avem Bratz, Winx si alte fashion-victim.

    RăspundețiȘtergere
  8. Daca nu ati auzit de bakugani, nu ati pierdut nimic; o sa incepeti sa pierdeti abia cand odrasla, aflata la varsta la care-ti face capul mare, asa cum a patit Arcadia, incepe sa-ti ceara sa mergi sa-i cumperi acei bakugani!
    Credeati ca este vorba doar de un desen animat si o poveste SF?!
    Ei, asi !
    E o industrie intreaga, infloritoare, in care exista bakugani 'originali', adica vreo 6 piese la 125 de lei noi, sau contrafacuti, la toate tarabele, pretul plecand de la vreo 4 sau 5 lei bucata.
    Adica niste mingiutze ca in acel desen animat (de fapt serial cu multe episoade si chiar serii noi) care in contact cu ceva metalic se desfac in niste 'luptatori', personaje din film.
    Ce te faci cand intr-o serie sunt 70-80 astfel de bakugani, dupa care, in seria urmatoare 'evolueaza', mai crescandu-le inca ceva, motiv pentru 'alti bani, alta distractie' !
    Inmultiti cifrele astea intre ele si veti vedea ce ati pierdut, sau ce ati castigat daca nu ati stiut !
    Aceeasi poveste cu o simbioza ce face sa se dezvolte industria de fabricat animalute din plus este intre site-ul webkinz si jucariile din plus aferente; pentru a avea acces pe site, unde intr-adevar, recunosc ca ii invata pe copii cum sa aiba grija de un animalut (adica sa-l hraneasca, sa aiba grija sa fie 'fericit', pentru asta trebuind chiar sa cultive legume pe care trebuie sa le stropeasca zilnic, sa le recolteze, sa hraneasca animalutul iar surplusul sa-l vanda pentru a face rost de kinzcash-ii necesari procurarii de mobilier...etc.) trebuie cumparat un animalut din plush care este cam de 10 ori mai scump decat in mod normal (intre 45 si 60 de roni/bucata) ce are atasat foarte zdravan - si sigilat - un cod fara de care nu poti intra ca sa-ti adopti animalutul de pe site.
    Ma opresc aici, pentru ca observ ca-i mananc painea Arcadiei (aici se cuvine un emoticon...stiti voi care !)

    RăspundețiȘtergere
  9. am și eu vreo două-trei povești (și personaje) de care îmi amintesc cu drag; Tuna-Furtuna, Maimuța Nemuritoare (din "Călătorie spre Soare-Apune"), ce vremuri ...

    RăspundețiȘtergere
  10. @doctorul: Da, ce vremuri! :) Si uite, inca mai calatorim spre apus... :P

    RăspundețiȘtergere
  11. Cata nesiguranta... sau sa-i spunem abilitate?

    Ce imi ceri tu e sa ma intorc in timp, sa caut prin cufarul ast' ce il port pe umeri si sa scot la iveala prima carte pe care am citit-o... Probabil ca dupa asta se va face un nou film ... Misiune imposibila!
    Pai, draga Arcadia! In cufarul asta s-au adunat multe: formule, cuante si biti. Si ce-a mai ramas din copilarie sunt franturi vagi: imagini ale curcubeului la asfintit dupa o ploaie sanatoasa de vara, mirosul tocanitei de rosii pe care o facea bunica, castelul pe care-l jucam in fata blocului ... si,da! Si desenele cu Mihaela. Imi aduc aminte ce nervi aveam daca cumva se intampla ca acestea sa nu fie difuzate... desi durau doar 5 minute.

    Pana acum trebuie sa iti spun ca am fost destul de abil si am evitat toate invitatiile de acest gen. In mintea mea, leapsa egal pedeapsa. Pe tine insa, stiu ca daca te refuz, vocile interioare nu-mi vor da pace pana nu voi raspunde chemarii. Poate ca am sa o modific un pic :D

    Iti multumesc pentru nominalizare. Pentru mine e ca si cum as fi castigat Pulitzer-ul =))

    RăspundețiȘtergere
  12. @robert, dragul meu, dacă ai şti tu cât am stat cu deştele suspendate deasupra tastaturii, cât mi-am perpelit inima şi cât de greu am apasat "enter" la postarea asta! Dac-ai şti!...

    Un gând îmi urla în timpan, un îndemn îmi împungea inima, o remuşcare îmi muşca din suflet să nu, să nu, să nu te nominalizez. Să nu-ţi predau leapşa. Să nu-mi forţez norocul. Să nu mă joc cu focul.

    Dar dorinţa de a şti ce carte ţi-a mângâiat întâia dată ochii, ispita de-a afla ce personaje ţi-au încălzit pentru prima dată sufletul micuţ şi pur, tentaţia asta zic, a fost mai tare ca raţiunea, mai aprigă decât înţelepciunea şi n-am rezistat.

    Şi iată că inima ta mare, crescută la sânul literaturii, sufletul tău hrănit cu literele de aur ale înţelepciunii s-a lăsat înduplecat. A tolerat marea mea îndrăzneală şi s-a aplecat asupra amărâtului şi curiosului meu suflet netrebnic.

    Onoare ţie, bunule om, cinste fie-ţi, mare bloger, neştirbită rămână-ţi de-a pururi bunătatea.

    Aştept articolul.

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte instructivă discuţia cu băieţelul în vârstă de 8 ani. (Şi eu am crescut cu desenele aimate cu Mihaela.)

    Şi eu care credeam despre Constantin Chiriţă că scris doar "Cireşarii". :)

    [Mulţam că ai preluat leapşa şi ai dat-o mai departe.]

    RăspundețiȘtergere
  14. @Teodora: Discutia aia m-a pus pe ganduri. Copilul ala n-a decis singur ca cele mai importante activitati ale lui sa fie fotbalul si inotul...

    RăspundețiȘtergere
  15. Oaleuuuu...! Ce ai soro de faci asa?!
    Auzi!... sanul literaturii! Singurele carti care mi-au mangaiat copilaria au fost cele ale lui Asimov, Herbert si Jules Verne.
    Pentru mine Slavici, Sadoveanu, Rebreanu au reprezentat enigme mai mari decat teoria stringurilor.

    Bag de seama ca te-a trimis cineva sa ma chinui inca de pe acuma.

    Fug ca ma cheama Directoru'... si pe asta sigur nu-l intereseaza nici Asimov, nici Herbert :D

    RăspundețiȘtergere
  16. @robert: He he heeeee! te-am dat gata, aşa-i? Amu chiar nu poti sa nu preiei leapsa! =)) =))

    RăspundețiȘtergere
  17. Am intarziat...Emotionant text.Il vad pe prichindelul dintr-a doua...
    Cuferele noastre vechi sunt populate mai intodeauna de propria noastra copilarie, motiv pentru care eu le deschid destul de des, fara martori, uitandu-ma in dreapta si-n stanga ca un infractor, sa nu ma surprinda careva. Ca mai eram si sasait si incalecam cuvinte, nu mai spun..

    RăspundețiȘtergere
  18. @Constantin Jacota: He he he! Cuferele astea sunt de fapt averea noastra. :)

    RăspundețiȘtergere
  19. Nu pot sa uit Recreatia mare a lui Mircea Santimbreanu si a lui Mama mamutilor mahmuri...

    RăspundețiȘtergere
  20. @Liana: Să n-o uiţi, pune-o în cufăr! ;)

    RăspundețiȘtergere