marți, 26 aprilie 2011

Tăcerea zmeilor

Cu copilăria populată de împăraţi coloraţi, de zâne, vrăjitoare şi ursitoare, de zmei paralei şi alte idei, te trezeşti într-o bună dimineaţă om mare, cu sechele de poveste.

În funcţie de intonaţia cu care ţi s-au citit poveştile în copilărie şi, deci, cât de încredinţat şi fascinat ai fost de atmosfera lor fantastică, mai devreme sau mai târziu te trezeşti la realitate. Şi descoperi surprins că iarna din viaţă nu-i ca vara din poveste şi fericirea ta intră în comă de gradul cinci. Un fel de tranziţie de la Louboutin la opinci.

Nu ştiu vouă, mici fiind, ce v-au povestit părinţii ori bunicii despre însemnătatea Paştelor, dar mie nu mi-au întristat pruncia cu drama lui Iisus răstignit pe cruce, cu coroana de spini îndesată pe frunte, cu coasta împunsă de suliţă şi gloata isterizată. Şi nici că păcatele mele ar contribui direct proporţional la această odioasă crimă nu mi-a spus nimeni. Aşteptam să vină primăvara, să se ouă Iepuraşul, să primesc haine noi, să vină mătuşile cu cadouri, să scobesc cozonacul mâncând macul şi cam atât.

Mielul de pe masă, transformat în friptură grasă, nu l-am asociat vreodată cu vietatea blândă de pe imaş, deşi cu această ignoranţă lezam oarecum sentimentele porcului, despre care lesne am acceptat că, fiind murdar, umflat şi ţipând isteric la Ignat, merita sacrificat. Asistam miloasă ca un zmeu la pârlirea şi tranşarea lui, ba chiar uneori ceream brişca să particip activ la acţiune.

Numai că viaţa s-a răzbunat pentru curajul meu de zmeu: am năvălit într-o primăvară, din greşeală, peste bunicul, exact în momentul în care sacrifica mielul de Paşte. Şocul m-a paralizat. Niciodată n-am găsit cuvintele potrivite pentru a descrie grozăvia acelei clipe. Incapabilă să mă mişc, am asistat cum fiinţa aceea firavă şi blândă a murit fără să scoată un sunet.
Liniştea aceea mai grea ca pământul e la fel de vie şi azi, ca un tatuaj pe care nu-l mai pot şterge de pe suflet.

"Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa".


Zmeul a-nţeles. Şi tace şi el.

42 de comentarii:

  1. ce povesteşti aici, ce ţi s-a întâmplat în acea primăvară, îmi aminteşte de moartea căprioarei lui Labiş...
    zmeu ai spus?... n-ai cum să fi fost zmeu... zmeul n-are suflet...
    şi nici simţul umorului :D
    cred că norii aceştia incredibil de grei meritau "furtuna" cântată de Havasi, dacă mai ţii minte...

    RăspundețiȘtergere
  2. Logic ar fi sa devin vegetarian, caci daca ar trebui sa mananc ce omor as manca numai plante. Nu am omorat niciodata un animal sub niciun pretext si acum trec oarecum printr-o perioada in care am crutat chiar si cei cativa paianjeni pe care i-am intalnit. Imi e greu sa le omor pe aceste fiinte si nu inteleg cum a umbrit Dumnezeu sufletul macelarilor si al celor care omoara veseli o oaie, porc sau mai stiu eu ce animal numa pentru a baga la burdihan. Oare cum pot unii oameni sa mearga la vanatoare, cum pot ucide cu atata simplitate, asta nu stiu si nu am inteles nici acum.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru mine fiecare animal este un suflet, o vietate care sufera ca si mine, care se bucura si care are multe dintre calitatile pe care din pacate tot mai putini oameni le au...

    RăspundețiȘtergere
  4. Draga Arcadia,
    Alaturi de urari de sanatate si bine tie si familiei, vreau sa iti multumesc pentru placerea pe care mi-o ofera citirea posturilor tale.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Victor: Îmi amintesc furtuna, cum nu? Numai că eu răsucesc doar două fire, cuvintele cu pozele, spre deosebire de tine care ştii să-mpleteşti în trei, adăugând şi muzici pe măsura fotografiilor şi vorbelor minunate.

    Şi zici că zmeul n-are simţul umorului? :P



    @Eugen: Deşi carnivoră prin vocaţie, cred că voi sfârşi vegetariană şi eu, în cele din urmă :D
    Cât despre oameni şi animale, sunt atâtea de spus că mai bine nu încep :|



    @Marilena: Bun venit pe la noi! Zicem şi noi, cum putem, despre ce ne apasă. Dacă găseşti asta folositor, e îmbucurător. :)
    Toate cele bune şi ţie şi dragilor tăi!

    RăspundețiȘtergere
  6. fotografia asta parcă exprimă perfect Vinerea Mare, ora 15...

    şi mai mănânci miel de atunci?

    RăspundețiȘtergere
  7. @Daria: Rar, am mai gustat. Dar de fiecare dată m-a bântuit imaginea aia.
    Cât despre fotografie, ea exprimă mult mai palid realitatea. Era atât de apăsătoare atmosfera că ţi se zbârlea părul pe ceafă :o

    RăspundețiȘtergere
  8. ...hm,povesti!Mie nu prea mi s-au citit povesti.Bunica îmi citea dar nu-mi mai amintesc exact ce,pentru ca mi-a citit doar pîna pe la 2 ani si jumatate.O carticica însa,mi-o amintesc.Era una de rugaciuni.Parintii au avut joburi care le-a umplut aproape tot timpul,asa ca am început sa-mi citesc singura la o vîrsta frageda.Daca e sa ma întrebi despre un personaj dintr-o poveste,primul care îmi sageata prin cenusa dintre creturi,este Greuceanu!
    Acu' stau si ma gîndesc,de ce nu Fat-Frumos? La fel cum ma întreb de ce nu sînt vegetariana...
    Salutari :*

    RăspundețiȘtergere
  9. Uite și ăsta ar fi un motiv pentru care aș deveni vegetariană (deși sincer nu prea cred că aș putea renunța la carnea de pește). E foarte interesant că a existat Iepurașul în vremea copilăriei tale... eu țin minte doar ouăle roșii (la noi în casă nu prea se mânca miel), Paștile, pasca, hainele noi. Și mult mult soare. Parcă tot timpul era soare de Paște.
    Ca de obicei pozele tale sunt superbe. Cine se plângea că fotografiezi doar flori?
    P.S. Cred că la postarea cealaltă a grăit Laura. :D

    RăspundețiȘtergere
  10. Eu sunt un carnivor fara pacate: nu pun gura pe carnea de ovine! :D ...Pana la urma "cele mai sanatoase alimente sunt legumele, iar dintre acestea cea mai gustoasa leguma e carnea de porc".


    ...Fotografia e facuta noaptea?

    RăspundețiȘtergere
  11. Cât de trist!
    Chiar că "mănânc şi plâng", vorba lui Victor.

    RăspundețiȘtergere
  12. cand am fost acum cativa ani in Malta am vrut sa manac iepure, pentru ca imi placea mult carnea de iepure si pentru ca asta e una din specialitatile insulei. mi-au adus un iepuras asa mic in farfurie, ca m-a bufnit aproape plansul si n-am mnancat, si nici ca am sa mai mananc vreodata iepure. uf!

    RăspundețiȘtergere
  13. Cum adica: "Asistam miloasă ca un zmeu..." ca eu stiu din povesti vanatoresti ca zmeul e monstru' ala nemilos si infiorator care arunca buzduganu' inainte sa soseasca la preafrumoasa si firava printesa cu tenul de portelan :P

    RăspundețiȘtergere
  14. @maya: Eu am trăit o inflaţie de poveşti, aşa că trezirea la realitate a fost mai grea :P
    Şi eu mă-ntreb de ce nu-s vegetariană. Poate pentru că văd la tine atâtea reţete excepţionale :D


    @Anca: Şi mie-mi place peştele şi nici n-am remuşcări când îl mănânc :D
    Da, chiar aşa, Catalin zicea ca fac poze doar la flori. Iaca acum am făcut la nori :P
    Ok, deci la nunta Laurei fac buchetele de flori :P


    @AnDRAW: He he he! Asta cu porcul - cea mai gustoasă leguma, e tare! =))
    Poza e făcută în plină zi, pe când se pregătea de furtuna aia care a smuls acoperişuri. La un moment dat, printre norii ăia cumpliţi, a apărut pentru câteva secunde soarele creând o atmosferă sinistră. S-a-ntâmplat să am camera la îndemână în momentul ăla.


    @Teodora: La mine e valabil tot versul:
    "mănânc şi plâng. Mănânc". :(

    RăspundețiȘtergere
  15. @droopina: Păi tocmai asta voiam să evidenţiez, lipsa mea de inimă, cruzimea, cât de haină eram! =))

    RăspundețiȘtergere
  16. Acum de ce trebe sa rascolesti tu amintiri dureroase?

    RăspundețiȘtergere
  17. @Alm: Ca să mă răzbun? =))



    @droop: Basca mea din păr de oaie! =))

    RăspundețiȘtergere
  18. Nici eu nu sunt prea mare degustatoare de carne de miel (acesta este in mod cert un eufemism :))), de carne in general. Insa fata de peste sunt un zmeu :))

    RăspundețiȘtergere
  19. Mi se pare mie sau Arcadia a devenit mai luminoasă?!
    Să ai o zi minunată în fiecare zi!

    RăspundețiȘtergere
  20. Multumesc pentru aprecierea retetelor,dar sper ca ai observat,ca în ultima perioada am redus considerabil consumul de carne...totusi ma alatur si eu grupului "manânc si plâng.Manânc".

    RăspundețiȘtergere
  21. Parcă n-aș discuta tragismul uciderii animalelor, oricare ar fi ele, mai ales că am și eu o experiență traumatizantă, din care nimeni la momentul respectiv nu și-a închipuit că ar trebui să mă mă scoată..
    Mă uit la fotografia ta- vezi, are , așa cum o ”simt „eu, trei secvențe- pământul verde, oarecum liniștit, așteptând Învierea..apoi , undeva, zarea.
    Este apăsătoare, refuză să se mai unească cu pământul, cum știam de mici.
    Și sus, cam negru, cerul..parcă prea departe de noi..
    http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/04/anonimii-satelor-vi-i-amintiti.html

    RăspundețiȘtergere
  22. Ma bucura oarecum ca spui, prin ceea ce ai scris, ca nu numai zambetul e frumos, nu doar seninul si surasul... Foarte reusita fotografia, mi-a placut tare mult.

    RăspundețiȘtergere
  23. Dimineata am citit, constiincioasa, la cafea. Recunosc ca nu a alunecat la fel de lin ca in alte dimineti...am vrut sa scriu ceva dar nu imi puteam verbaliza gandurile (din cauza de noapte de nesomn). Acum reintru si dau sa iti scriu insa citindu-l pe Eugen, mi-a pierit si bruma de curaj pe care o mai aveam, gata sa imi sustin natura umana, instinctul de carnivor si supravietuitor. Pai care supravietuitor?

    Sunt o biata fiinta slaba, umana (rusine!) cu un sistem digestiv facut [si] pentru carne...cu o copilarie plina de miei si iezi, si vii si zglobii si ... in farfurie. Am iubit si iubesc si azi ambele ipostaze.

    Nu numai ca nu ma incadrez deloc la standardele europene si vegetariene...dar spun sus si tare cu riscul oprobiului public ca da: tanjesc sa tin un mielut in brate si sa alerg iar alaturi de libertate pe dealurile copilariei, la fel cum tanjesc dupa o friputra de miel facuta de mana draga a celei duse pe veci - bunica.

    Sunt un caz pierdut pentru evolutie?

    Uite, vezi? Exista si zmei care nu tac :(

    RăspundețiȘtergere
  24. Dar de asta ce ziceți?
    http://www.youtube.com/watch?v=6S-_dOPfiTA
    Ei, vă mai trage inima spre carne de por acum? :)

    RăspundețiȘtergere
  25. @Mirona: Să mergem la pescuit, dar! :))


    @Zamfir: Da, ziua e mai lungă, lumina mai multă, Arcadia mai luminoasă :D
    Şi domnia ta să ai luminozităţi de jur împrejur :)



    @maya: Da, da, am observat şi m-am ruşinat când eu am făcut pasta 'ncasciata cu carne, când reţeta ta era fără :|


    @Gina: Ca de obicei, interpretări profunde şi semnificaţii căutate în adâncimie. Seară minunată să ai!



    @teo: Ei, frumuseţea e complicată şi ea :D
    Eu nu am merite în privinţa fotografiei, natura a făcut de data asta toată treaba :D


    @Lapona: Vezi de treabă, că uite la noi: mâncăm, plângem, da' pân' la urmă halim tot din farfurie =))
    Deci nu eşti pierdută pentru evoluţie ci eşti pierdută printre noi :))
    Cât despre tăcut, tu nu vezi ce spor am la vorbit? :P



    @silavaracald: He he he! O să rămânem cu ştevia până la urmă =))

    AnDRAW, cred că mai bine nu te uiţi la filmuleţ, că te apucă şi pe tine tăcerea zmeilor :))

    RăspundețiȘtergere
  26. Ehei... eu pe la majorat am aflat ca ceea ce mancam noi a fost odata viu... Stiam din diverse carti ca vaca da lapte, oaia lana si gaina oua, (desi cateodata le mai incurcam) insa nevazand "procesul" nu eram sigura ce inseamna. Asa ca stiam ca de la abator avem carne si atat. Insa din instinct, cred, miel n-am mancat niciodata (constient).
    Si da, si eu credeam ca iepurele face oua de Paste, oua pe care le cloceste si din care ies pui vii, pe care apoi ii alapteaza :))

    RăspundețiȘtergere
  27. Cred că te-a şocat total scena sacrificiului... altfel, nu-mi explic cum de n-ai auzit niciun sunet!!!!
    Se spune că, în acele momente de groază, mieluţii plâng ca nişte copii!

    Iubesc atât de mult animalele, încât urăsc că sunt OM!

    RăspundețiȘtergere
  28. @Zazuza: N-am mâncat iepure niciodată, habar n-am ce gust are :?


    @anamaria: Ştiam eu că nu-s singura care crede asta! =))



    @PeNe: Am recunoscut că m-a şocat şi că am rămas cu sechele :|
    Cât despre animale şi oameni, parcă tot mai bine rămân Arcadia decât să fiu vreun sconcs sau vreun babuin :))

    RăspundețiȘtergere
  29. si cand ma gadesc... mielul sacrificat de paste, reprezinta pe isus murind pe cruce...
    tu ai ramas paralizata de socul uciderii mielului... sunt convns ca si eu as fi patit la fel... acum, citindu-te... nu pot sa nu ma gandesc, la felul usuratic in care, de multe ori ma refer la crucificare...
    sa-mi fie cu iertare...

    RăspundețiȘtergere
  30. Ei, ce sa spun?!!! .... ca si cand "animale" inseamna numai sconcs sau babuin :(
    Uite, mie de exemplu, mi-ar fi placut sa fiu capra :)... ca sa va dau voua, lapte, branza, carne, oua ... =))

    RăspundețiȘtergere
  31. @PeNe: O omletă din ouă de capră aş mânca şi eu =))

    RăspundețiȘtergere
  32. Ce frumos se îmbină fotografia cu textul...

    RăspundețiȘtergere
  33. Draga mea Arcadia, sper sa scoti cat mai repede posibil o carte cu toate scrierile tale de pe acest blog... Abia astept sa-ti 'fur' un autograf! Visez la ziua asta...:)

    RăspundețiȘtergere
  34. @Anima: Draga mea, sper să ţi se împlinească toate celelalte visuri! :D

    RăspundețiȘtergere
  35. Ai reusit sa ma intristezi cu mielul tau... am ramas fara de cuvinte. Cam asa e omul, cu toate realizarile lui: nu reuseste sa scape de obiceiurile si temerile sale nici in aceste clipe sfinte. Si an de an urmam aceeasi cale... pana unde, pana cand ... vom vedea, daca mai e scapare si pentru noi.

    Fotografia este geniala. Se pare ca fotograful tau inchiriat isi face bine meseria :)

    RăspundețiȘtergere
  36. @robert: Îmi pare rău de tristeţea ta, dar mă bucut că-ţi place fotograful meu :D

    RăspundețiȘtergere
  37. Cand am zis ca fotografia este geniala, chiar asa am vrut sa zic!
    Intreaba-l pe neuro-nul: el stie ca numai un geniu poate sa recunoasca alt geniu. Restul vor spune ca este desptept(a).

    RăspundețiȘtergere
  38. @robert: Neuronul e plecat de ieri în Jermanica, da' când vine îl întreb :P

    RăspundețiȘtergere