vineri, 1 aprilie 2011

And the Oscar goes to... (Part one)

Nu m-am apucat de jucat în filme, fiţi pe pace.
Dar dacă viaţa bate filmul, Oscarul meu îl bate pe cel luat de Natalie Portman. Iaca de ce.

Povestea filmului începe acum doi ani când alături de mine s-au mutat femeile din povestea "Parcarea din 23 de mişcări" (se găseşte în arhivă la luna iunie 2010 pentru cei care nu ştiu despre ce e vorba).
Ei bine, accesul la casele noastre se face pe un drum comun de care, se presupune, ar trebui să ne îngrijim cu toţii. De comun acord am hotărât ca fiecare, în faţa casei sale, să-şi amenajeze drumul cum îi place:
-bordură Videanu plus gladiole Jóska
-pietre de râu plus Armeria Maritima şi Ageratum houstonianum în combinaţie cu trandafiri Poliantha (asta-s eu, aţi ghicit senyumkenyit)
-bălării cu Zmeuriş Scăpat-de-sub-control plus pepinieră de corcoduşi răsăriţi spontan
-altele.

Anul trecut s-a renovat gardul care delimitează drumul. Un cetăţean a fost plătit să stea în soare ziua-n amiaza mare şi să-l băiţuiască. Miloasă cum sunt, l-am hidratat şi hrănit pe om. Mai aveam un pic şi-i luam pensula din mână trimiţându-l la umbră, urmând să termin eu treaba. Numai că vecinele s-au răstit la mine că-l învăţ cu nărav, să mai stau potolită în ograda mea. Am stat, că le ştiu de frică.

Pe când s-a apropiat omul cu vopsitul de limita de proprietate cu zmeurişul şi corcoduşii pitici, a ieşit proprietara urlând şi făcând spume la gură că omul îi distruge plantaţia şi-i scutură cele paişpe boabe de zmeură care mai sălăşluiau pe rugii crescuţi haotic şi nevrotic. Şi omul a fost alungat, aidoma lui Adam din grădina Edenului, dar cu alte cuvinte, mai puţin divine.
Până nu venea toamna şi nu se scutura frunza zmeurului nimeni nu mai avea voie să se apropie de gard, era stabilit.

Şi cum iarna ne ia pe noi românii întotdeauna prin surprindere, gardul a rămas nevopsit până anul ăsta. Disperată cum sunt după venirea cocostârcilor şi apariţia de tractoare pe ogoare, eu mă uit foarte des pe geam aşa că des mă durea şi inima de cum arăta gardul ăla neterminat. Şi-am decis să iau taurul de coarne şi să adun comitetul stradal să decidem vopsirea gardului.

Vecina unu mi-a comunicat că de la ea de-acasă nu se vede nimic, deci n-o deranjează că vecina-cu-pricina nu-şi vopseşte gardul din faţa casei.
Vecina doi mi-a spus că ea a tocmit anul trecut omul care trebuia să facă treaba, toată. Cine l-a dat afară pe om să se ocupe acum de problemă.
Vecina trei a venit, m-a ascultat, m-a aprobat, a măsurat, a calculat. Şi s-a cărat. Avea ceva de rezolvat.
Am rămas eu, uimită, cu treaba stârnită, urmând să discut cu proprietara în cauză şi s-o conving cu vorba bună că treaba trebuie gătată.

Am sunat, tremurândă, la uşă. Vecina mi-a deschis şi mi-a răspuns iritată la salut. Mi-am întins fălcile în cel mai drăgălaş zâmbet de care sunt eu în stare, mi-am dres glasul mai ceva ca lupul din poveste, i-am făcut complimente la noile unghii de acril roşu-sânge şi când am simţit io aşa că pumnii şi fălcile i s-au mai descleştat, am adus, delicată ca o păpădie, discuţia în zona gardului. Cum că aş vrea io, care am înţepenit de atâta stat în casă toată iarna, să fac ceva mişcare şi, ca o specialistă recunoscută în zonă pentru cunoştinţele mele agricole şi floricole, mă ofer să-i tund zmeurişul pentru ca apoi să putem vopsi gardul de care e păcat să arate aşa, chiar în faţa casei ei.

A sărit arsă. Cuuuum? Să tai eu în zmeurişul? Niciodată! Lasă, că ştie ea, nu-i proastă, e trecută prin viaţă, e femeie cu şcoală, respectată, care şi-a crescut copiii şi i-a făcut oameni, care în luna mai îşi va mărita mezina cu un băiat pâinea lui Dumnezeu, care ar face bine s-o iubească pe fată pentru că altfel are de-a face cu ea, femeie răzbătătoare, care n-a aşteptat nimic de la nimeni, niciodată, care s-a descurcat în viaţă pentru că a pretins respect, pe ea n-o calcă nimeni în picioare, pe ea n-o poate lua nimeni de proastă, că e femeie care şi-a tocit coatele prin şcoli, n-o pot prosti nici eu, nu pot să tund zmeurişul pentru ca după aia să am pretenţii, să mă apuc la vară să culeg zmeura ei, aşa cum a mai păţit ea şi anul trecut când i-au lipsit boabe multe din recoltă, ne-am înţeles?

Vai, cum să nu? Am asigurat-o că ne-am înţeles perfect, eu m-am oferit doar s-o ajut, gândindu-mă că ea, fiind femeie cu atâta carte şi neavând timp pentru munci din astea murdare, poate nu ştie că dacă lasă rugii ăia de patru metri să crească în continuare de capul lor, recolta n-o să fie prea bogată; că ar trebui să-i tundă scurt, şi să-i rărească, să ajungă soarele la fructe, să le coacă.

Am salutat şi am plecat, şocată, bosumflată şi cu problema nerezolvată.




Urmarea şi rezolvarea în episodul următor, că iar am scris mult şi nimeni n-are răbdare să citească. Şi cu ocazia asta transformăm filmul în serial, deci va urma.

Între episoade puteţi servi o castană cu coniac. sengihnampakgigi


35 de comentarii:

  1. Cred ca mai fain ar fi fost sa ii spui articolului "O femeie cu ambâţ"... nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. @Eugen: Ce am scris azi e doar introducerea la festivitatea de decernare a Oscarului. Pe care l-am primit eu. :D

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu iau doar castanele şi mă bag la It Rains On Our Love de Ingmar Bergman.

    RăspundețiȘtergere
  4. Din haiku-ul tău cu gardul ţinusem minte că, de obicei, leoparzii stau în spatele gardurilor vopsite.
    Dar se pare că-s şi-n spatele celor nevopsite.
    Derutant!

    P.S. Mă-ntreb: dacă pun în pământ castane cu coniac, iese castan care face castane cu coniac?
    (Aşa că am luat una, mulţumesc. pot să mai iau una? Sau sunt numărate? - Vorba unei colege care, de ziua unei alte colege care ne-a servit cu prăjituri, după ce a luat o prăjitură, a întrebat serioasă, preocupată s-ajungă pentru toată lumea: "Pot să mai iau una sau sunt numărate?")
    P.P.S. Am citit cuvând cu cuvânt, n-am sărit nici măcar o virguliţă!

    RăspundețiȘtergere
  5. @Costea: Să-ţi fie de bine şi vizionare plăcută! :D

    RăspundețiȘtergere
  6. @Teodora: Da, nu mai poţi fi sigur de nimic în zilele noastre :P
    Cât despre castanul tău, tre să pui în pământ o castană, pe care s-o uzi cu coniac :D
    Tare faza cu număratul prăjiturilor! =))

    RăspundețiȘtergere
  7. Draga mea Arcadie,
    Scrisesem un comentariu cuminte despre cât de importantă este înțelegerea între vecini și câte alte sfaturi...
    Din greșeală, am șters, așa că spun doar o vorbă- vecinii nu ți-i alegi, îi suporți.
    Până se mută.

    RăspundețiȘtergere
  8. @Gina: Da, şi eu cred că înţelegerea între vecini este cumva...obligatorie. :)
    Cât despre mutat, mai curând mă mut eu decât ei, asta e limpede! =))

    RăspundețiȘtergere
  9. Te rog frumos cand termini tot serialul sa-mi dai un bip sa intru sa citesc. Eu-s extrem de curioasa si acum, trei zile (sau mai mult) voi face tot felul de scenarii... Ai mila, te rog.
    PS: cine a scos castanele din... coniac?

    RăspundețiȘtergere
  10. @anamaria: Ei, parcă nu ştii!? Io am beut coniacu' şi Vasile a mâncat castanele =))

    RăspundețiȘtergere
  11. scrii aşa de frumos, că nici nu mi-am dat seama cât de muuult am citit... :D
    iar povestea ta cu bălării şi boabe numărate... cred că e întruchiparea exemplară a expresiei "nicio faptă (intenţie) bună nu rămâne nepedepsită"...

    RăspundețiȘtergere
  12. @Victor: Nici nu ştii câtă dreptate ai!
    (O să-ţi confirm eu, cu partea a doua a filmului :D)

    RăspundețiȘtergere
  13. Dacă ai probleme cu 'nealor, vine băietu'cu flinta. N-am autorizație, doar spirit civic, după care grund, vopsea, glance...

    RăspundețiȘtergere
  14. Am urmat intocmai P.P.S.-ul Teodorei!
    Palpitant ;) Asteptam urmarea, tinem pumnii si ne invitam la cules!

    RăspundețiȘtergere
  15. Pe mine nu ma deranjeaza ca scrii mult,din contra,chiar îmi place!Astept cu nerabdare sa citesc continuarea :D

    RăspundețiȘtergere
  16. Pff... am avut o zi grea, aşa că las castana şi mă abonez la coniac. Vecina ta e persoană blândă, doamnă bine, genul pe care ţi l-ai dori alături la o nenorocire =))... sau nu!!
    Aştept cu nerăbdare continuarea.

    RăspundețiȘtergere
  17. vai tu draga , stii ca articolul cu parcarea aia fabuloasa n-o sa-l uit cat traiesc , ca a fost cel la zi cand io am dat de blogul tau .......atunci am descoperit ce efect terapeutic au povestirile tale din viata de zi cu zi . deci ea te-ai inspirat sa scri asa haiku fantastic ......


    stii vb aia ....- fiecare strada are nebunul ei- :)

    RăspundețiȘtergere
  18. stii... am un vecin caruia toata vara trecuta, cand el a fost plecat, i-am facut curatenie in gradina... unde adunase tot felul de pietre si caramizi asezandu-le in forme ciudate... si multe alte nimicuri inestetice (un fel de vecina a ta, da, cu alte zmeurisuri... dar... necertaret... asta e clar...) cand a revenit acasa... m-a intrebat mirat, cine i-a furat ce avea prin gradina... iar eu am ridicat nevinovat din umeri...
    trebuie sa mentionez ca, treba am facut-o cu intelegerea vecinei... sotiei lui...
    deci... eu zic sa il trimiti pe al tau sot, la vecina ta... sa trateze el problema... si ai sa vezi ca, vei fi surprinsa de rezolvare... vei dori sa ai zmeuris acum si pe gardu tau... :P)
    succes...

    RăspundețiȘtergere
  19. Arcadia, asta imi aminteste de vremuri de mult apuse, pe cand stateam la bloc, cand vecinii mei vopsisera scara dupa buget... adica pe jumatate. Atunci am avut si eu eroica initiativa de a ma oferi sa sponsorizez vopsirea in alb a jumatatii ramase si consecintele au fost simpatice de tot: am fost pentru prima data, fara mila, numita „pui de drac!”, pentru ca mai era cica asa de putin pana la venirea Craciunului (o luna) si eu aveam intentia barbara de a dori sa le deranjez florile asezate in ghiveci pe trepte... asa ca florile au ramas nederanjate si scara pe jumatate ferchezuita ... cred ca pana in prezent :). Cat despre mutatul vecinilor... pana la urma m-am mutat eu! :)
    Zi faina iti doresc!

    RăspundețiȘtergere
  20. Genul asta de intamplare te face sa dai cu sapca de pamant si sa injuri ca la usa cortului. Cel mai nasol lucrur este sa te pui cu prostul care este suficient de prost incat sa se creada foarte destept.

    Si cu cat este mai nejustificat raspunsul, cu atat este mai mare frustrarea pe care o resimti atunci cand privesti pe fereastra si vezi ca nici macar binele nu poti sa-l faci cu forta...

    Sa ne dai adresa ca organizam noi o actiune de desant, cu obiectiv de "extragere " a tufei cu pricina. Nu de alta, dar prostii care sunt suficient de prosti nu merita sa se dedulceasca nici macar cu frunzele....

    RăspundețiȘtergere
  21. @c.j.: Boierule, am antrenament în lupte pentru că fiind sora mai mare mereu mi-am imaginat că eu trebuie să rezolv orice problemă. Războiul de care vorbesc l-am câştigat din prima zi. Cu nişte pierderi de care o să vă povestesc :P

    Mulţam de oferta de ajutor, e bine să ştiu pe cine mă pot baza la nevoie :D



    @Amelia & Mihai: Vă mulţumesc :)
    Deseară voi animatoare la o o petrecere de copii şi s-ar putea să mă întorc prea epuizată ca să mai am chef de scris, dar mâine sigur scriu partea a doua :)



    @maya: Mulţumesc, dar tu eşti subiectivă, că eşti din familie :P ;)



    @Dara: Draga mea, sper să nu depind vreodată de ajutorul vecinei :O



    @Alm: Da? Ai venit la mine chiar în timpul parcării? =))
    Dacă e adevăerat ce zici, mă întreb cine ar lua locul vecinei în cauză dacă ea s-ar muta, la un moment dat =))


    @oovi: Dragul meu, mare greşeală ar fi s'-l trimit pe colegul Vasile la vecina! Brrrr...
    El cu tacticile de comunicare nu le are. Ar suna la uşă, i-ar spune bună ziua şi ar informa-o că se apucă de tăiat zmeura, argumentându-şi minim decizia. Ar ieşi un tărăboi ne nedescris, cu mascaţi, poliţie şi cine mai ştie ce alte complicaţii. Negpciatorul de pace sunt eu, pe toată strada. =))



    @Laura: Îţi mulţumesc frumos, o zi frumoasă să ai şi tu!
    Dacă ar fi cazul să nu putem convieţui paşnic, oricum eu ar trebui să mă mut şi nu vecina. Ea n-ar ceda decât moartă la convingerile ei. :D



    @Virtualkid: Mulţumesc de ofertă, problema e deja rezolvată, o să vezi :D

    Cât despre datul cu şapca pământ, chiar aşa mi-a venit să fac dar m-am înfrânat, cu preţ plătit în sânge. Al meu. :P

    RăspundețiȘtergere
  22. Bag de samă că ai aruncat-o pe vecină într-o dilemă: să-mi tai zmeura sau să o las lungă?

    RăspundețiȘtergere
  23. @Anca: Între timp s-a decis! =))

    RăspundețiȘtergere
  24. Aoleu! Si eu care speram ca dupa ce ma voi muta de la bloc la casa voi scapa de nervii tocati de vecini. Nu ma asteptam sa fie nevoie de talent de horticultor sau de vopsitor. :)

    RăspundețiȘtergere
  25. @VertAnge: Păi, scapi de un fel de nervi şi dai de alţii =))

    La noi e un caz mai special, din cauză că avem în indiviziune drumul de acces, prin urmare suntem nevoiţi să mai relaţionăm din când în când. Altminteri fiecare îşi vede de ale lui.
    Şi, oricum suntem doar patru, deci mul mai puţini ca la bloc :)

    RăspundețiȘtergere
  26. Câtă diplomație, zău așa!
    Nu, mai bine, mi-i cereai pe Lili și Amor, care ți i-ar fi dezgropat din 2 timpi și 3 mișcări, de n-ar mai fi crescut veci pe-acolo neam de zmeură?
    Dar hai că te urmăresc în continuare... :D

    RăspundețiȘtergere
  27. @silavaracald: Pe cuvânt că am dubii că er fi reuşit să treacă de vecina şi să ajungă la zmeuriş =))

    RăspundețiȘtergere
  28. Deci de pe taram arcadian, ne-am mutat la Hollywood. Ma bag sa citesc continuarea... adica episodul doi.
    Sper sa nu faci din asta mai multe sezoane, fiecare cu 20 de episoade :D

    RăspundețiȘtergere
  29. @robert: E mai mult Bollywood decât Hollywood :))
    Sezoane am câte unul pentru fiecare anotimp, dar ne rezumăm doar la aceste trei părţi. :P

    RăspundețiȘtergere
  30. Adica te-ai dus la vecina sa te oferi sa-i vopsesti gardul?
    Cand mai ai darnicii de astea sa-mi zici si mie ca am si eu o groaza de vopsit si la mine zau ca nu-i zmeurisi si nici murisi si promit ca te si hidratez si te si hranesc,ba capeti si bonus rasfat pisicesc si niscai tumbe si alinduri de la potai
    Canicha sigur te va veghea si apara de oricine

    RăspundețiȘtergere
  31. @Elfa: Adică da, eu m-am dus s-o rog să mă lase să-i vopsesc gardul :(
    Ştiu, eşti de acord cu vecina de la est! =))

    Noa. ce să fac, oi veni şi la tine cu vopsitul, dar mai lasă-mă o vreme să-mi revin, să-mi treacă cicatricele :P

    RăspundețiȘtergere
  32. Cum sa uit "Parcarea din 23 de miscari"?-doar a fost prima citita si-am devenit instantaneu fan. Castane cu coniac?-n-am mancat niciodata, da-mi te rog cutia sa le studiez cu atentie, sa vad cum se mananca. Si nu scrii foarte mult, dimpotriva, fotografiezi prea multe!

    RăspundețiȘtergere
  33. @Liana: Şi tu ca Alm, cu amintiri legate de parcarea aia :O

    Cutia fiind de lemn şlefuit fain, a vrut-o prietena pruncului să-şi ţină nuş' ce chestii în ea :D

    Da, fotografiez prea multe, aici m-ai nimerit! :P

    RăspundețiȘtergere
  34. Ei bine, cu toate ca stiu ca celelalte parti sunt deja postate, tin sa ma delectez fraza cu fraza si virgula cu virgula caci: long time, no read!

    Dupa ce am urmarit cu atentie firul epic si comentariile cititorilor, am constat: pe langa deruta cu tigrul, mie personal mi-o provoci si pe cea a lupului: din care poveste dom'ne??

    Apoi: esti incadrata in toate cele patru puncte cardinale numai de vecine? Aolio!! Faceti-va casa rotunda, urgent!

    Ma duc sa citesc continuarea :)

    RăspundețiȘtergere
  35. @Lapona: În afară de vecina din poveste, cu gardul nevopsit, celelalte două au câte un colaborator masculin pe lângă ele, dar fiecare dintre ei preferă să stea în umbra doamnelor :P

    RăspundețiȘtergere