marți, 7 iunie 2011

Esse quam videri malim

Cum prin preajma începuturilor de an sau a aniversărilor ne facem aşa, câte un bilanţ mai amănunţit, de la ultima-mi aniversare încoace tot cuget şi fac calcule, înmulţesc, scad, adun, extrag radicali, rădăcini pătrate, cu nădejdea c-o să pot scoate cândva şi eu capul în lume, printre atâtea surate laureate, cu o frunzuţă micuţă de dafin după ureche. Atâta numa' cât să pot muri împăcată, cu un dram de succes în palmares.

Ai sau n-ai succes în viaţă, aceasta-i întrebarea.
Oriunde te piteşti, oricum o dai cotită, până la urmă tot apari în faţa divanului şi dai samă.

Aşa că înainte să aştept sentinţa, am luat o coală A4, am împărţit-o-n două şi-am început să-mi sortez realizările şi eşecurile. Ştiţi voi, ca la Carte: oile la dreapta, caprele la stânga.

Prima mea faptă de succes a fost dispoziţia de-a-mi da viaţa pentru sora mea mai mică aflată în plin proces de împrietenire cu oliţa, dacă mama, în schimbul sacrificiului meu, avea s-o ierte că făcuse iarăşi pe ea. Faptul că astăzi sunt aici, înseamnă că viaţa mea valorează mai mult decât o pereche de chiloţei albi cu buburuze, cotaţi excepţional pe piaţa neagră a anilor '70.
Spiritul acesta de sacrificiu dovedit la o vârstă atât de fragedă a constituit un succes incontestabil în bugetul meu personal vreme îndelungată. Ulterior, a devenit uşor acrisor.

Nu pot să nu trec, cu majuscule, de-a dreapta paginii, povestea nucului. (Urăsc să mă citez ca şi când aş fi un înţelept care a scris pilde în vremuri străvechi, dar nici să povestesc de două ori acelaşi lucru nu mi-e mai drag.)
La vârsta aceea, standardul maxim de succes pe care mi-l puteam imagina era să poţi repara singur un nuc. Am putut. Şi-am fost îngrozitor de mândră de mine, până prin adolescenţă când succesul a început să aibă parfum discret de testosteron. La 44 de ani însă, îmi pun chezăşie viaţa că o colecţie de inimi drept pradă de război nu înseamnă nicidecum că ai avut succes.

Cu egală dreptate am notat, pe partea stângă a foii, ratarea premiului întâi în clasa a cincea, din pricina burţii mele nesătule. Ca să-mi rotunjească media cu 50 de sutimi în plus, profesoara mi-a pus o întrebare. Am tăcut cu ochii umezi ca o Joiană în poiană, deşi ştiam răspunsul, pentru că tocmai îmi îndesasem în gură juma' de covrig şi nu puteam să molfăi şi covrigul şi răspunsul, concomitent. Pofta nestăpânită nu face casă bună cu succesul, aveam să învăţ pe propria piele şi propria burtă.


Apoi mi-am pus o altă ţintă: s-o bat pe Silvia. La 3000 de metri plat, nu vă gândiţi la pumni în dinţi.
Am câştigat cursa şi am gustat succesul adevărat. (Da, ştiu, e de porc să te link-uieşti singur, de două ori într-o zi, trecem fapta tot de-a stânga, printre caprele negre.)
Am mai câştigat în anii recenţi şi nişte "liniuţe" la 300 de metri trafic, dar simt cumva, în adâncul inimii, că nici asta nu e o realizare prea mare.

Am ratat la mustaţă o carieră politică şi nici misionar în Senegal n-am mai ajuns, mi-au lipsit exact cele patru chestii esenţiale: dorinţa, determinarea, încrederea şi perspectiva.

Tot auzind de poveşti de succes cu cabane la poala munţilor, cu palate la firul gazonului şi vile la malul mărilor, m-am gândit să las şi eu moştenire nepoţilor o căsuţă la fir de pir şi măciulie de păpădie. La inaugurarea casei m-a sunat un prieten realizat şi m-a-ntreabat dacă am calorifere. Am, zic, cum să nu? Păcat! Dacă n-ai băgat încălzire în pardoseală, te-ai ratat. Adevărat.

De supărare, am plecat la Dubai. M-am întors îmbrobodită c-o burcă dar cu succes mai puţin ca o curcă. Zburătoarea între timp a căzut cloşcă şi a umplut ograda vecinilor cu 20 de pui de toată mândreţea. La ora la care o pomenim poate fi, la o adică, deja străbunică.

Am plămădit de-a lungul timpului tot felul de idealuri pe care urma să le ating, tot felul de succese pe care aveam să le repurtez. Pe unele le ratam, pe altele le-atingeam, pe urmă îmbătrâneam şi iar reaşezam ştacheta. Acum lucrez la un mit despre îngroşarea stratului de ozon şi al celui de plancton.
(Nu vă bateţi capul, nu există nicio legătură între cele două, în afară de rimă.)

Sunt o femeie mediocră, banală, recunosc cu un nod în gât cât dovleacul. Nu vă osteniţi să negaţi nici măcar din politeţe pentru că eu par, cum zicea George Moise, mai deşteaptă, mai înaltă şi mai frumoasă în scris. Asta sunt, atâta pot. Mereu m-am uitat cu jind, printre scândurile de la gard, la femeile luptătoare, la femeile scriitoare, la cele deschizătoare de drumuri (deşi am făcut şi eu, odată, o potecuţă îngustuţă prin nămeţi, pentru nişte drumeţi), femei remarcabile, care au avut cu adevărat succes, despre care au vorbit, pe care le-au citit, pe care le-au urmat şi de la care au învăţat generaţii întregi de oameni.

Dacă a repara un nuc, a alerga mai repede ca vecina de pe culoarul 2, a avea o casă cu păpădie grasă şi deasă, a căsca gura la opulenţa izvorâtă din concurenţa între nişte şeici care n-au alt merit decît acela că s-au născut călare pe câte-un zăcământ de petrol, dacă succesul nu stă în toate astea zic (şi nu stă!), atunci musai că trebuie căutat în altă parte, evaluat după alte criterii, privit cu alţi ochi, din alte perspective, cu alte obiective.


44 de comentarii:

  1. Apai, succesul e ceva foarte relativ. La unii de exemplu succes poate insemna sa reusesti sa furi 3 portofele grase intr-o singura zi, la altii succes poate insemna sa ai ce sa dai la copil de mancare sau mai grav, sa iti traiasca cat mai multi dintre cei 7 copii pe care i-ai facut. Succes poate insemna sa ai banii lui Bill Gates sau sa devi un sfant mentionat ca atare in calendarele ortodoxe. Depinde foarte tare de treapta de pe care vorbim de succes, asa ca nu e cazul sa consideri unele "succesuri" mai bune ca altele. Este ca cultura, nu exista cultura proasta sau inferioara ci doar cultura diferita.

    RăspundețiȘtergere
  2. Si eu par mai inalt in scris decat sunt in realitate (mi-a marturisit asta una dintre prietenele mele care mi-a fost si mentor o buna perioada) si eu sunt un banal declarat. Nu sochez, nu instig, nu raman in constiinta. Proverbele sunt faine, iar daca te consideri banala nu pot sa spun decat acel proverb care spune ca cine se aseamana se aduna. In societatea noastra a fi banal a devenit o virtute, a fi normal este ceva exotic si a fi modest este rarisim. Eu nu pretind neaparat ca sunt modest...

    RăspundețiȘtergere
  3. Daca imi citesti memoriile vei vedea ca nu am avut mari incercari in viata. Am trait simplu, am privit totul simplu, am incercat sa vad frumusetea si splendoarea acolo unde se putea vedea asa ceva. De la cei pe care i-am intalnit am luat numai partile bune si am incercat pe cat posibil sa evit sa ma las influentat de partile proaste. O familie, o casa si toate cele care mai sunt nu sunt chiar nimicuri. P.S. nu am postat intr-o singura etapa pentru ca imi e frica sa nu imi stearga iar goagalu' postarea, sa scriu juma de ora si sa nu se poata publica, am mai patit-o... :)

    RăspundețiȘtergere
  4. http://www.slate.fr/story/39077/qatar-france citeste asta ptr tine, nu da drumul la postare. E magnifica

    RăspundețiȘtergere
  5. Arcadia, mi pare mie sau obiectivul prin care privesti tu succesul e putin stricat? Sau privesti prin obiectivele altora? Sau ti se par opusi ca sens succesul si implinirea?
    pfff, ce multe intrebari pun, sa-mi fie iertata indrazneala. Totusi, mai am una, ultima, promit:D Daca e aniversare curand, inseamna ca esti geamana? ;;)

    RăspundețiȘtergere
  6. ...eu, dimpotrivă. Sunt înalt și zvelt, împovărat de succese, mai deștept decât las să se întrevadă, charismatic, flăcăiaș în toate cele, încalec calul dintr-o singură zvâcnire, hopa-sus și dii mârțoagă, trigliceride ciuciu, unic și genial, aproape ciutacu victor...

    RăspundețiȘtergere
  7. wow...
    impresionant...
    felicitari...
    vezi... daca eu nu am asa amintiri.... de ziua bilanturilor... numar ce se va intampal pe mai departe... privesc spre viitor... ca trecuttul... asta e...
    la mai mare arcadia... si la mai multi ani si oacazii de bilant... oricand ar fi ele... sa fie cu realizari cel putin pe masura celor de pana acum... cel putin...
    tot respectul pentru tine...
    ovi

    RăspundețiȘtergere
  8. Eu cred ca at trebui sa pui si blogul asta la realizari, caci multe frunti ai descretit. Si cum eu citesc blogurile dimineata, raman descretita toata ziua.
    La multi ani!

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu te cunosc personal ca să știu cât de înaltă și frumoasă ești, ci doar din scris, drept pentru care cred că tragi la 1,90 m și semeni cu Cindy Crawfort.
    Darul scrisului, îl ai sau nu-l ai. Lecturile pot doar să-l modeleze, nu să-l substituie. Tu ești dăruită cu așa ceva, așa că privește înapoi mai cu blâdețe. :)

    RăspundețiȘtergere
  10. Da da. Sigur blogul este o mare realizare, musai trebuie trecut la lucruri bune facute pentru ceilalti. :)

    @c.j. - pai eu credeam ca despre ciutacu victor vorbiti. :) Felicitarile mele. :)

    RăspundețiȘtergere
  11. @Eugen: Bun înţeles că succesul este ceva relativ, că ceea ce pentru unii pare culmea realizării, pentru alţii poate fi reversul.

    Doar nu ne imaginăm că Ecaterina Teodoroiu s-ar fi spart în figuri şi s-ar fi considerat femeia anului dacă ar fi avut o menajeră care să-i calce cămăşile lu' bărbat'su sau un argat care să-i cosească iarba din grădină. :D

    Depinde unde aşezi ştacheta, care-ţi sunt aspiraţiile, vocaţia, visurile. :)



    @Iulia: Nu, obiectivul meu n-are nici o hibă. :D
    Pur şi simplu am vrut să punctez faptul că dacă standardele sunt joase, ţi se poate părea că eşti plin de succes de dai pe dinafară şi că e bine să schimbi perspectiva, să vezi lucrurile din alte unghiuri, mai de la înălţime, aşa :D




    @c.j.: Boierule, Ciutacu nu mi-e la inimă, dar dumneata, da! Cel mai mult îmi place cum încaleci calul, dintr-o zvâncnire =))



    @oovi: Nu înţeleg de unde felicitările, când eu tocmai mi-am pus cenuşă-n cap :P
    Bilanţul ăsta mi-a ieşit cu virgulă :D



    @Lady Io: Noa, descreţire fără contenire, dară! :D



    @Melania: Ei, cu darul ăsta al scrisului am putea avea nişte certitudini dacă aş avea vreo câteva cărţi publicate :D Până atunci să ne exersăm pana, da! Aşa, de dragul lui Cindy Crawford =))

    RăspundețiȘtergere
  12. arcadia modesto,
    eu te citesc de doar 3 zile şi deja te iubesc, în sensul ăla, stii tu care. eşti o dulce de fată, îmi insufli prin scrierile tale o stare de bine. Ce altceva mi-aş mai putea dori?

    RăspundețiȘtergere
  13. daca n-ai stapanit nici o *ileana* degeaba ai fost in Arcadia :):)
    http://www.youtube.com/watch?v=jmW3d8cVrUU&feature=related
    lasa, cucule, sa fie modesti prostii , ca au de ce
    xxx,j

    RăspundețiȘtergere
  14. @windwhisperer: Ei, din când în când prinde bine un duş rece, aşa, de înviorare. De azi, gata cu modestia: am stăpânit şi eu o Ileană de asta, na! =))

    RăspundețiȘtergere
  15. Si pe deasupra si nu in ultimul rand ai facut si din Silvia vedeta.Fara sa vrei.

    RăspundețiȘtergere
  16. @Lilly: Habar n-am ce-a făcut Silvia-n viaţă, dar ştiu sigur că dacă ar fi continuat cu atletismul ar fi avut succes. Fata aia era trei sferturi picioare :D

    RăspundețiȘtergere
  17. salut, arcadia !
    ( cand iti place intr-un loc ,trebuie vazut de multe X )
    macar te-ai *inviorat* singura .
    N-ai gasit ,inca, indemnuri *la orgoliu* ??;) atunci * dusuiala*
    tine-o asa, mandro ! xxxj

    http://windwhisperer.wordpress.com/2009/10/27/vezi-ti-de/
    zi buna !j

    RăspundețiȘtergere
  18. @wisperer: M-am înviorat, m-am înviorat! Următoarea postare va fi despre mândrie şi self-esteem =))

    RăspundețiȘtergere
  19. O placere sa te citesc :))....bine a spus cineva mai sus, in scris semeni cu Cindy Crawford ;)

    ...sa mai spun ca si eu am nodul in gat cat dovleacu'? :D

    RăspundețiȘtergere
  20. @Arcadia- pentru a repara un nuc nu este imperios necesar să te caţeri până la despicătură. Cu două cuie de 20, se poate şi direct în tulpina vopsită cu var de Paşte. În câteva zile, cuiele înfloresc precum păpădiile cyclam din poza menţionată mai sus. Eunuc n-am...să fiu!
    În cumplita mea modestie, la realizări, poţi scrijeli şi faptul că m-ai câştigat drept cititor. Spun drept!

    RăspundețiȘtergere
  21. Dragă Arcadia,
    M-ai turtit și de data asta, mi-am bătut mintea să înțeleg cum este cu nucul..ceva/ceva , parcă aș pricepe din ce spune omuldelemunte.
    Fata mea, tu o bați pe Răduleasca cu toate picioarele ei nesfârșite/cărțile scrise / pălăriile de firmă/iubirile ștrengărești/sporturile extreme și viața printre castelani.
    Să trăiești și să ne bucuri cu umorul tău fin, spumos și sănătos!!

    RăspundețiȘtergere
  22. @tequila: Mulţam, cred că aduc mai mult cu Naomi Campbell, aşa... =))
    Io zic că mai bine facem o plăcintă din dovleac. Ce zici? :P



    @omuldelamunte: Gata, am gătat de "scluptat" numele tău lângă celelalte fericiri ale mele :D



    @Gina: Chiar aşa, Răduleasca ar putea fain-frumos să vină la mine la ţară, să se apuce de plivit şi udat grădina, să mă relaxez şi eu un pic pe la Monte Carlo, vara asta.
    Îi scrii tu, te rog că aş prefera între 3 şi 23 august? =))

    RăspundețiȘtergere
  23. Arcadia,
    La fix! Nici nu trebuie să- i mai scriu, auzeam că vine pe la noi, pregătește o emisiune.
    O să fiu cu ochii pe ea!!

    RăspundețiȘtergere
  24. @Gina: Mulţumesc! Te iubesc! :)

    RăspundețiȘtergere
  25. Aaa, Naomi Campbell - si mai bine :))
    Mda, musai sa facem placinta aia de doveleac din 'noduri' :))

    RăspundețiȘtergere
  26. @tequila: Tocmai am citit povestea mătuşii Gizela =))
    Nu m-am lămurit cum e cu site-ul, cine scrie, care-i funcţia ta pe-acolo, o să fac cercetări :)

    Am o reţetă demenţială de plăcintă cu dovleac, deci rupem gura musafirilor :P

    RăspundețiȘtergere
  27. Si daca maine ti s-ar ivi ocazia sa fi una dintre ”femeile luptătoare, la femeile scriitoare, la cele deschizătoare de drumuri femei remarcabile, care au avut cu adevărat succes”, sacrificandu-te pe tine,ce ai face?
    Lasand modestia de-o parte, scrii minunat, ai har, ai dar, ai tot ce-ti trebuie sa umpli si cartile alea ce e de musai sa apara! :)

    RăspundețiȘtergere
  28. @Ano, io nu mă sacrific nici măcar de dragul succesului! :D
    Mi-e bine aşa, iar dacă e musai, o să las moştenire nepoţilor, blogul =))

    RăspundețiȘtergere
  29. Dragă Arcadia, problema noastră e că ne-am născut prea târziu: farul din Alexandria plus o grămadă de piramide au fost construite, America și penicilina au fost descoperite, avioane, mașini și trenuri inventate, Coloana Infinitului sculpatată... Acu noi ce mai putem face??? Stăm cuminți și scriem pe bloguri. Nu e vina noastră, clar!

    RăspundețiȘtergere
  30. Nu stiu eu ce realizari ai tu, dar esti precum o carte buna: ai mai citi-o inca o data si inca o data ... Asta referitor si la mai vechile postari.
    Iar toate astea care-ti ies din varful penitei sunt unice, chiar daca nu vrei sa recunosti.

    Si pana la urma ce-i cu tot pesimismul si cu bilantul asta? Te-ai hotarat pana la urma sa pleci in Papua Noua Guinee si nu sti cum sa ne spui?

    PS: sa ma citezi si pe mine cand te-oi apuca tu sa iti scrii memoriile. Si sa ma chemi cand oi da autografe.

    RăspundețiȘtergere
  31. @robert: Nu-s pesimistă, bre! Răspundeam doar, unei provocări care mi s-a lansat ;)

    Încă nu plec în Papua Noua Guinee, trebuie să recoltez roşiile :P

    Îţi dai seama că prima carte îţi va fi dedicată, nu? Dacă nu erai tu şi pruncul, blogul ăsta se ducea de râpă :D
    Iar despre autografe, fără număr, că doar tu o să conduci limuzina de la o lansare la alta =))

    RăspundețiȘtergere
  32. Mmm... n-as vrea sa sune a lauda, insa eu te admir atat de mult! Nu stiu cum arati in realitate si nici nu conteaza, dar stiu ca pentru mine esti una dintre cele mai superbe femei. Un om care scrie atat de frumos nu poate fi decat deosebit. Imi pari si o mama exceptionala... asa ca... mi-as dori, ca la anii tai, sa fiu macar pe jumate asa cum esti tu acum.
    Spun asta pentru ca si eu m-am apucat sa fac ceva socoteli, cu aceeasi ocazie... si iti spun drept, nu sunt multumita, am ajuns la concluzia ca se putea mai bine, si ca as putea incerca sa repar cate ceva. Si... m-am apucat de lucru.
    :*

    RăspundețiȘtergere
  33. @Dara: Da, cred că indiferent de bilanţ, ceea ce contează este ce faci după. Dacă te apuci de treabă, aşa cum ai făcut tu, e perfect. În fond, tot ce ni se cere este să dăm tot ce putem. Dacă facem asta, putem să spunem, la sfârşit, că am fost oameni de succes, nu? :)

    RăspundețiȘtergere
  34. niciodata n-am avut curaj sa iau foaia de A4 si s-o impart in doua.acu,la varsta asta a mea as zice ca ar fi trebuit s-o fac ,poate cine stie ?da'io-s o optimista de felul meu,ceea ce e total nepotrivit cu vremurile ce le-am trait si le traim.in afara de timpul cand sunt depresiva.asa ca foaia o iau si eventual o rup in doua,o parte o arunc in stanga si alta in dreapta.restule can-can...vorba reclamei.

    RăspundețiȘtergere
  35. @pansy: Can-can să fie! :D
    Cât despre optimism, încep şi eu din clipa asta să fiu optimistă: cred că la noapte o să dorm mai mult de 4 ore :P

    RăspundețiȘtergere
  36. 1. Daca bordura aceea pozata este de Armeria maritima... te declar invingatoare absoluta si plina se succes :)) Mie nu mi-a iesit ...
    2. Faza cu caloriferele e mortala. Mi s-a intamplat si mie cand o cunostinta a aflat ca mi-am luat masina noua (el evea masina la mana a doua, de doua ori cat masina mea) si mi-a dat telefon sa ma intrebe daca are aer conditionat.
    3. In evaluarea succesului nici nu stiu daca eu iau in calcul stacheta... Ca asa ar trebui sa fiu intr-o totala depresie tot timpul. Pentru mine succesul mai inseamna si telefonul pe care l-am primit azi de la cineva sa-mi multumeasca pentru ca, si cu ajutorul meu, a semnat actele de credit si si-a luat casa...

    RăspundețiȘtergere
  37. @anamaria: 1. Deci sunt plină de succes, că aia e Armeria, da! :D

    2. Chiar aşa, ai aer condiţionat la maşină? =))

    3. Bun venit în clubul succesomanilor :))

    RăspundețiȘtergere
  38. Sper ca maine postezi alta poveste si aici nu va mai citi nimeni.
    2. Da, am aer conditionat la masina, dar nu mai am nimic altceva la ea. E ceea ce se numeste cheala :)) (dar sa nu mai spui la nimeni)

    RăspundețiȘtergere
  39. @anamaria: Deci când o să văd un aer condişionat pe patru roţi, ştiu că aia eşti tu, la volan =))
    Nu mai zic la nimeni. Jur! :P

    RăspundețiȘtergere
  40. Pentru Papua Noua Guinee sa nu contezi pe limuzina mea...
    Pentru autografe ma bag, numa' sa imi dai cec pentru decontul delegatiei cum mi-au dat astia de la Google =))

    RăspundețiȘtergere
  41. @robert: Pentru Papua tre' să-ţi iei elicopter.
    Normal că decontez :D

    RăspundețiȘtergere
  42. N-aş putea preciza matematic şi spontan de ce, dar cele de mai sus spuse de tine m-au cam tuflitără.
    Hmmm... [emoticon buimac, scărpinându-se în creştet]

    RăspundețiȘtergere
  43. Eu fac un singur bilant pe an: de Revelion. Am invatat ca succesul e ceva relativ, azi il ai, maine nu sau e cu schimbul: hodie mihi, cras tibi.

    RăspundețiȘtergere
  44. @Liana: Clar că dacă ai avut odată succes el n-o să ţină veşnic, şi nici nu se divide ca euglena verde =))

    Poate că şi succesul e constant pe lume, şi tre' să-l trecem de la unii la alţii, să aibă toţi :P

    RăspundețiȘtergere