joi, 23 iunie 2011

Şi urăşte-ne pe noi...

...precum şi noi îi urâm pe ceilalţi!

Tre' să ai sânge-n vine ca să faci o asemenea rugăciune, e clar!
Varianta originală a rugăciunii, cu primirea iertării direct proporţional cu iertarea acordată greşiţilor,
e mult mai uşor de recitat pentru că, în vreme ce rosteşti cuvintele, îţi aduci aminte cu mândrie cum l-ai iertat tu pe Gigel, în clasa a doua, când ţi-a furat radiera parfumată. Şi ţi se pare absolut normal ca Dumnezeu să ţină seama de asta când tre' să te ierte acum, după 30 de ani, când i-ai furat şi tu lui Gigel, Opelul. Că şi-aşa el mai are două maşini, deci are cu ce merge şi la muncă, şi-n concediu de odihnă, iar dreptatea cerea să ai şi tu una.

Şi cum uneori Dumnezeu ni se pare foarte ocupat, iar dreptatea întârzie să fie împărţită, sărim noi să-L ajutăm, cu dragă inimă. Ne suflecăm mânecile şi ne pumen pe treabă. Luăm etichete, markere permanente, super glue şi lipim etichete pe semenii noştri.

Clasificarea după fapte: ticălos, periculos, nenorocit, zgârcit, trădător, cartofor, ucigaş, borfaş, etc.

Clasificarea după naţionalitate: jidan, bozgor, ţigan, armean, lipovean (cu subcategoriile: moldovean, oltean, bucureştean), ş.a.m.d.

Clasificarea după meserie/funcţie: parlamentar mincinos, primar odios, vameş ticălos, vânzătoare nesimţită, funcţionară nesuferită, etc.

Clasificarea după aspect: piticanie, pocitanie, cocoşat, crăcănat, uscat, umflat, etc.

Şi după ce ne-am stabilit categoriile, foarte precis, ne punem pe urât. Şi urâm, pe rând, apăsat, cu tragere de inimă, meticulos, pe fiecare, atunci când îi vine rândul. Şi când i-am terminat, îi urâm iar, neobosiţi. Mulţumiţi că suntem oameni cu opinie, cu coloană vertebrală, corecţi, drepţi şi deştepţi, că doar de aia ne merge bine şi avem de toate, că suntem pe drumul cel bun.

Lui Ixulescu i-a murit un bou de la bicicletă? Păi da, pentru c-a înjurat-o în clasa a doua pe mă-sa, când l-a urecheat c-a spart geamul.
I s-a înecat bobocul de raţă coanei Paraschiva? Normal, doar ştie tot satul că şi-a cicălit bărbatul.
Le-a ars şura Popeştilor? Ar fi trebuit să le ardă şi coteţul găinilor, pentru c-au votat cu PDL-ul la alegerile trecute.

Seara, la culcare, facem o cruce mare şi ne închinăm, cerându-i lui Dumnezeu alte şi alte bunătăţi, deşi avem sânge pe mustăţi după ce tocmai ne-am terminat de mâncat aproapele, cu pene cu tot. Iar dacă se întâmplă, cumva, ca vreo umbră de conştiinţă să ne mustre, scoatem iute din buzunar lista cu cele două faptele minunate de peste zi: am miluit un cerşetor care ne-a căzut în pridvor şi i-am împrumutat o cană de orez unui emigrant chinez.

Deci, merităm să visăm frumos peste noapte, legănaţi de îngeraşi bucălaţi.


65 de comentarii:

  1. mie mi se pare extrem de dura postarea aceasta!
    am probleme cu capul?

    RăspundețiȘtergere
  2. Mai bine la final de zi am mulţumi pentru ziua de astăzi, că am fost norocoşi să mai avem încă o zi în care să vedem răsăritul.
    Restul sunt lucruri simple fără de valoare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie nu mi se pare deloc dura postarea asta, as spune ca dimpotriva, e foarte realista, ba daca stau si citesc putin pe forumurile romanesti, as spune ca e chiar blanda. :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Mai, mie nu mi s-au inecat bobocii desi imi cicalesc barbatul .
    Da dupa ce-l cicalesc ii fac clatite .
    Asta-i fapta buna ?
    Se pune ?
    ..............................
    Aha ,se pune .Dar nu spun unde :))))

    RăspundețiȘtergere
  5. da... din nefercire, articolul tau reflcta prea multa realitate...
    si totusi... cred ca iertarea dvina este conditionata... si nu numai cea divina ci si cea uamana...
    cu divinul insa... nu se fac astfel de targuieli, ca la piata... ci... totul se acopera in dragoste... si dragostea lui este desavarsita... doar ca noi... de multe ori o refuzam...

    RăspundețiȘtergere
  6. @Virtual: He he he! Gigi Duru' e idolul meu =))
    N-ai probleme cu capu', vezi de treabă, baiul e la mine, pe caniculă devin otrăvitoare =))



    @Costea: Eheheeee....de când mă lupt şi eu să fiu mulţumită cu toate cele ce mi se dau! :)



    @Narnia: Deci se poate şi mai rău ca mine? :P
    O zi faină să ai!



    @Lia: He he he! Până la urmă cum i-ai botezat, bre? Că am tot urmărit postarea, dar văd că nu apare decizia finală :D
    Clătitele sunt o faptă foarte bună, care se pune, fix acolo unde ştim noi! =))



    @oovi: De ce este condiţionată iertarea divină? Dar cea omenească?
    Iar dacă dragostea divină e desăvârşită, pot să fiu cât de ticăloasă vreau eu, între timp, că oricum voi fi iertată? :D

    @oovi: De ce este condiţionată iertarea divină? Dar cea omenească?
    Iar dacă dragostea divină e desăvârşită, pot să fiu cât de ticăloasă vreau eu, între timp, că oricum voi fi iertată? :D

    RăspundețiȘtergere
  7. Tocmai citeam o poveste (cică pentru copii) despre balaurul Urii care semăna urgie pe unde trecea.
    Ca să dau cu ochii aici de acelaşi sujet...
    Conform poveştii, trebuie să apară Dor-Călător să ucidă balaurul.
    Deci, ce facem? Îl aşteptăm?

    Adevărul este că_cam avem sânge pe mustăţi.
    Toleranţa cam doarme, iar somnul ei naşte monştri.

    RăspundețiȘtergere
  8. Stii cum e, oamenii puternici au pasiuni puternice! :)

    RăspundețiȘtergere
  9. Când am văzut la ultima postare doar patru comentarii, mai să mă duc la biserică și să invoc febril pronia cerească, rugându-mă să nu ajungeți ca mine...Eu cam fac striptease pe blog, încurajându-mă cu las’ că-ntr-o zi, bla, bla, bla... V-am și văzut plângând cu sughițuri în pernă, setându-l în capul oaselor pe don Basil...Ca să fie cinci comment și perna uscată vă spun cu grațioasă nonșalanță că mie îmi place scrisul matale. Dacă s-ar inventa un top, înafară de cel numit ze list, ați fi prima, chiar în titlu...
    (A mai crescut...Opt. Nu m-am dus degeaba la biserică!)

    RăspundețiȘtergere
  10. mie nu mi se pare dură postarea, doar adevărată, din păcate..., dar fain scrisă, asta nu din păcate :)

    RăspundețiȘtergere
  11. I-am botezat bre,dar abia ieri.
    Ca trebuia sa vad cum stau cu personalitatea.
    Si au bineinteles personalitate de rate .
    In curand pe ecrane si urmarea .

    RăspundețiȘtergere
  12. :)
    Bun gasit!
    M-a amuzat postarea.
    :)
    Daca nu am pune etichete, nu am sti sa-i invatam pe copii de cine si ce anume sa se fereasca!
    :)
    Problema intervine cand vorbim despre URA!
    Trebuie ca omul ce uraste sa aiba un suflet plin de asperitati sau tare gaunos, frecat prea mult de-alungul timpului...

    :)
    M-au amuzat si intrebarile din comentariu:

    a. de ce este conditionata iertarea divina?
    Pai pentru ca asa a gandit mintea umana. Acestea sunt limitele ei. A inclus-o in aceste limite.

    b. de ce este conditionata iertarea umana?
    Pentru ca omul este limitat. Si nu pentru ca asa a vrut el sa fie, ci pentru ca asa a fost construit.

    c. ...
    Da, asa ar trebui. Dar homo religiosus spune ca nu. Ca tre' sa treci prin focurile iadului (sa te purifici) si apoi se negociaza... depinde carei religii ai apartinut!
    :))

    Avem sange pe mustati pentru ca am fost nascuti pe o planeta unde guverneaza o singura lege: cel mare papa pe cel mic... asa se echilibreaza ecosistemul. Cel slab sucomba, cel tare perpetueaza specia.
    Nici noi, oamenii, nu facem rabat de la aceste legi. Am inventat tot felul de norme, filozofii, am inventat morala, etica, religia... dar, animalul din noi (cel care a fost construit de Creator) isi spune cuvantul. Oricat ne-am impotrivi naturii, ea ne infrange. Oricat am vrea sa o manipulam, ea spune ultimul cuvant!
    :)
    O fi bine, o fi rau?!
    Numai cel ce ne-a creat o stie. Noi putem doar sa speculam.
    :))

    RăspundețiȘtergere
  13. @Teodora: Îl aşteptăm pe Dor-Călător, clar! Că de balauri suntem sătui, desigur :D



    @catalina: Deci sunt o femeie puternică? :O
    =))



    @c.j.: Boierule, nu bănuiam că sunt în aşa mare măsură în grija şi graţia domniei voastre, m-am îmbujorat de emoţie, aproape că nu se mai vede c-am dormit doar trei ceasuri azi noapte :D
    O zi la fel de încântătoare vă doresc, precum vorbele pe care mi le-aţi spus! :)



    @Daria: Eşti o tolerantă, bre! :*



    @Lia: Ok, o să urmăresc deynodământul :D



    @andreiraduM: Bun venit pe la noi, luaţi loc, vă facem mintenaş un ceai, o cafea, un suc :D

    Cât despre răspuns, detaliat, documentat, cu posibilităţi de dezbatere, frumos, adică :)

    RăspundețiȘtergere
  14. :)
    as dori, daca se poate, o citronada din miere, scortisoara, o frunza de menta si multa gheata!
    :))
    Multumesc pentru ospitalitate.

    RăspundețiȘtergere
  15. Multi dintre noi "lipim" etichete fiindca nu putem (iar acolo unde putem nu prea vrem) sa aprofundam. Ne bazam, orbeste, pe ceea ce am invatat de la parinti, de la scoala, de pe strada, de la prieteni, fara sa ne gandim ca trebuie sa inveti mereu, trebuie sa te intrebi mereu, trebuie sa te mentii intr-o zona a "cercetatului", evitand sa devii un om care are doar certitudini. Viata are traseul ei care nu este drept dar noi nu mai cotim, mergem de-a dreptul pe directia initila precum un automobil cu volanul blocat.
    Adevarul este ca de undeva trebuie sa pornesti, nu ? Si la asa ceva sunt bune standardizarile – românii sunt primitori, elvetienii sunt precisi, batranii sunt neajutorati, femeile sunt sensibile, cainii sunt credinciosi, râmele sunt respingatoare ... si tot asa, de la cel mai mare pana la cel mai mic ne facem o serie de "sabloane". Uneori, raportarea la anumite "standarde" poate salva, alteori poate dezonora. Dar ce mai reprezinta onoarea ? Daca imi iese, brava mie, am fost destept, daca ma fac de "basme" ... ups !

    Pana si relatia nostra cu Dumnezeu este "standardizata", o coboram la nivelul nostru de intelegere in loc sa incercam sa ne inaltam noi spre ea. Am observat ca foarte multi romani sunt o combinatie juma’ – juma’ de religios si laic. Tocmai aceasta egalitate aproape perfecta ne face sa "derapam" ba intr-o parte, ba in alta, in functie de cum cere situatia. Omul simplu mai intai cere si abia apoi, daca l-a invatat cineva, mai si multumeste. Si crede ca, daca el se judeca (sau judeca) dupa legi omenesti, bunul Dumnezeu le va folosi si el. Coboram totul cat mai jos, cat mai aproape de noi fiindca nu putem sa ne inaltam. Au fost vremuri in care oameni au crezut ca ar putea sa si targuiasca cu Dumnezeu. Si, desi a trecut ceva timp de la Evul Mediu, ceva ma face sa cred ca asa ceva este posibil oricand, chiar si in acest moment.

    Si este atat de usor sa incercam sa gandim putin inainte de a da verdicte, sa incercam sa nu ne bazam orbeste pe clisee, sa ne deschidem sufletul, atat cat este el (daca mintea este putina si incuiata), sa incercam sa ne tinem sub control rautatea. Suntem oameni, deci imperfecti. Tocmai asta este ceea ce putem lasa dupa noi la "iesire" - imaginea unui "eu" mai bun decat cel de la "intrare". Cat de bun ? Doar nu sunt atat de nesabuit incat sa imi inchipui ca as putea judeca precum Dumnezeu … traiesc si mor cu speranta ca aprecierea va fi pozitiva.

    Degeaba am avea tupeul sau inconstienta de a cere ideea din titlu ... Dumnezeu nu este precum noi, el nu uraste. De aceea este si vesiunea cu iertarea.
    Suntem suficient de aiuriti sa lipim etichete pe toate cele, inclusiv pe Dumnezeu. Dar el ne iarta fiindca suntem niste copii nesabuiti. Numai noi avem impresia ca suntem adulti si cand ne incordam muschii credem ca Il putem bate pe umar.

    RăspundețiȘtergere
  16. :)
    Glass and Iron, indraznesc sa te contrazic un pic, avand in vedere ca stau confortabil si ma racoresc cu un pahar de citronada buna.

    1. punerea etichetelor nu este musai legata de superficialitate. Poti cunoaste un om in profunzime (atat cat este posibil, pentru ca omul nu se cunoaste in totalitate nici pe sine, dar'mi'te pe altul) si sa-l cataloghezi ca fiind ori bun, ori rau; ori volubil, ori introvertit etc.
    O facem pentru a sti la ce si cum sa ne raportam. Etichetele au si parti pozitive, nu numai negative;

    2. Da, ai dreptate, trebuie sa "cercetam" mereu, ceea ce inseamna ca avem de-a face cu probabilitatea de modificare a etichetelor.
    Un om, de-a lungul vietii lui, nu este static, isi modifica comportamentul, gandirea, actiunile etc... "etichetele" modificandu-se de la sine;

    3. nu e vorba de "standardizari" ci de evaluari: faci o evaluare a etniei rome, spre exemplu, a nationalitatii romane, de pilda etc.;

    4. nici aici nu e vorba de "standardizare", ci de intelegere si raportare. Nu poti urca pe ceva ce nu vezi, nu stii, nu intuiesti. Poti doar sa te raportezi functie de imaginea pe care ti-ai plasmuit-o in tartacutza in urma unui cumul de informatii ce tin de cultura, educatie, traditie etc.
    Da, omul targuieste, inca de pe vremea existentei credintei in zei. Nici crestinatatea nu face rabat de la acesta targuiala, diferenta este ca s-a redus numarul celor carora trebuia sa te proslavesti, sa dai "bir" (sacrificii,danii)... acum s-au inmultit mijlocitorii.
    :)

    5. daca ar fi atat de usor, lumea ar fi avut azi o alta fata. Cliseele sunt facile, basca ca unele formeaza trenduri.
    Rautatea este perceputa si ea diferit functie de individ (receptor). Ceea ce mie imi pare rautate, altcuiva ii pare ceva corect, pozitiv.
    Tocmai pentru ca nu suntem "standardizati", suntem mici universuri unicat, chiar daca asemanarea ni se pare izbitoare.;

    6. "traiesc cu speranta ca aprecierea va fi pozitiva"!
    Iata un alt punct de sprijin pentru homo religiosus. De ce trebuie o "apreciere pozitiva"?
    De ce ne dorim, fie aici pe pamant, fie "dincolo" sub pamant sa fim apreciati pozitiv, sa fim "miezul din dodoashca", "sa fim alesii"?!
    De ce nu ne dorim, de ce nu speram ca fiecare dintre noi, buni/rai, sa fie apreciati pozitiv "dincolo", avand in vedere ca ne nastem in contexte total diferite, cu aptitudini, valente, calitati, defecte, slabiciuni etc total diferite... ca nu pornim in viata cu acelasi "start", pe aceiasi pista?!;

    7. "Dumnezeu nu uraste" - cu acest lucru sunt de acord. Daca si El ar uri, s-ar alege praful de intreaga Lui creatie.

    8. avem dreptul de a pune "etichete" pe tot ceea ce dorim, nu avem dreptul sa ucidem, sa mintim, sa inselam, sa furam... adica cele 10 porunci suficiente fiecarui sapiens de a de dezvolta sanatos intr-o societate guvernata de "legea junglei"!

    RăspundețiȘtergere
  17. @andreiraduM, nu-i problema, pe caldura asta care fierbe sangele, chiar merge o discutie linistitoare :)

    In conceptia mea, "eticheta" se pune pe oameni apartinand unor grupuri mari cu trasaturi comune ("blondele sunt destepte foc") fara sa ajungi sa ii cunosti, pe fiecare in parte, cat de cat. Daca ajung sa cunosc o blonda si spun ca este desteapta foc sau fraiera bâtă, nu mai este "eticheta".
    Că "etchetarea" are si parti pozitive am spus - faptul ca pe o alee intunecata, la intalnirea cu un rrom, imi pregatesc stanga fulgeratoare, este o urmare a unei "etichetari" de bun augur.

    "Standard" inseamna "şablon" (le-am folosit impreuna in acelasi paragraf) - eu am intalnit si rromi care ies din "standard" - sunt corecti, linistiti, respectuosi. Standardul - incorecti, scandalagii, lipsiti de respect - ramane. Nu voi face afaceri cu un rrom fiindca "standardul" este "ţepar".

    Am folosit termenul "ridicare" doar ca "pereche" cu termenul "coborare". "Ridicare" inseamna "aspiratie". Sper sa ma ridic la nivelul de a trai in duh cu toate ca habar nu am cum sa il reprezint. Pot cel mult sa simt si sa Il intreb "asta este Duhul ?". "Standardizarea" reigioasa pe care am intalnit-o de foarte multe ori se refera la o norma sau ansamblu de norme care reglementeaza un anumit eveniment. Se poate vedea in "dezlegarea la peste" cand atat de multi credinciosi se reped sa cumpere si sa manance peşte. Atat au inteles si indiferent de orice alta idee spirituala, se duc sa stea la coada la peşte fiindca "asa se face acum". Ca sa nu mai vorbesc de inmormantari ...

    Cred ca rautatea se defineste in functie de "emitator", nu de receptor. Eu vreau sa fac rau , eu sunt rau, rautatea este la mine. Ceea ce ajunge sa fie la celalat, este relativ, cum bine spui. Rautatea este la mine chiar daca celalalt nu o percepe ca atare. Daca eu nu am vrut sa fac rau dar a iesit rau nu pot fi acuzat de rautate. Daca am vrut sa fac rau si a iesit bine, nu pot fi acuzat de rautate dar tot rautate ramane chiar daca as putea fi "acuzat" de bunatate. EU trebuie sa imi controlez rautatea, asta am spus.

    Trebuie ca este o problema de comunicare. Eu nu am discutat despre o "apreciere pozitiva" aici, pe pamant. Dorinta de "apreciere pozitiva", tocmai ce este precedata de "Dumnezeu" deci nu are cum sa fie aici, loco. "Traiesc si mor cu speranta ca aprecierea va fi pozitiva" pentru simplu fapt ca nu stiu cu ce "greutate" imi vor fi "cantarite" faptele. Sper in fiecare zi ca am inteles ce trebuie si ca am actionat conform cu dorinta Lui.

    Am dreptul sa pun "etichete" dar asta, cum ziceam, poate sa ma puna si in situatia de a fi lipsit de onorabilitate. Eu multe drepturi alaturi de dreptul de a "eticheta" dar am si obligatii. Pentru mine, una este "nu eticheta". Chiar daca pare doar o trasatura firava pe langa soliditatea celor 10 porunci, cred ca este cazul ma gandesc la mai multe din astea "firave". Legea a dat doar "scheletul" pe care noi il "imbracam" ca doar nu era sa spuna bunul Dumnezeu "nu eticheta" sau "nu face gratar in balcon, ca afumi perdelele vecinilor".

    RăspundețiȘtergere
  18. Pfuai, în ce dezbatere am nimerit! Voiam să zic și eu ceva despre ură, iubire, iertare, toleranță, dar mi-au cheltuit alții cuvintele. Nu-i nimic, mă păstrez pentru viitoarele postări. :)
    Oricum, felicitări pentru minieseu; ai atins gânduri care îmi brăzdează uneori și mie netedele-mi circumvoluțiuni. Iar ce n-ai atins tu, au făcut-o comentatorii. După ce i-am citit cu atenție, înclin să dau fiecăruia dreptate, ca semn că adevărul este, ca mai mereu,pe undeva pe la mijloc. :)

    RăspundețiȘtergere
  19. :)
    de bun augur!

    Glass and iron,
    se dovedeste inca o data ca toti citim acelasi lucru, dar nu toti intelegem acelasi lucru. Este un demo!
    :)
    Pana si "eticheta" are sertarase unde este asezata meticulos functie de n criterii.
    :)

    Pai sa luam "blondele", eticheta a fost pusa dupa o exprimentare, probabil de ceva durata, care a evidentiat faptul ca majoritatea blondelor sunt asa sau altfel.
    Cine a pus eticheta?
    "lumea".
    Noi, ca indivizi separati (eu, tu, arcadia etc), auzim de eticheta,volens-nolens, intra in tartacuta noastra si pornim la drum in viata cu ea.
    Functie de experientele noastre vom ajunge sa confirmam eticheta sau sa o infirmam.
    Da, blondele sunt asa; nu, blondele nu sunt asa!
    :)
    Eticheta va suporta modificari functie de perceptia noastra, functie de experienta noastra.

    :)
    Faptul ca intalnim si cativa indivizi care infirma eticheta, nu inseamna ca vom purcede la a o modifica. Ci doar vom spune" exista si rromi civilizati, cinsititi" etc.
    Pentru a fi totalmente sinceri, etichetele le invatam inca din primii ani de viata, cand parintii nostri incep sa evalueze in fata noastra ceilalti oameni, colegii lor, parintii lor, prietenii lor... ulterior trecand la colegii nostri, prietenii nostri etc.
    :)

    Mancatul pestelui nu inseamna conexiune/comuniune cu Dumnezeu in crestinism. Biserica nu spune mananca peste ca esti mai aproape de Dumnezeu.
    Sunt niste norme care au, uneori, efecte benefice asupra trupului... iar daca trupului ii este bine si spiritului s-ar putea sa-i priasca.
    :)
    Nu poti "urca scara" tinand post alimentar sau biciuindu-ti trupul!
    Da, dintr-un anume punct de vedere ai dreptate: dar biserica nu-ti spune - du-te si stai la coada pentru peste, iar daca nu mananci peste, nu mai intri in "comuniune cu Dumnezeu".
    :)
    BOR, din punctul meu de vedere are "bube" multe pe tartacuta care poarta minibiserici, insa nu-i pot pune-n carca ignoranta oamenilor.

    Nope. Rautatea tine de receptor.
    Eu pot sa-ti spun un lucru despre tine care pe tine te vad durea, il vei considera rautate, iar eu il voi considera sinceritate.
    :)
    Vorbesc din punctul meu de vedere. Nu analizez rautatea celor din jur. Nu stiu ce viata au, nu stiu in ce context au trait, nu stiu ce drame sufletesti au, nu stiu nimic... doar judec ceea ce fac, nu?!
    (iata un prilej de a pune "eticheta", de a evalua, sau cum spui tu "standardiza")
    :)

    RăspundețiȘtergere
  20. Sa-i luam pe guvernantii nostri: sunt rai?
    Eu sunt receptorul, da?!
    Ii consider rai? Nope. Le vad slabiciunile dominandu-i. Sclavi ai propriilor slabiciuni.

    Inainte de a avea pretentia de a ne controla rautatea, trebuie sa-i gasim sursa, cauza.
    E multa munca... si ajungem exact in punctul din care am plecat - mediul in care am fost crescuti, educati... + slabiciunile cu care am fost inzestrati.
    Cred ca ar trebui din frageda pruncie sa invatam se ne cunoastem... ca sa putem sti sa si controlam ceva.
    :))
    Trist este ca omul modern merge precum "boul la poarta noua" pe cararuia vietii lui, adica copilareste functie de mediu, experimenteaza ce-i ofera viata ca adolescent, ca adult da de responsabilitati si greutati... nu are in tot acest timp ragaz sa se cunoasca (nici nu-l invata nimeni) si se trezeste la o varsta destul de tarzie ca habar nu are cine este... dar vrea sa "evolueze spiritual".. si-l vezi galopand in anii ramasi sa recuepreze ce nu a facut o viata intreaga... asimileaza cunostinte, da sfaturi, evalueaza, emite judecati de valoare, da sfaturi, isi faureste o alta lume in minte... dar uita sa se priveasca adanc in interior!
    :)
    Nu poti corija nimic, daca habar nu ai ce trebuie corijat.


    Nu, nu cred ca este o problema de comunicare, poate fi o problema de intelegere.
    Eu insist sa spun: de ce nu am dori ca toti oamenii sa fie apreciati pozitivi dincolo, indiferent de fapte.
    Pana la urma si ei sunt fratii nostri, dar cu mai multe defecte. Poate ca nici nu este vina lor, poate ca o parte din vina o avem noi, astilaltii care ne straduim sa fim "buni", fara defecte...

    A pune o eticheta presupune a fi lispit de onorabilitate?
    Lipsa de onorabilitate, in opinia mea, este cea in care sapiensul nu este sincer si recurge la ipocrizie tocmai pentru a pastra o aparenta!

    Pai daca nu reusim sa mentinem macar scheletul ala vertical, de ce ne mai straduim sa-l imbracam?
    Pentru ca ne plac ambalajele? Sa acoperim goliciunea?

    :))
    Dap.
    Asta ar fi fost culmea, sa se-auda vocea lui Dumnezeu spunand: "robul meu, nu face gratar in balcon, ca afumi perdelele vecinilor si au costat o avere"!
    :))

    Scheletul este sfaramat prin sufragerie, dar omul are grija sa nu faca gratar in balcon, sa nu deranjeze vecinii!
    :))
    Pana nu vom invata sa gandim frumos, pana cand se va intelege ca educatia nu inseamna dresaj ci deschidere a mintii copilului prin exemple si prin a-l determina sa-si foloseasca singur minunea din dotare (creierul), mai avem paine de papat, muuulta.

    Aparent am comunicat in contradictoriu!
    :))
    Spunem aceleasi lucruri, folosind cuvinte diferite... pe ici, pe colo, exemple diferite.

    arcadia, te rog, mai vreau o citronada!
    :))

    RăspundețiȘtergere
  21. :)
    Iertare pentru ca am scris asa de mult... "fierbe sangele" de la atata canicula!

    RăspundețiȘtergere
  22. Pfoai! Mă-ntorc eu după o zi istovitoare de muncă şi ce văd? Ies aburi din blog! :D

    Băieţi, bravo, îmi place că n-aţi lăsat lucrurile să se răcească în vremea ce-am lipsit, să mai faceţi de astea că ne place. :)



    p.s. Melania, să vorbim încet, să nu-i încurcăm pe domni :P
    Hai că vin eu pe la tine cu un ceai de tei, să mai stăm de vorbă :D

    RăspundețiȘtergere
  23. Otravitoare?Tu?Nu.Adevarul este otravitor.Pentru unii.La noi ploua de doaua saptamîni,eu sînt în faza întelegatoare.Canicula se anunta pe luni,cel tîrziu :D
    Eu nu etichetez pentru ca-s zgîrcita si ecologista.Asa ca,daca Ion freaca menta,îl fac puturos în fata...ce atîta risipa de hîrtie :P
    De aia ma iubeste lumea =))

    Daca treceai si pe la mine cu ceaiul de tei îmi pastram macar coerenta,asa va trebui sa cititi printre rîndurile de Barolo :D

    (Ce?...aud vreo eticheta...ceva?
    A fost doar juma' de paharut.Dar la mine are efect!)

    RăspundețiȘtergere
  24. Deja am ajuns cu tot cu tine la Melania, ţi-am făcut o intrare triumfală, cu sticla de Barolo :D
    Să ne facem mangă, deci! =))

    RăspundețiȘtergere
  25. Arcadia, draga mea,
    S-a scris un roman, văd , la această generoasă temă..o vorbă spun și eu, mai degrabă întreb- rugăciunea asta este, mai ales pentru bărbați?
    Că din câte văd, prea puține sunt adjectivele feminine..
    Să fie ei mai bogați în cele rele?

    RăspundețiȘtergere
  26. @Gina: Draga mea, femeile sunt egale cu bărbaţii în toate cele, inclusiv! (sic!) :D

    Aşa s-a nimerit cu adjectivele, genul n-are nicio relevanţă în cazul în speţă :)

    RăspundețiȘtergere
  27. arcadio, esti bine? cine mi te-a suparat? :-?

    RăspundețiȘtergere
  28. @Georgiana: Îs bine, drăguţă, fusei o ţâră amărâtă, da' mi-o trecut :P
    Seară şi we fain să ai! :*

    RăspundețiȘtergere
  29. Bun Barolo ăsta. Dar mi s-a cam urcat la cap și am pierdut șirul comentariilor.
    Cu etichetele deci...
    Aveți idee, se mai poartă alea la vedere, brenduite, sau s-a revenit la cele de interior, discrete și utile: ”A nu se spăla în mașină, a nu se călca, a nu se...”? :-?

    RăspundețiȘtergere
  30. Si eu cred ca felul in care reactionam ca adulti este strans legat de felul in care am fost crescuti, de mediul in care am crescut. Fireste ca si experientele de dupa copilarie iti pot modifica gandirea, felul de a fi, in bine sau in rau.
    Eu ii comparimesc pe cei care nu vad decat dusmani in jur, pe cei care se feresc de toata lumea, mai putin de ei, de cei care nu se pot bucura de un zambet. Cred ca le e foarte greu sa caute mereu dusmani si cred ca isi irosesc prea multa energie urand, cand ar putea sa se incarce de energie, iubind.
    Dar sunt sigura ca eu cunosc cateva persoane care si-ar putea incepe rugaciunea seara ca in postarea ta.

    RăspundețiȘtergere
  31. Cine are ochi (si un pic de inima) , sa citeasca printre randuri mesajul tau...

    RăspundețiȘtergere
  32. Fato, parca ti-am dictat eu, prin telepatie, articolul asta!!! ... exact la momentul potrivit, starnind lupii moralisti din barlogul lor :(

    RăspundețiȘtergere
  33. ai, ai, ai , caldura mare , dom'le
    dar si cand te-oi racori... ;)
    imi re vin ( or ce ai de soc)cand ti-o trece de naduf :)

    http://windwhisperer.wordpress.com/2011/02/07/si-ne-iarta/
    xx.j

    RăspundețiȘtergere
  34. @Melania: Bre, nu ştiu alţii cum sunt ;) da' mie mi se 'moaie inima când văd aşa, scris maaaare pe geantă LV, pe ochelari P şi pe tricou, cu "şvarovschi", D&G.
    Ţie nu? :O



    @anamaria: Da, clar că mediul în care-am crescut îşi pune amprenta pe felul în care gândim, dar ne mai şi autoeducăm, deci nu putem da vina exclusiv pe părinţi, bunici şi mătuşi dacă suntem intoleranţi şi înguşti în vederi.
    La urma urmei, zic iar, dacă am citit şi câteva cărţi în afară de Abecedar şi Sandra Brown, musai ar trebui să ne mai fi luminat pe alocuri :P



    @Roxana C.: He he he! Ochii şi inima la control, va să zică! :D



    @PeNe: Simţisem io aşa, că deştelke scriu fără mine, da' habar n-aveam că tu-mi dictai, bre! =))



    @windwhisperer: Gata s-o răcorit, bre! Furtună mare fu astă noapte :)

    RăspundețiȘtergere
  35. Eu n-am înţeles semnificaţia lui "P" pe ochelari! :)))

    RăspundețiȘtergere
  36. ha, ha, ha!
    cum stateam eu la serviciu si ma gandeam la lobelia bicolora, zic ''ia sa vad ce mai face oama''
    si cand intru si citesc, sa cad sub birou.
    doamne, ce usor e sa stai sa filosofezi in fata computeruli!
    spor!

    RăspundețiȘtergere
  37. @anonim: Data viitoare încearcă să filosofezi de sub birou =))

    RăspundețiȘtergere
  38. buna ideea, dar doar dupa doua shot-uri de tequila si sub biroul de acasa.=))

    RăspundețiȘtergere
  39. wow... chiar este caldura mare pe aici... dar... e bine...
    revin la... ce zisesem si intrebasei...
    conditionata de ceia ce numim pocainta... adica.. parere de rau si ferire de a mai repeta... unde este posibil... repararea unori consecinte...
    dragotea divina poate ierta absolut orice ticalosie... orcat de mare ar fi... atat timp cat exista pocainta pentru ea... zic eu... doar ca... de cele mai multe ori... ticalosii nu vor asta... dealtfel nici noi, cei ce ne considerma buni... si care avem nevoie de iertare...
    (ieri... am inceput sa citesc... iertati-ma ca nu sunt japonez... si imi place...)

    RăspundețiȘtergere
  40. @oovi: La noi e iarăşi frig, deci ferice de tine :D
    M-am liniştit dacă iertarea acoperă orice ticăloşie pe care o regret :)

    Cât despre George şi cartea lui, s-ar bucura dacă i-ai spune şi lui că-ţi place:

    http://georgemoise.blogspot.com/2011/06/multumiri.html

    RăspundețiȘtergere
  41. Uite aici, să studiaţi fenomenul farfuriilor zburătoare:
    http://www.youtube.com/watch?v=IQNrlXqfeyA&feature=player_embedded

    RăspundețiȘtergere
  42. e, bravo, vin si io lesinata de pe drum sa ma delectez cu ceva arcadian (desi apele se aratau tulburi din ce zicea pe wordpress p-acolo) si fac baldabac in ditai discutia. mno, atata va zic: eu sunt asa de obosita la ora asta, si am gasit casa asa de vraiste de la aia mici (mici pe naiba!) ca am zis, decat sa ii strang de gat mai bine numar un lotus, doi, si iaca! acu sunt zen! peace, man!

    RăspundețiȘtergere
  43. Ce tema si ce dezbatere intensa! Am avut si eu intentia sa arunc o vorba despre subiectul asta, dar mi-am "vazut de cratitele mele", pentru ca n-am avut suficiente cuvinte in buzunare sa explic cum sunt eu sau cum cred ca sunt altii. Si cum canicula nu mai e n-as putea explica plauzibil de ce sunt atat de "aprinsa". Raman cu placerea de a citi eseul si comentarille.

    RăspundețiȘtergere
  44. @omuldelamunte: Dragă omule, am rămas fără cuvinte, efectiv. Îmediat ce stabilim cum rămâne cu ura, ne apucăm de studiat fenomenul. E clar, foarte clar, că nu suntem singuri pe planetă. Îţi mulţumim mult pentru tema pentru acasă, te ţinem la curent cu studiul luminiţelor. Ţine aproape! =))



    @Zazuza: Pace, bre! Zen! Lasă dezordinea în plata ei, ocupă-te împreună cu noi de studiat OZN-uri! :P



    @Elena Toma: Dragă Elena, bun venit pe la noi, ia un loc în faţă, pe primul rând, să vezi bine la tablă.
    Poţi asista la prima oră, dar de la a doua e musai să iei cuvântul :D

    RăspundețiȘtergere
  45. Orice zi in care suntem sanatosi e o zi minunata. Orice zi in care reusim sa uram mai putin ca ziua de ieri este o zi miraculoasa, mirfica, zi ce ne aduce mai aproape de Dumenzeu, de mantuire.

    RăspundețiȘtergere
  46. Dragă Arcadia, în general (noi nu suntem în general se-nțelege :)) românul dacă nu se uită în ograda ăluilalt să-i dea note și să comenteze nu-i sănătos. Și apoi la dat note și la etichetat românul e tare sever că un-doi decretează că ălalalt nu-i prea în regulă. Și dacă nu-i în regulă știe el românu de ce (și aia cu vina ancestrală e, se pare, motivația principală). Sau românu știe exact-exact prin ce trece celălalt (mai bine ca el, normal!) și iar se pune pe aplicat etichete și pe dat sfaturi cu iz de habotnicie și intoleranță. Că atâta intoleranță ca la noi nu am mai văzut nicăieri... (știu, au și alții intoleranții lor, dar sunt puțini și marginalizați de societate).
    Îi e greu românului, să știi, că să te și uiți mereu în stînga și-n dreapta și să emiți verdicte cere atenție distributivă, putere de concentrare și uimitoare capacități analitice. Noi, românii, le avem că la urma urmei ne tragem din daci care erau cei mai tari între traci!

    RăspundețiȘtergere
  47. NOI nu am inteles nimic din spusele Invatatorului, asta e, poate o sa ne mai predea o lectie daca e destul de ingaduitor sau poate nu lasa corijenti?

    RăspundețiȘtergere
  48. Oof, abia astept sa ne mai povestesti despre niste negrese in varianta imbunatatita, ori macar despre o parcare in nspe miscari.
    Ca la filozofie ma pricep si eu, da'nu-mi gasesc cuvintele :))si devin plictisitoare...

    RăspundețiȘtergere
  49. astept urmatoarea postare ca aici sunt total pe din afara din lipsa de timp ca sa citesc tot .
    Am trecut doar sa-ti las un pupic !

    RăspundețiȘtergere
  50. @Anca: O, da, noi românii suntem cei mai dibaci daci între traci, nu mai e nimeni ca noi :P


    @Grig: La bună poposite pe meleagurile Arcadiei, fie-vă şederea plăcută şi de folos :D
    Cât despre corijenţe, eu cred că tre' să-nvăţam câteva lecţii, totuşi, ca să nu rămânem corijenţi :)


    @Stefana: Apoi nu pot nici eu numai să parchez, să exersez, mai tre' să şi filosofez :p
    Noroc că nu mnă ţine mult :D


    @Alm. Mă bucur să te aud. Sînătate si pupici şi pentru voi. :* :*

    RăspundețiȘtergere
  51. Embrace your inner, pardon, outter eticheta, I say! :)) Eu si etichetele mele ne intelegem bine :D Ba chiar zambesc cand le aud numele: naiva, fraiera (ca ma incapatanez sa ajut oameni care nu-mi dau nimic in schimb), usor de manipulat (I know you do it, it's ok), scortoasa (fiindca nu vreau sa vorbesc de rau pe nimeni) etc. Mai greu este cu acea ura care vine ambalata cu etichetele din postarea ta, Arcadia. Ura aia ar trebui etichetata ridicola :P

    RăspundețiȘtergere
  52. @Mirona: Te asigur că stai foarte bine cu etichetele, eşti, cum s-ar zice, "de firmă" :))

    RăspundețiȘtergere
  53. Arcadia, daca tot a nins, am senzatia ca vine Craciunul! Si, pentru ca antevorbitorii mei si-au exprimat deja preferintele literare, vin si eu cu a mea: mi-e dor sa-ti citesc reflectiile de gazda perfecta! :))))

    RăspundețiȘtergere
  54. @Mirela: He-he-he! Zăpezile de altă dată! :P

    RăspundețiȘtergere
  55. "Şi cum uneori Dumnezeu ni se pare foarte ocupat, iar dreptatea întârzie să fie împărţită, sărim noi să-L ajutăm, cu dragă inimă. Ne suflecăm mânecile şi ne pumen pe treabă. Luăm etichete, markere permanente, super glue şi lipim etichete pe semenii noştri." Asa glasuia Arcadia.
    E drept ca trebuie sa ne punem pe treaba, nu a noastra, ci a lui Dumnezeu, sa-I luam o parte din atribute, nu? Ca doar am terminat cumva de facut curat in propria ograda si trebuie sa dam o mana de ajutor pentru curatit ograda altora sau ograda Lui. In schimb, poate ca nu e prea rau lipitul de etichete pentru a avea acces ordonat la informatii. Adica punem eticheta pe sertar, pe exteriorul sertarului. Iar apoi sertarul cu pricina e deschis cu o presetare doar pentru a depozita alte informatii.Despre nationalitate sa zicem. "Toti...sunt". Apoi in veci de veci amin nu am fi dispusi sa schimbam o eticheta. Asta mi se pare cel mai dureros si mai periculos. Devenim "batrani" si rigizi la 30 de ani. Poate ca e totusi benefic.. Potential energizant, adrenergic, pentru ca de fiecare data cand intalnesc categoria cu pricina, mie mi se ridica parul la 220 V si sunt pus in situatie de lupta. Mai mitraliez pe cate unul si-l pun pe saracul ranit sau muribund in sertarasul dat. Nu e rau, nu? Ma valorizez. Ca e mult mai putin cronofag si dureros lipitul de etichete pe frunte vecinului ca aruncatul hoiturilor de prin propria ograda. Nu poti fi miop cand lipesti etichete alaturi si in acelasi timp sa ai pretentia ca in camara sufletului n-ai gasi nici o urma de praf existential.
    Lipitul de etichete e o munca remunerata ieftin. Din pacate. Un dirijor avea obiceiul sa isi invete coristii sa isi ridice muzica spre sus, sa priveasca spre sus, fiind convins ca doar muzica venita de sus va reusi sa imbogateasca inima publicului.

    RăspundețiȘtergere
  56. (continuare, sorry, Comentariul arcadian nu suporta mai mult de ...n caractere, desi word counterul era de acord era ok.)

    Am cunoscut recent un personaj de legenda care ne invata sa ne ridicam ochii cand trecem prin viata. Ar fi vrut sa scrie o carte si sa o ilustreze cu imagini inedite ale lumii unui mare oras vazuta dincolo usa de intrare a cladirilor. "Uita-te sus" imi spunea in timp ce ne plimbam pe stradute inguste strajuite de lampadare in lumina diafana a amurgului. Cu el locurile pe care le batusem cu piciorul atata vreme capatau alte fatete, alte culori, alte sensuri. Pe el il interesa sa cunoasca oamenii indiferent de rasa, culoare politica, regiune, etc etc etc. Se plimbase mult la viata lui, cunoscuse oameni si le stia si bunele si relele. El era insa fascinat de partile bune. Nu se dadea in laturi sa enunte constatari personale legate de pasiunea pentru munca a unor popoare de exemplu. Asta nu il impiedica insa sa ma invete sa cunosc obiceiurile popoarelor, sa le vizitez locurile, sa ma minunez de natura, sa pastrez tot ceea ce este constructiv. Pe ici si colo isi presara povestirea cu nume sonore ale lumii pe care avusese ocazia sa le cunoasca. Nu era o modalitate de a se pune in evidenta, ci de a ne spune ce avusese de invat de la cutare sau cutare personaj - oameni de renume in lumea artei, a politicului, etc sau simpli tarani pe care i-a cunoscut intr-un restaurant satesc unde intrase sa-si ia pranzul.
    Incercam recent sa amintesc in treacat unor amici diverse povesti de viata. Unul dintre ei mi-a spus : "Eu nu am timp sa ascult istorii despre preocupari atat de marunte. Viata este prea scurta pentru cate sunt de cunoscut ; oamenii care nu isi ridica ochii de la plamaditul de tina nu sunt imprejurul meu. Nu am timp de asemenea indeletniciri."
    Cred ca ar trebui sa lasam tinutul ceasloavelor altora in treaba lui Dumnezeu si sa ne vedem de lipit etichete pe propriile cutii de pantofi (vezi postarea cu pricina a Arcadiei). Munca migaloasa, dar ce e mai interesant sa realizezi ca de fapt propria-ti camara de pantofi a devenit o camara cu sertare automate ale caror circuite se interconecteaza si iti scot automat pentru o seara la Metropolitan in New York perechea de pantofi care sa se asorteze cel mai bine ca si culoare, stil, material, format, etc la rochie, la anotimp, la culoarea costumului partenerului?

    RăspundețiȘtergere
  57. @oneway: Şi-acum eu ce să mai zic, că ai spus tu, tot, bine. :D

    RăspundețiȘtergere
  58. Si daca iti spun ca ai dreptate, tot eticheta se cheama ca ti-am pus. Bune, rele... etichete se numesc. De aia zice la legea karmei ca tre' sa fii detasat, pentru ca altfel o iei de la capat.

    Cine am fi noi fara dualismul asta?

    RăspundețiȘtergere
  59. @robert: Decât fără etichetă deloc... :P
    Trăiască dualismul, deci! :D

    RăspundețiȘtergere
  60. Multumesc pentru lista. Chiar ma intrebam cum sa fac si pe cine sa urasc. Pana acum o faceam haotic, fara randamanet. De azi o sa urasc eficient.

    RăspundețiȘtergere
  61. @Radu: Io-ţi recomand să te laşi păgubaş, c-am încercat eu şi nu-i nicio sfârâială cu urâtul sistematic :))
    Mai bine hai să bem un ceai de tei şi să ne zâmbim cu toţi dinţii :D

    RăspundețiȘtergere