miercuri, 16 februarie 2011

Ce vrei sa te faci cand o sa fii mare ?

Cony mi-a pasat o altă leapşă în care-mi cere să spun ce mi-am dorit eu să devin în viaţă, care au fost visurile mele şi cum s-au schimbat ele de-a lungul timpului.

Prima dată când am fost întrebată oficial ce vreau să mă fac când o să fiu mare a fost la grădiniţă, în vremea şederii mele la bunicul cu ochi la spate.
Mi se părea fascinant cum poate el să facă tot felul de lucruri, cum orice poruncea el se executa fără comentarii şi cum avea el o cutie mare de lemn în care nimeni nu ştia ce se ascunde pentru că o ţinea mereu încuiată. Aşa că prima mea dorinţă a fost să mă fac bunic, toată lumea să asculte de mine şi eu să pot face orice.

În etapa a doua mi-am propus să mă fac vânzătoare, ca să-mi pot lua tot ce poftesc de pe rafturile magazinului, fără să plătesc.

(Nu mă pot abţine să vă spun că în vremea aceasta şi soră-mea avea aspiraţii la fel de promiţătoare: voia să se facă ţigan, să aibă o căruţă cu coviltir cu care să se plimbe prin lume cât şi unde ar fi vrut).

Apoi, văzând-o pe prietena mamei care ne zicea nouă "moţatelor!" şi avea părul galben şi tapat, pantaloni bleu foarte evazaţi şi buzele foarte roşii, mi-am dorit să mă fac şi eu profesoară. Eram decisă să-mi umflu părul şi mai tare decât ea, să mă dau cu ruj şi mai roşu şi să port pantaloni şi mai evazaţi, să se mire toată lumea din cancelarie când o să intru eu cu catalogul plin numai cu note de 10. Ăsta a fost, să zicem, cel mai de Doamne-ajută vis pe care l-a incubat căpşorul meu sărman.

Nu ştiu exact câţi ani aveam, dar ştiu că de câte ori îl vedeam pe tata la volan, cum conducea el aşa, relaxat şi cu ţigara-n mână, cum ştia el să repare orice bujie, orice carburator şi orice condensator, visam zi şi noapte să mă fac şofer, şă ţin un cot pe geam şi să trag din ţigară, gonind pe şosea şi făcând depăşiri. Doamne, ce-mi mai plăcea să mă uit la şoferii pe care-i depăşea tata! Nu pricepeam eu de ce depăşiţii îmi zâmbeau, că eu în ascunsul gândului le ziceam prăpădiţi şi mă uitam cu dispteţ la ei.
(Visul cu fumatul mi l-am împlinit foarte repede, furând ţigări de la tata din torpedou, dar cu şofatul a trebuit să mai aştept nişte ani).

Cel mai ascuns vis al meu a fost să devin secretar de partid. Despre visul ăsta n-am spus decât unchiului meu de la Piteşti când a venit odată în vizită la noi dar el m-a certat şi mi-a zis că nici vorbă, să-mi aleg altă meserie, că secretarii de partid mănâncă numai căcat, mă scuzaţi. Noa, cum meniul nu mi se părea prea atrăgător, am renunţat, deşi de gustat am gustat totuşi, fără prea mari satisfacţii, în vremea cât am fost secretar UTC.

Ultimul vis din seria eşecurilor mele profesionale de care vă mai povestesc este visul de-a deveni cântăreaţă la acordeon. Îmi amintesc perfect: în bucătărie la bunici, la nunta fratelui mamei, fraţii Strâmbu, muzicanţii. Octavian, Eugen şi Petru. Când l-am văzut pe Eugen, cum rupea el acordeonu-n două şi cum cânta de-ţi rupea inima, fugărind cu degetele pe toate clapele şi butoanele alea, mi-am jurat că dacă mai cresc un pic, cât să pot căra în spinare lădoiul cu acordeon, nimic altceva nu vreau să fac în viaţă decât să cânt la nunţi şi să văd oamenii dansând fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Mă uit cu jind la căpşoarele deştepte ale fetiţelor din ziua de azi care-şi doresc să se facă doctoriţe, cântăreţe, modele, iar cele mai curajoase, poliţiste, astronauţi, grăniceri.
La vârsta lor eu aveam cu totul alte vederi.


66 de comentarii:

  1. Fain. Eu doream sa ma fac sofer, regizor de comedii (nu de altceva, numai de comedii), actor, scenarist, portar de fotbal. La toate astea imi spuneam ca ori sa devin al mai bun din lume la asa ceva, ori deloc. A iesit a 2-a varianta. Acum mi-ar placea sa fiu pilot de raliuri, sofer, taran (fermier), actor, cameraman, psiholog - sexolog. Daca maine as face rost de 5.000.000 de euro mi-as face o rulota pusa pe un camion Kenworth, Peterbuilt, Mac sau chiar Scania si as strabate intreaga lume cu el.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Eugen: Dragul meu, viaţa e ca o roată, se învârte, eu am ajuns iar să-mi doresc să devin bunic =))

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc de rapsunsuri, Arcadia ! Foarte nastrusnice ideile tale despre ce ai vrea sa fii !

    RăspundețiȘtergere
  4. ... cred că în curând o să deschid robinetul şi va curge întâi de toate o leapşă! :D...
    deja încep să mă întreb dacă există temă pentru care să NU SE POATĂ face o leapşă... cred că nu există... în curând vom fi bântuiţi de lepşe...
    în fine
    da, acuma simt ceea ce scrii, cu un singur cuvânt: savuros; asta e peste şi pe lângă "laudele" de acu' câteva zile...
    mai vin pe-aici,... e voie?...

    RăspundețiȘtergere
  5. Aia cu bunicul mi-a plăcut mie tare, poate și pentru că eu vroiam să mă fac pensionar... și să mă fac cântăreț a fost o pasă... dar nu cu acordeonul ca tine :))

    RăspundețiȘtergere
  6. Aia cu secretarul de partid m-a dat pe spate! =)) Râd pe-nfundate să nu-mi trezesc odoarele (ei n-au nici o vină că eu am insomnii).

    Nu mai ştiu câţi ani aveam când visam şi eu să-mi cumpere mama o orgă, să-mi fac formaţie şi să cânt pe la nunţi. O vreme am oscilat între orgă şi baterie (tobe). =))
    Ah, şi să nu uit, pentru că eram fan Senna mi-am dorit în disperare să devin pilot de formula 1. :D

    RăspundețiȘtergere
  7. He he, eu am banuit ca "a te face mare" avea referinta la varsta nu la kilograme. :)
    Si la kilograme m-am facut destul de mare, asta daca ar conta abmele sensuri ale expresiei. :)

    RăspundețiȘtergere
  8. @Victor: Da, lepşele nu se vor termina niciodată :D
    Îţi mulţumesc pentru vizitele onorante :)




    @cirstiandima: Iacătă că am avut năzuinţe comune, care au toate şansele să ni se împlinească. Mie mai curând :D



    @Dara: Cred că am acceptat orele de pian în copilărie numai pentru claviatura care semăna cu cea a acordeonului mult râvnit =))
    Pilot poţi deveni, chiar dacă nu în F1. :P

    RăspundețiȘtergere
  9. @Eugen: Păi fiecare poate s-o ia în ce sens vrea. În sensul sugerat de tine aici mărimea fizică este subânţeleasă deja din titlu, fiind deci un "must" :D

    RăspundețiȘtergere
  10. @Vasile Covaciu: Ştii cum se spune: de la o vârstă rămâi doar cu amintirile din copilărie :D

    RăspundețiȘtergere
  11. Asta era intrebarea de care ma temeam cel mai mult cand eram copil (mic). Mie-mi era atat de bine asa mica incat singurele motive pentru care as fi dorit sa cresc erau: sa nu-mi mai fie mari pantofii mamei si sa pot sa ma dau cu oja.
    Mai mare un pic, am inceput sa-mi doresc sa lucrez pe o macara (de, am crescut cu melodia "macarale... rad in soare...).
    Apoi m-am jucat atat de mult, ca in liceu m-am trezit ca musai trebuie sa devin si eu macar ceva, daca nu cineva.

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu te cunosc mult mai inventivă şi originală ca să fie nevoie să apelezi la "lepş-urile" astea=))

    În plus, la cât te cunosc, în lista năzuinţelor tale vitale, constat că ai sărit peste etapa în care îţi doreai să repari tot ce stricai ;)
    (Ca să nu crezi c-aş fi prea subtilă, mă refer acum la faza reparatului bietului nuc a cărui cracă s-a rupt de la bălăngănitul leagănului supraîncărcat =))).

    Despre năzuinţele mele îţi pot spune numai ce am urât mai mult ... să mă fac croitoreasă :( Şi asta, numai din cauza lui taică-miu care, atunci când veneam cu carnetul de note să mi-l semneze, îmi spunea:" Semnează-ţi-l singură că doar nu înveţi pentru mine ... altfel, te dau la tanti-ta Nela să te faci croitoreasă".
    Acum, nu că aş fi foarte încântată de ceea ce "m-am făcut"! :D

    RăspundețiȘtergere
  13. Foarte bun gandul legat de secretarul de partid!
    Si astazi este de actualitate.

    RăspundețiȘtergere
  14. Te cred ca te-ai face bunica dar de soacra ce zici?!

    RăspundețiȘtergere
  15. păi, şoferiţă eşti, părul ţi-l poţi tapa chiar şi acum fără să fii profesoară, pentru bunic ai tot timpul, nu-i grabă, iar un fel de cântăreaţă la acordeon eşti deja, doar că în loc de clape îţi fug degetele pe taste când scrii articolele de pe blog, de nouă ni se rupe inima sau dansăm până la adânci bătrâneţi, după cum ne cânţi tu...

    RăspundețiȘtergere
  16. Hehe, tu chiar ai fost perseverenta :D Eu am avut un singur "vis", sa ma fac...tractorista :D
    Inca nu mi s-a implinit, dar timpul nu-i pierdut :))

    RăspundețiȘtergere
  17. Bine că n-o știai pe fiica mai mare a lui Băsescu la vremea aia, că poate era în listă și "vânzătoare anterioară"... :lol:

    RăspundețiȘtergere
  18. Cin să fie, domne, unchiu de la Pitești? Că doar n-o fi chiar soțul prietenei mele? Sau un fost profesor de economie politică?
    Hai că mor de curiozitate, Arcadia..

    RăspundețiȘtergere
  19. @anamaria: Frumos spus să devii "ceva" sau "cineva". :)
    Bine c-ai crescut şi poţi purta pantofi cu toc cui şi ojă pe unghii :P



    @PeNe: Păi am mărturisit că am ami avut şi alte năzuinţe dar că n-am amintit decât o parte dintre ele.
    Acum, ca să fim o clipă sinceri, câţi dintre voi vă puteţi lăuda c-aţi reparat un nuc? Ha? :))
    Cât despre a deveni croitoreasă, la mine a fost o năzuinţă pe care mi-am împlinit-o şi încă îmi place să fiu. :D


    @Virtualkid: Da, e unul din cele mai bune sfaturi pe care le-am primit în viaţă =))



    @catalina: Soacră o să fiu înainte să fiu bunică :D Te ţin la curent cu evoluţia :P



    @puideblog: Dacă pui aşa problema, sunt un om "multilateral dezvoltat", chiar dacă n-am amai ajuns secretar de partid :D



    @droopina: Eu n-am fost perseverentă, am fost inconsecventă =))



    @delta: Bun venit! tare asta cu vânzătoarea anterioară! =))



    @Incertitudini: Pe unchiul de la Piteşti îl cheamă de-adevăratelea Vasile şi a făcut la viaţa lui săpături geologice nu politice :D

    RăspundețiȘtergere
  20. ah, eu am vrut doctorita, dar a reiesit ca nu mi-a placut nici chimia, nici acele sau bistruriele, cantareata - dar n-am voce :)), desi iaca, in ziua de azi asta n-ar mai fi fost un impediment. arheolog mi-a mai trecut prin cap, dar si meteorolog. de unde naiba imi veneau numai chestii d-astea prin cap, nush. cred ca voiam sa fie numai vara si credeam eu ca meteorologii, ca si vanzatoarele, pot lua de pe raft ce fel de vreme vor ei :)

    RăspundețiȘtergere
  21. @Zazuza: Cum ziceai, nu contează că n-ai voce, cântăreaţă încă te mai poţi face :D
    WExotice meserii visai, pupa-te-aş! :D

    RăspundețiȘtergere
  22. Na ca m-am contaminat! Am scris si eu doua chestii, desi, citind comentariile recente, brusc mi-am amintit c-am mai vrut sa fiu arheolog si scafandru! :)))

    RăspundețiȘtergere
  23. @Mirela: E un virus foarte periculos, ai grijă! :D

    Măi, ce imaginaţie sănătoasă aţi avut toţi! Încep să mă jenez de năzuinţele mele amărâte :D

    RăspundețiȘtergere
  24. Apropos de nazuinte. In copilarie, cand paream ca nu prea am chef de carte (de scoala, ca pe aia beletristica o topeam) mi se prevestea un viitor maret ca femeie de serviciu. Frati-miu urma sa devina gunoier. Motivant, nu?!

    Aia cu ordinea fireasca soacra-bunica nu tine de vointa domniei dumneavoastre, ma tem. :)

    RăspundețiȘtergere
  25. @catalina: Cred că ai mei s-au temut să nu ajung la puşcărie! =))

    Cât despre ordinea aleatoorie soacră-bunică, ai dreptate :P

    RăspundețiȘtergere
  26. A, si tobosar intr-o trupa de rock as mai vrea sa fiu...

    RăspundețiȘtergere
  27. @Eugen: Ei, păi dacă e pe-aşa, eu vreau să fiu grădinar la Versailles :D

    RăspundețiȘtergere
  28. @ Mirela: ia uite ca si altii visau sa sape dupa vestigii :)). hihi, ce nostalgii am avut odata cand am tradus niste materiale pentru un institut arheologic... :))

    RăspundețiȘtergere
  29. Eu imi doream sa ma fac ... cantareata de muzica folk. Visam sa cant in Cenaclu Flacara, de aceea nu am tacut pana mama nu a acceptat sa ma dea sa studiez chitara. Aveam vreo zece ani.

    RăspundețiȘtergere
  30. @Gabriela: Bine-ai venit! Am fost la un pas să te confund cu o veche Gabrielă de pe-aici :D
    Dacă eu mi-aş fi urmat visul cu acordeonul iar tu pe cel cu chitara, poate că ne-am fi întâlnit azi pe la vreo televiziune, pentru programul de Revelion =))

    RăspundețiȘtergere
  31. De un tobosar nu ati fi avut nevoie?
    :D

    RăspundețiȘtergere
  32. Arcadio, dac-o puneţi, bre, de-o formaţie, ştii unde poţi găsi o dansatoare la stâlp, da? =))

    RăspundețiȘtergere
  33. @Eugen: Ba, cum nu? Ce formaţie e aia fără tobe? :D


    @PeNe: Şă ţii telefonul aproape, să te putem solicita pentru programul artistic =))

    RăspundețiȘtergere
  34. Eu vroiam sa ma fac scriitoare. Atata doar ca nu-mi suportam scriitura :)) Nu mai am nimic de atunci, am avut grija sa rup/arunc la gunoi toate probele incriminatoare :D

    RăspundețiȘtergere
  35. Ei, eu n-am avut vise așa de grandioase. Voiam să mă fac profesoară de engleză, dar nu mi s-a arătat. Aaa, și am mai vrut să mă fac cântăreață. Lălăiam toată ziua prin casă până m-au reclamat vecinii. Așa că mi-au fost înnăbușite din fașă aspirațiile artistice, deci, m-am făcut doftor.

    RăspundețiȘtergere
  36. @Mirona: Ei, asta nu e bine! Că ai aruncat probele, vreau să zic.
    Iar despre suportarea scriiturii, trebuia să ne laşi pe noi, cititorii, să decidem.




    @silavaracald: Cum ziceam, aţi fost nişte copii cu viziune!
    Văd că sub diferite forme (acordeon, pian, voce, tobe, etc) muzica e un fel de fir roşu care uneşte toate aspiraţiile copilăreşti :D

    RăspundețiȘtergere
  37. Pe la vreo trei ani, dsupă ce am zburat cu avionul, am decis mă fac "şofert de avioane". N-am ajuns decât ... aeromodelist!

    RăspundețiȘtergere
  38. Dispteţ, zici!
    Bunic, vanzatoare, profesoara... am inteles! Dar pana la urma ce a fost sa fie?

    Cat despre fetitele la care te uiti cu jind, cate vor ajunge modele, saracele de ele? Poate doar politiste... ca sa tina cu Dinamo, bineinteles :D

    RăspundețiȘtergere
  39. @Zamfir: Iacătă, domnia ta ţi-ai împlinit, oarecum, visul. Faine pasiuni ai avut în viaţă, bre! :)



    @robert: Da, dispteţ zic! :D
    Până la urmă m-am făcut blogger! =))
    He he he! Hai ai noştri! :P

    RăspundețiȘtergere
  40. Toți bărbații dragi ție se numesc Vasile?
    p.s.ziua primului nume din an!

    RăspundețiȘtergere
  41. @Incertitudini: Se pare că am eu ce am cu numele de Vasile. :D

    RăspundețiȘtergere
  42. si eu am avut ganduri de soferie... de tambalagiu... si alte asamanatoare copilarii...
    pana la urma... parintii mi-au ales domeniul de activitate... constructor... si nu e rau deloc...
    oricum... daca as mai fi copil... as alege medicina... mi se pare cea mai nobila activitate... evident... facuta cum trebuie...

    RăspundețiȘtergere
  43. Am tot amânat să comentez pentru că am tot încercat să-mi amintesc în ce film (!) am văzut un copil cântând superbissim la acordeon (era ceva kirghiz... o chestie de-asta exotică, prin savană, într-o iurtă), dar n-am reuşit cu nici un chip. Păcat, că momentul era splendid.
    În loc de iurtă, bucătăria bunicilor tăi. În loc de tatăl cu trăsături asiatice, Eugen. În locul fetiţei kirghize, tu. :))))
    [Rămâne să revine în caz că-mi recapăt memoria...]

    Cât despre mine, eu am avut un singur vis: vânzătoare la cofetărie. Vis ratat. Dar nu-i târziu. :) Deseori mă bate gândul să mă retrag din lumea civilizată foarte (iar la pensie, asta se va întâmpla precis). Atunci poate m-apuc de făcut şi vândut acadele (bune cofeturi!).

    RăspundețiȘtergere
  44. Se pare ca tricoul ala cu Dica inca iti da fiori... Sa inteleg ca Neuro-nul e un fel de Politia Blogurilor si vegheaza =))

    RăspundețiȘtergere
  45. Da, intr-adevar, muzica este cea care ne atrage pe noi toti, caci este imposibil ca cineva sa urasca muzica. Eu nu stiu pe nimeni care sa nu aiba nicio categorie de muzica preferata, fie ca este vorba de muzica clasica, populara, pop, rock sau oricare alta. Si in plus, am invatat la facultate ca in domeniul muzicii creativitatea este exprimata in formele ei maxime, adica in niciun domeniu nu exista mai multa creativitate decat in muzica.

    RăspundețiȘtergere
  46. @oovi: Hmmmm... constructor zici? Ştiu cum vine asta! :P
    Deşi nici ţambalagiu nu era rău :P



    @Teodora: Nu ştiu despre ce film vorbeşi dar dacă-ţi aduci aminte poate îl văd şi eu.
    Cât despre cofeturi, bună treabă!



    @robert: Ha ha ha, ai ghicit, la Neuron îmi era gândul când am ezitat să fac galerie lu' Dinamo =)) =))



    @Eugen: Da, muzica e un limbaj universal, toată suflare e sensibilă la un anumit gen. Sau la mai multe :D

    RăspundețiȘtergere
  47. Ti-am lasat o "leapsa" pe blogul meu...pupici! :))

    RăspundețiȘtergere
  48. @Anima: Văleu, bre, nu-mi lăsaţi timp nici să respir! :D
    Mă duc să văd. :)

    RăspundețiȘtergere
  49. Stii ce e ciudat? Ca am ajuns cu totul altceva decat am vrut vreodata sa fiu cand urma sa devin mare ;)

    RăspundețiȘtergere
  50. @teonegura: Da, e ciudat, stiu din proprie experienta :D

    RăspundețiȘtergere
  51. "Arcadio,muica" cred ca ma "soresc" cu sora ta si io vroiam la tigani cu caruta cu coviltir,mi se parea intruchiparea libertatii
    Sa nu te bata nimeni la cap sa-ti faci curat pe birou,sa nu te puna sa faci ordine in camera
    Cand ti se parea prea murdar sau prea inghesuit iti mutai caruta(genial mod de viata)
    Ceva nostalgii ma mai colinda si azi,drept care caruta cu coviltir e"buburuza" care are vreo 60 de cai putere si care nu-i atat de pitoreasca ca o caruta ,dar curinde in sezonul de migratie ceva blanoase si o multime de ghivece pt care se deschide sezonul de "transhumanta"
    E drept ca nu prea pot dormii in buburuza,ca nu pot sa fac foc sau sa ma campez pe malul unui rau sau sa calaresc pe frumosii mei bividii,dar cum traim in epoca masinilor........ne mai ajustam visele
    Vise ce sa ma fac am mai avut si chiar le-am indeplinit)sunt ceea ce mi-am dorit sa devin de la o varsta frageda)
    Dar ma gandesc ca de fapt implinirea mi-ar veni daca m-as face hot sau parlamentar(ceea ce in mare majoritate a cazurilor e sinomin) sau poate........proprietar de forum
    Cum inca sunt tanara imi pot implini "visele"
    Daca insa ma gandesc bine ..........ultima meserie care mi-o voi alege spre sfarsitul vietii e cea de ..........copil :D
    Tu bunic si eu copil.........sa-ti trimit datele pt adoptie?:D:D:D(asta ca sa ne implinim amadoua visurile?)

    RăspundețiȘtergere
  52. Aşa e'n viaţă: se întâmplă ceea ce nu vrei şi te trezeşti ceea ce nu ţi-ai dorit niciodată :(

    ... şi, uite-aşa, am ajuns eu ce n-am vrut din cauza unei înţelegeri cu tata, iar cu tine, din cauze nefaste independente de voinţa mea, să nu pot socializa decât aici, pe blogul tău :(

    RăspundețiȘtergere
  53. Hai cu chestionarul...steapta oamenii...Proust, astrele... :))

    RăspundețiȘtergere
  54. @Elfa: Noa, măcar unul care s-o făcut ce-o visat! :D
    Cât despre visele bătrâneţii, poate se mai schimbă până ajungi anii :P


    @PeNe: Ei, hai să nu dramatizăm, totuşi! :D


    @Anima: Bre, m-aţi omorât cu lepşele astea! Iar asta a ta are şi jde întrebări, tre să-mi adun curajul să mă apuc de ea. Iar cu timpul stau prost, deci nu fi nerăbdătoare :D

    RăspundețiȘtergere
  55. Bre, nu dramatizam nimic... e pura realitate impura =))
    Deci, mai da si tu pe "acasa" ca nu mai am cu cine ma hlizi :( (o tin ca tuta pe mormant, nu =)))
    Nu vezi ca si Elfa s-a suparat ca un copil, desi nu mai e demult copil(nu-i mai mica decat cu 4 ani fata de tine) si vrea sa devinaa tot copil la batranete :(

    ps. Ca o sora de cruce (rosie =))) mai mare ce sunt, iti sugerez sa mai lasi lepsele astea in pace si sa abordezi subiecte interesante. De exemplu, ce-ar fi sa discutam despre ... prietenie :

    RăspundețiȘtergere
  56. @PeNe: Chiar că te-ai cocoţat pe idee şi-o cloceşti cu preţul vieţii! =))

    Cât despre scris, tocmai mă pregătesc să fac mărturisiri. Ţine aproape! :D

    RăspundețiȘtergere
  57. Pene nu m-am suparat deloc,chiar mi-e dor de tine si astept sa-mi fac loc in agenda
    Cat despre anumite "locuri" nu simt nevoia sa calc pe acolo cat timp sunt poluate de ifose de "stiinta luata en gros de pe net"
    Cum tin la moralul meu merg pe unde ma simt bine
    Candva am promis niste lucruri si ma tin de cuvant......in felul meu
    Cand esti intelept te feresti de locurile cu prosti :D(parca asa spunea un proverb indian)
    In privinta diferentei de varsta fata de Arcadia ...stai cam prost cu matematica,dar n-are importanta ,amandoua suntem niste dulci copile care inca zburdam....ca si tine de altfel
    Sa-ti trimit un trifoias mesaj de la elfi?
    ***

    RăspundețiȘtergere
  58. @Elfa: Bre, dacă blogul meu ţine loc de email sau telefon, tre să-mi plătiţi taxă de magazinaj, să ştiţi!
    Bulboase de primăvară, preferabil :D

    RăspundețiȘtergere
  59. Se accepta branduse ?
    Ca merg in Poiana sa fac rost de "bir"
    :D:D:D
    Ps Nu tine!

    RăspundețiȘtergere
  60. De doua luni tot vroiam sa-ti scriu un mesaj la leapsa asta...ba am uitat,ba nu am avut timp,ba lipsa de tehnologie,ba una,ba alta,si uite ca nu am ajuns.Cînd eram de-o schioapa îl iubeam pe Beethoven,si vroiam neaparat da devin dirijor,sa-i dirijez notele! =))

    Poate te înveselesti gîndindu-te cum as arata eu ca dirijor,si te încalzesti oleaca(asta daca raza de soare înca nu a ajuns!) =))

    RăspundețiȘtergere
  61. @maya: Deja m-ai încălzit imaginându-mi cum am fi arătat noi două: tu dirijând o orchestră iar eu, în chip de pianist, cântând Beethoven.

    Mulţumesc pentru raza de soare :*

    RăspundețiȘtergere
  62. Îţi spuneam acum două luni (!!!) că nu reuşeam să-mi amintesc titlul filmului în care o fetiţă cântă din tot sufletul la acordeon.
    Astă-seară, după lupte seculare care-au durat aproape treij de ani, m-am trezit din senin cu titlul filmului în minte. :)))

    Episodul la care mă refer este aici, începe la minutul 2 (şi durează cam un minut jumătate):
    http://www.youtube.com/watch?v=X2pJrkbUxVU&feature=related

    [îmi mai place şi faptul că atunci când vin musafiri, la fel ca la noi, copilul e pus să cânte, recite etc. :) Şi-mi mai place pisica din braţele băieţelului :)]
    Sper să-ţi placă. :)

    RăspundețiȘtergere
  63. @Teodora: Draga mea, îţi mulţumesc tare! Nu ştiam filmul, o să-l rog pe prunc să mi-l găsească, chiar vreau să-l văd.
    Mulţam fain! :*

    RăspundețiȘtergere