(Silavaracald, Arcadia te salută şi zice sărumâna pentru articolul care m-a inspirat, iată, să-mi fac înviorarea de dimineaţă a neuronilor.
Respect cu drag opinia ta, fiecare se apleacă asupra unei cărţi cu propriile aşteptări iar cărţile, ca şi alte întâmplări, pot avea efecte diferite asupra noastră).
Ca una care fac, uneori, însemnări pe cărţi, nu consider o dramă nici adnotările mele nici cititul unei cărţi adnotate.
(Cu amendamentul că o carte împrumutată trebuie păstrată cu sfinţenie, nu se scrie pe ea, nu se îndoaie, nu se pune pe oala cu smânână! :D)
Aşadar, ultima dată când am însemnat pe marginea unei cărţi a fost aseară, recitind Partea Diavolului (Denis de Rougemont) , neştiind că azi, dis de dimineaţă, voi citi despre obiceiul meu încălţată cu mocasini străini. :D
În capitolul "Vital" şi alte sofisme, am dat peste observaţia aceasta:
"De fiecare dată când descoperim un nou mecanism al vieţii devenim obsedaţi de ideea că "asta explică totul". Ciudată nevroză a omului modern! Ce e mai prostesc decât să crezi să explici conduita şi deciziile morale ale unui tot prin descrierea funcţionării unora din părţile lui, totdeauna ultimele analizate? Cine îţi dovedeşte că glandele te determină pe tine în mai mare măsură decât le influenţezi tu pe ele? Omul acesta are un caracter rău; puteţi spune că ficatul lui bolnav e cel care-l face să fie rău dar ştiţi la fel de bine că şi o mare furie deranjează ficatul. Cine a început? Cine e răspunzător de această decizie rea? Omul, sau ficatul lui?"
Pasajul m-a dus fulgerător cu gândul la părerea profesorului Emeran Mayer de la Universitatea California, despre care citisem mai devreme: "până acum, psihiatrii n-au căutat niciodată cauzele problemelor dedesubtul gâtului însă, în viitor, probabil că vom trata bolile psihice nu numai la nivelul creierului, ci şi la nivelul tubului digestiv" şi mai apoi la ce spunea profesorul Gomez-Pinillo că "alimentele acţionează asupra creierului ca un preparat farmaceutic".
Am notat pe marginea paginii trimiterea către cele două legături pe care le-am făcut în timp ce citeam, fără să consider asta un păcat impardonabil.
Mergând mai departe şi presupunând că la un moment dat voi împrumuta cartea cuiva care va citi adnotarea, opinez că dacă va cerceta cele scrise de mine nu i se va întâmpla nimic fatal.
Noa, iacătă, aveţi la dispoziţie două păreri diferite, la care o puteţi adăuga pe-a voastră, cu egală dreptate.
Lecturi minunate!
Eu nu notez/subliniez niciodata pe cartile citite, din doua motive:
RăspundețiȘtergere1. ceea ce am subliniat trebuie musai sa invat, ca poate ne va da lucrare (asta mi se trage din scoala)
2. sunt absolut convinsa ca altineva care va citi cartea subliniata/notata de mine va fi mult mai intelept decat mine si va descoperi sensuri care sigur mie mi-au scapat, sau va fi capabil sa noteze idei mult mai profunde decat ale mele... asa ca-i las pe ei, daca vor dori, sa noteze.
In schimb am citit cu mare placere niste cati ale unui var de-al mamei, super-notate, super-subliniate. A fost o experienta pentru mine, pentru ca am avut sentimentul ca am ajuns sa-l cunosc mult mai bine decat il cunoscusem pana atunci.
@anamaria: Io zic că tu vrei să împaci şi capra şi varza! :D
RăspundețiȘtergereŞi mai zic că tre' să mergi la psiholog să te scape de frica de extemporale =))
Deci (încep cu concluzivul ca o adevărată intelectuală ce mi-s! :D ), păreri și păreri, care, chiar dacă nu coincid, nu ne despart. Adevărul e mai mereu la mijloc. Nu bag mâna în foc că n-am adnotat nicio carte până acum, doar că nu prea obișnuiesc.
RăspundețiȘtergereDar, cum spuneam și ”dincolo”, le prefer pe cele evident parcurse, chiar cu mici însemnări pe ele, decât pe cele imaculate, nedesfăcute, necitite deci. (Observă că am încheiat rotund, tot concluziv, deși e doar o opinie. :D )
@silavaracald: Deci, da! =))
RăspundețiȘtergerePărerea aceasta nu ne desparte.
După aceste exprimări de opinii un lucru e cert: de câte ori o să-mi vină să scriu pe marginea paginii o să-mi amintesc (cu drag) de tine! :D
foarte faine ambele articole. primul gând: da' ce cărţi interesante citeşti tu, m-a făcut curioasă mai ales faza cu cercetarea la nivelul tubului digestiv, pe bune. sunt cărţile tale sau împrumutate?
RăspundețiȘtergerereferitor la notări, ştii deja că fac la fel, nu mă mai pot scoate acum:D cred că notiţele pe marginea cărţii pot fi oarecum comparate cu notele de subsol: pe unii îi deranjează, pe alţii îi ajută. dar nu văd de ce n-ar putea fi ignorate de cei din prima categorie!? ba au chiar o soluţie mai bună decât cu notele de subsol: să citească un exemplar nou, neînsemnat.
fac notiţe pentru mine în primul rând, dar nu exclud ideea că ar putea ajuta şi pe alţii. aşa că nu mă deranjează nici însemnările altora, sigur cu câteva excepţii: să nu fie înjurături sau mâzgăleli, să nu fie subliniată toată cartea (şi cu marker colorat pe deasupra)...chestii de-astea de bun-simţ.
@puideblog: Da, da da, unitate în diversitate! :P
RăspundețiȘtergereSunt cărţile mele, de vreme ce le adnotez, nu aşa am stabilit? :D
Notă: Asta e cartea pe care a caştigat-o Narnia la un concurs pe care l-am făcut eu ad-hoc odată, referitor la nişte poze. Am expediat cartea, dar nu s-a prezentat nimeni s-o ridice aşa că mi-a venit înapoi. Abia aseară am desfăcut coletul şi-am început s-o răsfoiesc iar. :)
Dacă viaţa o să mă întâlnească vreodata cu Narnia o să-i dau exemplarul însemnat sau o altă carte pe care şi-o va alege.
Nu fac niciodată însemnări pe cărţi, cărţile care îmi plac le consider cărţile sfinte ale mele.
RăspundețiȘtergere@Costea: Cred că mi-ai mai spus asta într-un alt context, am reţinut de-atunci.
RăspundețiȘtergereJur că dacă vreodată o să-mi împrumuţi vreo carte o s-o păstrez cu aceeaşi sfinţenie! ;)
3 chestii:
RăspundețiȘtergere1. Să mai ziceţi că nu există hazardul, coincidenţa, potriveala... Astăzi mă uitam la cărţile mele obosite care aşteaptă (în zadar) rândul la citit şi mi-am propus să scriu ceva despre asta în memorii. Mi-am reamintit câteva goange de pe vremea copilăriei şi am purces la text. Acum seara ce să vezi, subiectul la zi pe înca 2 bloguri este citeala. Măi să fie...
2. Mi-a plăcut enorm titlul Şi La Vară Cald. Doamne ajută... :)
3. Eu nu fac niciodată însemnări pe cărţi din 2 motive: primo - nu citesc chiar atât de multe cărţi iar secundo - găsesc acest nărav unul nasol. Când eram mai pici mă amuzam teribil când îmi vedeam colegii înaintea unui examen cum subliniau manualele cu carioci saumai ştiu eu ce. În clasele I - VIII ne dădeau manuale unii de la alţii şi pe mine mă enerva teribil că trebuia sa petrec 2 zile cu radiera în mână. Nu îmi plăcea să ştiu diainte rezultatele la probleme la mate sau nu vroiam să ştiu cum a învîţat mai ştiu eu cine un pasaj dintr-o poezie. Deci nu schinguirii cărţilor. :)
Ideea că notiţele ajută pe alţii exclude - după părerea mea, ideea că alţii ar putea avea altă opinie. Ceea ce era subliniat de tine poate că altuia nu i se pare interesant. Ca dovadă, ceea ce omul de dinainte subliniase în cartea din postarea silavaracald, ei nu ii spunea nimic. Poate celui de dinainte i se păruse genial.
RăspundețiȘtergere@Eugen: 1. Nu zic, pentru că există! :D
RăspundețiȘtergere2. Şi mie, ca una care nu se iubeşte cu iarna deloc.
3. Şi tu vii cu sechelele de la şcoală? Tre' să te psihanalizez şi să te tratez =))
Ideea mea despre notiţe este că mi se cam rupe că cel care împrumută cartea de la mine nu mă consideră genială =))
Eu am plătit cartea, el plăteşte citind notiţele mele. :P
Dacă vrea. Că doar nu-l silesc eu să citească.
Ce zici de asta? :D
Ma irita orice fel de "mazgalitura" pe carti :(
RăspundețiȘtergereVreau sa-mi fac propria-mi parere despre carte, fara a fi influentata de insemnarile cuiva.
@PeNe: În cazul cărţilor pe care ai vrea să ţi le împrumut poţi rezolva problema dacă înainte de-a te apuca de citit ştergi notiţele mele.
RăspundețiȘtergereScriu numai cu creionul cu mină moale, 3B, deci se şterge uşor şi-ai scăpat de influenţa mea nefastă =))
Placerea de a citi o carte nu este data numai de continutul in sine, ci si de asezarea in pagina, format si alte dinastea.
RăspundețiȘtergereCartea in sine este o opera de arta, care, desi nu pare, are multa legatura cu esteticul.
A o insemna, e ca si cum ai cumpara un Grigorescu si pe urma te-ai apuca sa ii faci pe margine niste floricele cu creionul fiindca asa ti s-a parut tie ca ar fi mai frumos.
Mai departe gandind, nu se poate pune o a ntiteza intre articolele voastre, al tau si al lui SLVC, pentru ca va delimitati domeniul foarte bine.
SLVC vorbeste de cartile imprumutate de la biblioteca unde este impardonabila greseala, atingand si domeniul cartilor personale.
Tu delimitezi clar ca le insemnezi doar pe cele proprietate personala, deci pe undeva sunteti de acord:)
Insa, din punctul meu de vedere nici cele personale nu sunt de mazgalit, existand oricand posibilitatea introducerii unei hartiute sau a unui semn de carte cu notitele pe el.
Semn de carte sau hartiuta care chiar pot fi lasate acolo, incat viitorul cititor ar putea sa le gaseasca, sa le citeasca daca doreste, iar daca nu asta e.
Exista un principiu in management, se cheama "broken window principle".
Conform acestui principiu, daca lasi o masina, o casa, ne locuita pentru multa vreme, dar o lasi in perfecta stare, nimic nu se intimpla, poti sa o gasesti si peste multa vreme la fel de frumoasa, sigur, putin afectata de trecerea timpului, dar intreaga si buna de folosit.
In schimb, daca ii spargi o singura fereastra si o lasi asa, in mai putin de 2 zile casa respectiva va fi vandalizata, intoarsa cu curu in sus, jefuita si locuita de oameni ai strazii.
Se aplica si la o carte, cand deschisi o carte si o vezi mazgalita pe ici pe colo, vezi pete care rup armoniosul randurilor, parca ti se pare ca nu mai e asa de valoare.
In plus, unu care are porniri sa scrie pe carte, daca imprumutand-o se va abtine, fiindca nu stie care sunt parerile tale si se va gandi sa nu iti strice obiectul, cand va vedea ce de scrisa este cartea respectiva si adnotata, va scrie si el mai departe.
Astfel cartea ta, s-ar putea sa se transforme intr-un chat retro.
Si pot continua la nesfarsit pe marginea subiectului, dar ma abtin ca nu vreaus a sperii la prima mea prezenta pe aci:)
@ O,tu fiu al lui Zeus, bun venit in Arcadia!
RăspundețiȘtergereFii liber a vorbi despre ceea ce cugeţi, dreptul la opinie pe tărâmul acesta îţi este garantat! :D
Uite, dacă până mai ieri nu mi-am pus niciodată problema "ferestrei sparte" atunci când am notat câte ceva pe vreo carte, de azi 'nainte n-o să mai pot ignora chestiunea, viermele mi se va târî lent printre gânduri şi, cine ştie, peste o vreme s-ar putea să revin asupra subiectului şi să anunţ că şi eu consider scrisul pe cărţi un atentat la Grigorescu =))
Deocamdată însă, gândindu-mă că nu-s tocmai o bibliotecă la care să vină poporul să împrumute cărţi, mă gândesc că chatul ăla retro nu e un pericol iminent. :D
Şi nu în ultimul rând, cărţile mele au pe alocuri adnotări, nu romane scrise pe margini, aşa că voi lua exagerarea ta drept o metodă de a-mi demonstra un principiu.
L-am înţeles. Şi-ţi mulţumesc pentru demers, urmaş al Herei, iubitor de cărţi! :D
Deci, se poate! Adică, se poate vorbi civilizat chiar și când este contradicție între păreri. :)
RăspundețiȘtergereRecunosc, imediat ce am publicat postarea, mi-am amintit de o precizare a ta în care afirmai că obișnuiești să adnotezi unele căți. Și nu mi-am zis decât: ”Hait, acum să vedem cum o scoatem la capăt!” Pentru că mi-ești dragă și intru la tine cu plăcerea de a descoperi lucruri noi. Sau, cel puțin, privite din unghiuri de vedere inedite mie.
Mă bucur că a ieșit așa și nu altfel. Prea ușor ne ambalăm și apelăm la dicționarul de invective, stricând prietenii, chiar virtuale. Acesta nu a fost un test, deși ar fi putut să fie.
Să aveți o săptămână minunată! :)
@silavaracald: Draga mea, cum altfel am putea evolua decât păstrându-ne mintea deschisă pentru lucruri noi?
RăspundețiȘtergereIar libertate de opinie este un drept de care ne bucurăm toţi, fără deosebire şi pe care trebuie să ni-l recunoaştem şi să ni-l respectăm cu sfinţenie.
Minunată fie-ţi săptămâna şi ţie! :)
O amica de-a mea face adnotari pe marginea a ceea ce citea, dar nu pe carte, ci pe o agenda. Odata mi-a imprumutat o carte pe care sa o citesc si am gasit tot felul de hartiute prin ea, dar recunosc ca nu m-a ajutat cu nimic, scrisul era imposibil de citit pentru mine... :)
RăspundețiȘtergereBine, penalizeaza-ma si trateaza-ma. :)
@Eugen: Eu scriu atât de lizibil încât cititul notiţelor mele te-ar trata, garantat! =))
RăspundețiȘtergereDupa cum am zis nu scriu pe carti,uneori daca imi place ceva ori transcriu intr-o agenda citatul ori notez titlul cartii,pagina si zona unde as putea regasi ce mi-a placut sau impresionat(asta acu la "batranete")
RăspundețiȘtergereLa vremea adolescentei/tineretii mele le tineam minte (nu neaparat citatul cu virgula si punct ca d-aia n-am dat la medicina:D:D) dar ideea in mare
Sunt un caz de tratat?
Poate
In egoismul meu imi plac cartile virgine,sa citesc si sa-mi fac propriile pareri si sa mi le pastrez
In viata mea n-am fost in stare sa citesc sfarsitul unei carti fara sa o parcurg in totalitate(pana acum)
Zile trecute,in urma unei discutii despre istorie ,in speta istoria Frantei si a templierilor m-am repezit la "regii blestemati(de acolo pornise pricina ) si am incalcat acest principiul al meu
La vremea cand am citit-o n-am reusit sa o termin(de plictiseala si acum nu ma simteam avand puterea nervoasa sa o iau de la capat)asa ca am ales scurtatura........am citit sfarsitul
Probabil ca mi-ar fi prins bine niste adnotari pe prima pagina a primului volum si chiar o concluzie ca sa nu ma ostenesc sa citesc sute de pagini
In conditiile dat,m-am boscorodit in gand ca nu m-am dus la atostiutorul Domn Google si am ales varianta prafuita(a trebuit sa merg la ai mei sa iau la rand bibliotecile sa tremur la gandul ca s-ar putea sa se afle la Snagov si tot asa
Cred ca-s o candidata serioasa la o sedinta de psihologie si asta cat mai curand(pt restaurarea increderii in carti........tot sechele din scoala?)
@Elfa: Bre, văz că suntem pe-aici atâţia cu tot felul de sechele că avem nevoie de un psihoterapeut cu normă întreagă :D
RăspundețiȘtergereÎn privinţa cărţilor, mie-mi plac cărţile cu trecut şi bărbaţii cu viitor =))
Hop si eu! :))
RăspundețiȘtergereCitesc infinit mai putin acum, comparativ cu anii adolescentei si chiar ai tineretii. Deh, s-au inmultit rersponsabilitatile si modalitatile de "pierdere" a timpului.
Cu toate acestea, niciodata nu am facut adnotari in cartile citite, nici in cele din care invatam. Tin minte ca ma oboseau grozav cursurile imprumutate de la biblioteca, subliniate, completate, etc.
Cu toate acestea, asa cum spunea cineva mai sus, as citi cu placere carti adnotate elegant, mi-ar da o noua perspectiva asupra proprietarului.
Arcadia, am si acum agende pline cu citate si pasaje care m-au impresionat candva, iar ceea ce-ai scris tu aici "În privinţa cărţilor, mie-mi plac cărţile cu trecut şi bărbaţii cu viitor.", cred ca te voi adauga la citate celebre. :)))
@Mirela: Ha ha ha! Numai atâta te rog, să nu treci citatul meu lângă vreunul de-al lui Petre Ţuţea sau al altui înţelept, ca să nu mi se ofilească celebritatea de ruşine! =)) =))
RăspundețiȘtergereSingurul lucru pe care mi-l permit sa-l scriu pe o carte pe care tocmai mi-am cumparat-o, e numele meu si data- apoi o trec in registru, ca le tin si evidenta, of course.
RăspundețiȘtergereAh, si-mi mai scriu numele inca o data la pagina 100, pt.ca odata am facut greseala sa imprumut o carte foarte buna "uneia" si cand am vrut sa mi-o recuperez, mi-a zis ca nu-i a mea- tampita rupsese prima pagina unde-mi scrisesem numele-apoi am dat la pagina 100 si i-am bagat-o in ochi!
tot în egoismul meu (ca dovadă că până şi egoismul diferă de la om la om) prefer cărţile nevirgine :D cărţile noi, care încă miros a tipar, mi se par moarte în comparaţie cu cele care au fost deja citite şi au păstrat şi vreun fel de urme pe deasupra. alea parcă au în ele o fărâmă din viaţa cuiva. au un miros propriu (şi aici simţul meu olfactiv o ia razna deja când îşi aminteşte de mirosul anumitor cărţi, sau mai degrabă al anumitor persoane intipărit în anumite cărţi), au personalitate. unele cărţi sunt atât de primitoare, încât acceptă o grămadă de amprente diferite care coexistă armonios, altele nu. am preferat întotdeauna să citesc cărţi de la bibliotecă, tocmai pentru că îmi spuneau şi lucruri despre oamenii care le-au citit... şi numai la gândul că aş citi o carte după un (mare) om, care-a mai făcut şi însemnări pe deasupra, mă emoţionează.
RăspundețiȘtergeresigur că nimănui nu-i plac cărţile/cursurile subliniate în întregime sau manualele cu răspunsurile completate. dar o simplă referinţă, pe care, repet, poţi s-o ignori la fel de uşor ca pe o notă de subsol, îţi poate fi de folos.
şi n-aş compara o carte cu o pictură. toată valoarea unei picturi e în ce se vede, pe când toată valoarea unei cărţi e dincolo de ce se vede, la ea nu ajungi aşa de uşor ca la valoarea unei picturi, prin urmare nu cred că se poate strica în acelaşi mod, prin nişte simple însemnări pe margine. ci eventual ştergând cu lichid corector anumite pasaje şi scriind altceva peste. doar aşa mi se pare că stă în picioare comparaţia. a nu se înţelege că dau idei :D
Ador cartie le vechi,folosite,citite si rascitite,cu sau fara notite pe margini...nu conteaza.Îmi plac cartile,care apartin sau au apartinut cîndva cuiva...cartile care au o poveste :)
RăspundețiȘtergere@Liana: Am păţit şi eu ceva asemănător. Acum, când împrumut o carte, îl pun pe cetăţean să semneze în agenda din bibliotecă, după ce, cu mânuţa lui a scris cartea care o ia, autorul şi data. :D
RăspundețiȘtergere@puideblog: Cum ziceam, fiecare se apleacă asupra unei cărţi cu propriile obişnuinţe şi propriile aşteptări :)
@maya: Cel mai mult îmi plac cărţile însemnate de bunicul :D
Bag de seama ca te intretii numai cu oameni mari: Emeran Mayer, Denis de Rougemont...
RăspundețiȘtergereCat despre adnotarile pe marginea cartilor, aici nu suntem compatibili. N-as putea sa fac asa ceva! E de parca s-ar strica un echilibru...
Apreciez dovada (fotografia).. ultima mi-a creat insomnii =))
@robert: Hm, de fapt nu mă întreţin cu aceşti mari oameni, mă hrănesc doar cu firimiturile de la masa lor :D
RăspundețiȘtergere"Ultima" era o poză de-a mea mai veche, îmi pare rău că ţi-a provocat neplăceri =))
Da, da...
RăspundețiȘtergerePai, n-ai zis tu ca in fata lui Dumnezeu geniul e var primar cu idiotul?!
@robert: De unde rezultă că oricum o dai, tot veri suntem =))
RăspundețiȘtergere