Blog-notes

Dacă acest articol ar fi fost o carte iar comentariul meu, pe blogul lui Eugen, o adnotare pe paginile ei, se cheamă că deja ţin cont de părerea celor care consideră notiţele o impietate adusă cărţilor când folosesc, iată, "blog-notes-ul" pentru observaţii. :D

Prietenul nostru povesteşte despre prietenul lui şi prietena prietenului lui, ambii nemulţumiţi. El pentru că ea nu participă financiar la uniunea consensuală, ea pentru că ar vrea ca el s-o sprijine mai mult.

Nimic nou până aici, eu am aflat de mai bine de două decenii că aşteptările nu-s niciodată direct proporţionale cu realităţile din teren, încă de pe vremea când, visătoare, aşteptam ca Vasile să-mi cânte, îndrăgostit, serenade în miez de noapte iar el îmi citea, neliniştit, Comedia umană ziua-n amiaza mare. Contemporane cu aşteptările mele erau şi-ale lui, care noaptea visa raţe cu portocale iar la lumina zilei servea budinci catastrofale.

Deşi dragostea trece prin stomac, secretul fericirii nu este masa îmbelşugată ci masa negocierilor, cu dicţionarul ♀- ♂ la îndemână. Pentru că chiar dacă locuiesc în aceeaşi ţară, se poate lesne să nu vorbească aceeaşi limbă.

"Io vreau un bărbat care să mă sprijine mai mult", zicea prietena prietenului lui Eugen în poveste.
Ei bine, propoziţia asta trebuie tradusă. Adică femeia trebuie să explice clar, în termeni exacţi, ce aşteptări are. Vrea sprijinită de braţ când pe trotuar e polei? Vrea un grup-suport când e deprimată că s-a îngrăşat? Vrea sprijin material? Vrea glezne pupate şi picioare încălţate? Să se exprime, clar, aşadar: Guban? Louboutin?
Da, e foarte greu să formulezi în termeni precişi şi concişi dorinţele tale bombastico-fantastice, să le dai o faţă mai omenoasă, să cauţi prin hăţişul de bălării care-ţi populează aşteptările şi visările, câteva fraze de bun simţ care să nu-i bulbuce ochii şi să nu-i strepezească auzul iubitului, dar altă cale nu-i. Ori îi spui, ori îţi pui aşteptările-n cui.

Cu egală dreptate şi domnia lui trebuie să-şi prezinte aşteptările. Iar dacă ei i se cere efortul de-a renunţa la broderii, epitete şi aluzii discrete pentru ca el să priceapă limpede mesajul, de la el se aşteaptă o exprimare care să ţintească nu cortexul cerebral cu gândirea lui abstractă, ci sistemul limbic, responsabil cu emoţiile şi memoria.
Ce doreşte el? (În afară de sex, pentru că asta subînţelege ea şi fără cortex). Dacă aşteaptă curăţenie, trebuie să precizeze de care: zilnică, săptămânală, lunară sau anuală? Dacă vrea mâncare trebuie să-i spună cam de care, cam câtă şi cam la ce ore. Dacă vrea şi hainele spălate şi călcate înseamnă că vrea cam de toate şi deci tre să aducă la masa negocierii lista lui cu participaţiuni la uniunea consensuală.

Şi uite-aşa, doi oameni mari şi responsabili, adaugă sau taie de pe listă, de comun acord, aşteptări. Le ajustează, le printează şi le semnează dacă-i aranjează.

Ştiind astfel fiecare ce are de făcut şi de aşteptat, vor constata că fericirea există.
Şi coafura rezistă.