Act like a lady, think like a man

Poarta-te ca o Lady, gândeşte ca un bărbat mă îndeamnă stringent cetăţeanul Steve Harvey.
Am comandat cartea de la o librărie online după câteva minute de ezitare. Întâi pentru că depăşisem bugetul pentru cărţi pe luna respectivă şi-apoi pentru că m-a cam iritat imperativul din titlul. Să-mi fie cu iertare dar cum n-am văzut şi n-am auzit niciodată îndemnuri cu strigături adresate bărbaţilor pentru a gândi ca o femeie, fie şi numai pentru trei minute, mi s-a părut oarecum injust şi discriminatoriu.

Aflând că domnul Harvey îşi câştigă existenţa făcându-i pe conaţionalii lui să râdă (de ei înşişi, unii de alţii, de familiile şi prietenii lor, de dragoste, sex şi relaţii, după cum el însuşi declară), m-am întrebat dacă nu cumva şi cartea aceasta este tot vreo glumă de-a lui.
(Nici acum, după ce-am citit-o, nu m-am lămurit).
Oricum, genul acesta de umor mie îmi provoacă orice, mai puţin râsul. Întâi mă apucă uimirea, pe urmă nervii şi la sfârşit plânsul.
E clar că ori eu sunt defectă, ori cei care leşină de râs la spectacolele astea. Dar cum ei sunt mulţi şi par a se amuza sincer, admit deocamdată ipoteza unu.

Ia să văd, mi-am zis la sosirea cărţii, care sunt schimbările de primă urgenţă pe care trebuie să le fac, la ce trebuie să renunţ şi ce am de adăugat ca să ajung să gândesc ca un bărbat.


Bărbaţii sunt simpli, începe autorul dezvăluirile.
Daaaa? Oameni fiind şi ei, mă gândeam eu aşa, ca o femeie, că-s complecşi. Uite că de fapt bieţii de ei s-au blocat în mijlocul drumului, au rămas de căruţa evoluţiei. Păcat.

Bărbaţii nu iubesc ca femeile. (Dacă eşti bolnavă) El n-o să-ţi mângâie părul, n-o să-ţi pună comprese în timp ce tu-ţi sorbi ceaiul şi nici n-o să te îngrijească până te însănătoşeşti.

Ia te uită! Şi eu, ca o nemintoasă ce sunt, am cerut suc proaspăt de portocale în mijlocul nopţii şi-al iernii, anul trecut când m-a doborât pneumonia aia virală. Acum că ştiu cum gândesc bărbaţii, o să strâng din dinţi şi-o să-mi fac singură sucul sau, de n-oi fi în stare să mă mişc, o să sun la 112. Cum colegul răceşte mai des că are imunitatea atacată de stres, mă gândesc că o maşină de la SMURD o să stea la noi la poartă de-acum, pentru cazul în care o să avem nevoie de-un ceai, de-o compresă.

Cele trei lucruri de care are nevoie un bărbat: sprijin, loialitate şi sex. (Cu amendamentul că se pot înjumătăţi primele două dacă se dublează ultima).
Bărbaţii au nevoie de sex. Ne place la nebunie. Nu există nimic mai grozav în lumea asta, nu ne dorim să facem nimic altceva încontinuu, nu există nimic altceva ca sexul, fără de care să nu putem trăi. Ia-ne casa, ia-ne jobul, ia-ne maşina, dar te rugăm - TE RUGĂM - nu ne lua "prăjiturica".

Chill out, guy! Deocamdată vreau doar maşina, casa e oricum jumi-juma. (Şi eu care mă extenuam ca proasta să fac budincă de tapioca, să calc cămăşile fără dungă pe mâneci, că nu mai e la modă, să fac programare la frizer, să cumpăr pilule de digestie şi plasturi de prim-ajutor, să împerechez ciorapii şi câte alte chestii de care de fapt el nu avea nevoie. Bună cartea asta, dac-o să reuşesc să gândesc ca un bărbat va trebui să ne căutăm pe la matrimoniale o nevastă care să facă toate lucrurile de care mă ocupam eu până acum).

De ce înşeală bărbaţii?
Întrebarea stătea cocoţată în vârful paginii, cu litere de-o şchioapă, bolduite. Am alergat după răspuns mai disperată ca Usain Bolt când fugea după aurul olimpic. Pitit la subsol, după vreo paişpe pagini de argumente, am dibuit în sfârşit răspunsul, scris cu litere mici: pentru că pot.

Tulai, Doamne! Asta da veste bună! Deci n-am a mă mai teme de celulita care mă tot ameninţă că dacă pun gura pe ciocolată trece pragul spre stadiul doi, nici de ridurile dintre sprâncene care-mi dau aerul ăla de contabilă divorţată, nici măcar de sânii mei, mult mai timizi decât ai Pamelei Anderson. De trei ori aleluia! Vina nu e a mea, deci. Şi nici a lui, că doar pututul nu ţine de el ci de vârstă, condiţiile de mediu şi mila Domnului.

S-ar întâlni un bărbat cu o femeie proastă? Bun înţeles că mărimea trebuie să conteze măcar în cazul deşteptăciunii, am anticipat eu, rânjind, răspunsul. L-am căutat, totuşi pe cel oficial:
Pe bărbaţi nu-i deranjează o femeie prostuţă dar care arată bine.

Oameni buni, la fraza asta mi s-a gripat hipotalamusul, mi s-a scorojit hipofiza şi pe cale de consecinţă sistemul limbic mi-e varză!
Va să zică degeaba am citit eu biblioteci întregi de cărţi, degeaba m-am dezvoltat, degeaba am evoluat de arăt ca o boabă de soia modificată genetic, degeaba am scris poezii?
El are alte nevoi, alte gânduri şi alte fantezii?