marți, 15 iunie 2010

O lume nebună, imună, comună

Tocmai am gătat de citit Povestiri de psihoterapie românească - 19 cazuri inedite.
Înainte de asta, am citit Cum supravietuim în propria noastră familie şi
Comunicarea cu oamenii dificili. Dacă merg şi mai în urmă, am citit teza de doctorat a unui prieten psiholog. Despre inserţia valorilor morale în sfera comportamentelor şi a relaţilor interumane.

Mărturisesc că în urma acestui şirag literar cu care mi-am împopoţonat creierii în căutarea drumului către sine şi a dezvoltării personale, sunt complet obnubilată.
S-au dus vremurile când în sfânta mea ignoranţă credeam tot ce mi se spunea, spuneam tot ce credeam, râdeam la drumul mare şi plângeam liber la inaugurări de magazine.
Acum nu-mi mai permit gesturi bruşte, manifestări spontane, nu-mi mai las impulsurile să alerge bezmetice, ca o herghelie de cai prin stepă. După ce virusul psihanalizei mi-a învins în luptă dreaptă ignoranţa, 'geaba mi-am inundat canalul Coledoc cu ceai de Ginseng şi mi-am făcut frecţii la inimă cu sulurile de la Marea Moartă, că nu mai am scăpare.

Pănă să mă lovească filoxera, de fiecare dată când plecam de-acasă mă întorceam din uşă să verific dacă n-a rămas ceva nelalocul lui. Prietenele se minunau cum stau prosoapele mele aliniate în dulap ca soldaţii din Legiunea Străină, cum bluzele stau aliniate ca frunzele dicotiledonatelor în ierbar, cum brânza se cocoloşea, rotundă, în plăcinta mea, ca luna plină printre cumuluşi. Acum nu-mi mai permit astfel de rigori. Pentru că risc să-mi zărească vecina prosoapele sau bluzele aliniate, să-mi invidieze plăcinta, stabilind apoi la o cafea cu manichiurista că-s obsesiv compulsivă, ferească-mă Dumnezeu.

Dacă mi s-a vărsat bidonul cu var lavabil în maşină şi aş avea o justificare legitimă să nu mă hlizesc de complezenţă la bancurile cu Bulă ale vecinului şi să sar, măcar o zi, peste socializarea obligatorie de peste gard, nu-mi pot îngădui. Pentru că aşa cum plimbă el aparent fără noimă trimmerul prin gazon, mintenaş mă suspectează de Sindrom Asperger.

Până şi mamei mi-a fost teamă să-i mărturisesc că am goluri de memorie, că nu-mi amintesc deloc de unele măgării pe care ea susţine că le-am făcut, de teamă să nu piardă apoi nopţile discutând cu tata, perpelindu-se şi întrebându-se dacă nu cumva sufăr de tulburare de identitate disociativă.

Cu vreo câţiva ani în urmă, am omenit un psiholog pribeag. Numai că pizza pentru omenit psihologul s-a rumenit prea tare din vina lui Vasile, care n-a supravegheat-o, cum îi dădusem în grijă. Bun înțeles că i-am strecurat printre dinţi o zicătoare ungurească şi printre gene o cătătură de pe vremea când dacii şi romanii încă se mai tatonau pe la oase, înainte de încuscrire, că doar nu era să-l laud pentru izbândă. Psihologul, vigilent, a ginit cătătura mea strâmbă și-a scanat între doi dumicaţi metastazele căsniciei noastre. Așa că peste vreo trei zile ne-am trezit la ușă cu un cetățean care flutura un mesaj de salvare din partea psihologului. Omenos, se oferea să ne consilieze, să ne trateze, să ne pună-n ghips mariajul schilod.

Psihologia, am mai spus cândva, pare să fi devenit o modă, un must-have al vremurilor, iar dacă psihanaliza după ureche va continua să ia amploare, să se dezvolte precum producţia chinezească de tenişi pe vapoare, în apele internaţionale, vom ajunge în cele din urmă să ne suspectăm unii pe alţii fără noimă şi fără discernământ, să ne manipulăm, să ne tragem pe sfoară, să ne ducem cu preşul în aşa hal încât vom umbla cu ochelari de soare la miezul nopţii, o să ne ungem tenul cu lapte de ciment în loc de lapte demachiant, ca nu cumva vreun pârdalnic de muşchi să mişte-n front chiar în mijlocul negocieriilor cu vecinul de peste drum care, având ureche psiholoagă, va refuza semnarea tratatului de neagresiune, mirosind că vrei să-l duci cu preşul.
Sau cu mătura.

33 de comentarii:

  1. Poza este minunata. Copilul este superb.
    Insa eu am inceput sa ma tem de copiii care-s pusi la munca de mici si care se pricep la orice.
    Ma suspectezi de ceva?

    RăspundețiȘtergere
  2. Ha , ha ...parca mi-ai copiat gandurile! Te felicit pentru jurnal! Bazeaza-te pe un cititor constant, fidel...etc! Salutari!

    RăspundețiȘtergere
  3. Citesc in scrierea ta semnele timpurii ale unei psiho-socio-cognitivo-culinaro-organizatorico-relationalo tulburari, avand in miezul ei nevoia neimplinita de paella. :p
    cu un minim efort din partea-mi se rezolva si asta, fii pe pace :D

    RăspundețiȘtergere
  4. vazut, citit, placut, ras cu lacrimi si recitit. Nu de alta dar trebuia sa trec de condimentele cu care-ti impodobise-si generos, asortat si rafinat debitarea lexicalo-literara de pe pagina asta.
    Sa inteleg ca te deranjeaa invazia chinez-ariilor pe piata psihologiei de marca. Eu cred ca oricum ajungem sa umblam cu ochelari de soare la miezul noptii , cu sau fara tenisi psihologici fabricati pe vapoare. Io zic ca asta are legatura cu calitatea lichidului de pe canalul Coledoc si cu frectiile de la inima. Daca nu-s sulurile de la Marea Moarta si sunt de- alea de hartie igienica reciclata, sigur ajungem sa ne dam cu lapte de ciment.

    RăspundețiȘtergere
  5. @Ano, Ano, cum ma provoci tu pe mine! :D
    Uite, de maine, timp de 10 zile, stau cu Mihnea. I-am trimis pe-ai lui in concediu, deci tine aproape! :*

    @Wind: Multumesc, multumesc! Am nevoie ca de aer de un vant racoros, pe canicula asta! :D


    @Sara: Daca Paella e solutia problemelor cu capul, ne mutam in Spania, definitiv :D

    @Al.M. Da, daca psihologia adevarata nu se scutura de noi, chinezii cu tenisi iliciti, precum cainele de purici, e in mare pericol.
    Eu deja sunt pierduta: daca vad pe unul ca se scarpina suspect la nas in timp ce-mi face devizul pe vreo lucrare , duc mana instinctiv la pistol. =))

    RăspundețiȘtergere
  6. Abia aştept să văd poveştile cu Mihnea... :)

    RăspundețiȘtergere
  7. @Costea: Probabil n-o sa am timp de postari in urmatoarele 10 zile, dar imi cumpar un reportofon sa nu uit vreo poveste si le postez dupa decada magica :)

    RăspundețiȘtergere
  8. Marturisesc ca m-ai impresionat,intr-adevar o furtuna existentiala....sau ceva de genul asta
    Iti sugerez urgent,chiar si "dusa"cu matura Return to inocence,vezi foto

    RăspundețiȘtergere
  9. @glasul de aur: eu ce sa mai zic? m-ai impresionat de tot cu glasuirea ta! :*

    RăspundețiȘtergere
  10. Mereu trebuie sa ai grija, in drumul catre marul cunostintei psihologice, sa nu mananci din para noia. ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. @neuro-nul: Genial sfatulul! O spun cu invidie! :P

    Cum ideea nu mi-a venit mie, eu nu mănânc deci din para noia ci din para mălăiaţă :P

    RăspundețiȘtergere
  12. poate ca solutia este sa lasam inocentii sa curete ograda.

    RăspundețiȘtergere
  13. Ma contrariaza zicerea ta cum ca ignoranta te face sa zici tot ce crezi si simti.
    Da e adevarat ca ea te face sa crezi tot ce auzi, ce ti se zice.

    RăspundețiȘtergere
  14. @K: Eu vorbeam aici doar de ignoranta în materie de psihanaliză. Că, atâta vreme cât n-am ştiut că dacă eşti excesiv de pudic sau lipsit de umor, cineva te poate cataloga frustrat sexual, nu m-am hilizit dacă nu mi-a venit şi am roşit ca macul dacă cineva îşi povestea aventurile sexuale.
    Că atâta vreme cât n-aveam habar că dacă eşti dezinhibat şi mereu pus pe demonstrat că eşti în stare de lucruri mari, vine cineva şi decide că încerci să compensezi nu ştiu ce frustrări. :D

    RăspundețiȘtergere
  15. Si daca toate astea s-ar vedea clar ca lumina zilei care e pb? Da sunt lucrui de care as rosi dar nu le-as nega odata date pe fata de comportament sau altele.

    RăspundețiȘtergere
  16. @K: Chiar asa, care e problema? =))

    RăspundețiȘtergere
  17. Parca ziceai ca, citez: "Personal, m-am săturat de nemulţumiri, de scâncete, de oftaturi, de suspine, de feţe lungi, de revolte, de lacrimi, de drame, de ameninţări, de lamentări iar şi iar repetate. Chiar dacă-s justificate."
    Te-a tinut doar cinci zile!
    Pesemne ca n-ai avut parte nici de capsuna, nici de luna si nici de gura de oxigen de care vorbeai. Si in loc de astea ai dat peste filoxera si "virusi psihoanalitici".

    Cat despre "psihanaliza dupa ureche", intotdeauna vei gasi sfatuitori si impaciuitori, dornici sa iti sara in ajutor cu un sfat. Ei exista si traiesc printre noi!

    Si ca sa nu ma detasez de pluton si sa nu ma evidentiez din multime, un sfat: pune rel="nofollow" pe link-urile alea. Numai in cazul in care cumva nu ai un interes deosebit pentru acele site-uri...

    Si zici ca urmeaza 10 zile nonarcadiene? :D

    RăspundețiȘtergere
  18. @Robert: Ntz, ntz, ntz! Cum îmi cauţi tu nod în papură, bre! Am avut parte doar de căpşună şi vorba ta bună. He he he!

    Nu-s neam cu Mama Omida, nu ştiu cum vor fi următoarele 10 zile, dar după această primă zi, cu un Mihnea super cuminte, se pare că programul n-o să-mi fie total dat peste cap. :D

    RăspundețiȘtergere
  19. Coroborand pozitia in care copilul mentine matura (cu o singura mana)cu impresia ta de super cuminte, ajung la concluzia ca, momentan, Mihnea isi compune strategia pe termen lung :D. Si n-a trecut nici macar un an de cand ti-a fost "incredintat" prima oara...

    RăspundețiȘtergere
  20. @Stefana: Adevărul e că la 4 luni, când am mai stat cu el, era muuuult mai uşor :D
    Acum mişună cu o viteză prin toată casa de zici că-i motorizat. Vară-mea o să-mi plătească biletul la "băi" când se întoarce =))

    RăspundețiȘtergere
  21. Eu cred ca ar trebui sa-i fii recunoscatoare lui Mihnea pentru sportul gratuit facut ; cum sa mai indraznesti sa mai ceri si bilet sponsorizat la bai? Apropo de Mihnea, cred ca ai parte de o cura - tot gratis - de dezintoxicare psihologico-psihanalistico-psi... Cred ca asa te vei trezi din obnubilarea pe care o pomeneai. Nu vad minune mai mare decat sa urmaresti comportamentul unui copil si sa te tot intrebi - de unde oare naturaletea cu care face lucrurile? Nimeni nu i-a spus sa isi puna zambetul la bataie ca sa te cucereasca, nici faptul ca in teritoriul arcadian toata lumea pune lucrurile la punct, iar invatarea se incepe din frageda pruncie;).

    RăspundețiȘtergere
  22. Un copil în preajmă te schimbă radical, pot depune mărturie! De gheaţă să fii şi tot te topeşti :D

    În privinţa învăţării, exersăm două tehnici de intervenţie comportamentală: recompensa după folosirea oliţei şi extincţia ţipetelor când vrea obiecte periculoase.

    Când voi avea nepoţii proprii o să fiu deja supracalificată =))

    RăspundețiȘtergere
  23. Nici la marii scriitori ochiul meu nu a 'gemut' de atata placere ca la postarea asta! Satisfaci burta ochiului mintii!:)

    RăspundețiȘtergere
  24. @Anima: Tare chestia asta cu burta ochiului minţii! =))

    RăspundețiȘtergere
  25. Cartile tale nu prea merg cu ale mele: Martorul de Juan Jose Saer, Porecla de Jhumpa Lahiri si Galaad de Marilynne Robinson-cu mentiunea ca ultima m-a facut sa plang dupa timpul pierdut...sunt la fel ca Mihnea in lumea ta, Arcadia,un mic copil...da'atat de mult imi place sa te citesc, incat imi vine sa smulg dopul de la sticla de vodka si sa trag un gat sanatos, dupa. Ave!

    RăspundețiȘtergere
  26. @Liana10: Draga mea, lasă cărţile pe noptieră şi vino să golim împreună sticla aia, că şi eu am nevoie de-un gât sănatos =))

    RăspundețiȘtergere
  27. No' bine, vezi ca vin, deschide-mi poarta!N-ajung la sonerie, ca am bratele pline de tomuri cu arome de romuri :-))

    RăspundețiȘtergere
  28. Poarta e deschisă
    Lampa e aprinsă... :D

    RăspundețiȘtergere
  29. Am intrat sa postez ceva la mine pe blog si m-am ratacit la tine pe blog. Esti fantastica! sper sa vina ziua in care, am timp, sa citesc tot ce ai scris.

    Ce a crescut Mihnea!

    RăspundețiȘtergere
  30. Dragă Ella, blogul meu nu face parte din literatura obligatorie, fii pe pace! =))

    Cât despre Mihnea, creşte şi e tot mai drăgălaş, sunt leşinată după el. Pupici bebeluşilor tăi :*

    RăspundețiȘtergere
  31. Poza este tare, iar copilul este o munune,iti umple viata de bucurie si buna dispozitie.

    RăspundețiȘtergere
  32. Georgiana, iti multumim pentru cuvantul "minune" :D si-ti dorim bucurie si buna dispozitie :*

    RăspundețiȘtergere