miercuri, 30 iunie 2010

Câine şi circ

În urmă cu ceva ani, pe vremea când nu aveam gard, animalele circulau liber în jurul casei şi prin livezile limitrofe.
Şoarecii sprintau prin bălării, după care, când dădea frigul toamnei, se mutau prin bucătarii isterizând bărbaţi, femei şi copii. Cârtiţele se târau ce se târau prin galerii dar, la o adică, dacă li se făcea de briză, lopătau optimiste spre scoarţa terestră şi stăteau tolănite la lună în vârful muşuroaielor. Melcii se hrăneau pe alese şi pe îndelete cu orice le poftea inima şi regimul alimentar. Coţofenele, temperamentale şi extrovertite, răcneau nestingherite cât le ţinea penajul, furând orice le făcea cu ochiul. Câinii vagabonzi dădeau târcoale casei după lăsarea întunericului şi lăsarea vreunui os.

Aşa a-nceput circul. Cu un câine şi-o pâine. Pâinea era uscată de soare, câinele de foame. Un om câinos l-a fugărit. Dar cum era lihnit, câinele a revenit. Iar eu l-am omenit,
ca să zic aşa. L-am omenit şi azi, şi mâine, şi m-am ales c-un câine. Că n-a mai vrut să plece. Nici măcar în week-end. Stătea şi păzea.
Nu prea ştia el obieceiurile casei, adică cine trebuia lătrat, cine scuturat şi cine ignorat, aşa că m-am trezit într-o bună zi în urletele disperate ale poştăriţei. Câinele a apucat-o de geanta cu scrisori şi-a scuturat-o zdravăn, amestecându-i veştile bune cu cele rele, telegramele cu integramele, facturile de apă cu cele de gaz şi Libertatea cu Adevărul.
Nu-l cunoşteam nici eu foarte bine pe câine, abia ne împrieteniserăm, dar mi-am amintit de un film cu Chuck Noris, ceea ce mi-a dat curaj s-o slavez pe poştăriţă, cu corespondenţă cu tot, din gura animalului.

Soarta îmi era pecetluită, mi-aş fi dat şi singură seama, dar mi-a spus-o şi oficianta poştală, apăsat. Ameninţările ei m-au umplut brusc de respect şi de responsabilitate, aşa că am sărit în maşină şi-am gonit spre primul cabinet veterinar. Apoi spre al doilea. Apoi spre al treilea unde, în sfârşit, un medic a fost dispus să vină la domiciliul câinelui să-l boteze şi să-l vaccineze. Vaccinul s-a numit Nobivac, câinele s-a numit Carol iar rezolvarea problemei s-a numit padoc. De unde Carol nu mai pleca în haiducie decât seara tarziu, când poştaşii dormeau duşi.

După o vreme m-am trezit că vine Carol acasă cu o amărâtă de căţea şchioapă, slabă şi fără jumate de ureche. Încă nu eram pregătită să devin soacră mare dar ştiam că nu te poţi pune de-a curmezişul în faţa iubirii aşa că am început s-o hrănesc. Şi până la urmă, aşa hâdă, s-o îndrăgesc. Până au prins de veste vecinii. Care mi-au făcut un perdaf de zile mari că pripăşesc în curtea comună animale râioase şi dubioase. Cum vecinul e fost colonel de poliţie, mă şi vedeam în cătuşe, cu Kalashnikovul la tâmplă, jurând că voi emigra cu tot cu câini şi voi cere azil politic la Brigitte Bardot pe moşie. Am cerut doar un răgaz mic, în care am chemat iar veterinarul cu injecţia şi botezul. Pripăşita s-a numit Sara. Şi-a fost cuminte toată vara.

Spre toamnă, vecinii au plecat din ţară pentru trei luni şi m-au rugat să vad şi de casa lor, să n-o las pradă hoţilor. Le-am spus că am soluţia perfectă pentru ei: Sara. Au fost de acord, deşi ei visau la un câine adevărat, poliţist, cu pedigree şi canini beton. Le-am predat-o cu acte în regulă, vaccinată şi îngrăşată.

Pacea şi liniştea domneşte între noi până când căţeaua o face de oaie.
Atunci sunt chemată la şedinţă cu părinţii. Trebuie să iau act şi măsuri: Sara latră fără rost în plină noapte. Sara sapă gropi sub temelia casei. Sara demolează cuşca. Sara refuză femurul de porc, mâncând doar dacă e hrănită din palmă, boabă cu boabă, cu Pedigree - bombonele gumate.

În seara asta am avut iar şedinţă. De trei zile în vecini au înflorit gladiolele bleu. Sara nu mai face caca decat între ele. De mâine caut pictor dispus să vină la domiciliul clientei.

Canis et circenses.



26 de comentarii:

  1. Bun articolul :). ESTI GENIALĂ! Să ştie toţi asta.
    Succes la găsirea pictorului.

    RăspundețiȘtergere
  2. Vai ce vecini ingrati! ...Nu-mi vine sa cred. Ar trebui sa-i reclami la protectia animalelor.

    RăspundețiȘtergere
  3. @Costea: Dacă trăia Tonitza, direct la domnia sa mă duceam! Clienta e foaaarte pretenţioasă.... =))


    @AnDRAW: Carol n-are decât un cusur, că-i place haiducia şi când scapă nu mai vine decât când îl învinge foamea. Sara însă, e tot mai grasă şi mai pretenţioasă. Singurul for unde pot face o reclamaţie în condiţiile astea e Curtea Regală franceză =))

    RăspundețiȘtergere
  4. multumesc pentru lectura ce mi-o oferi dimineata la cafea...imi place cum scrii...

    RăspundețiȘtergere
  5. @Gabriela Pana: Si eu iti multumesc pentru particica de suflet pe care o imparti cu mine. Pozele tale sunt absolut minunate! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Deci asa cu Sara... Ma simt totusi neindreptatita de omiterea, grava as spune io, a originii numelui cainelui. :D De te vei hotari totusi sa-mi faci dreptate sa precizezi ca la partea cu grasa si pretentioasa numa' cainele Sara se preteaza iar la partea legata de Curtea regala franceza faceai de fapt referire la mine si n-avea a face cu nicio reclamatie ;))

    RăspundețiȘtergere
  7. @Sara: Jolie, nu te agita! Sângele-ţi albastru e vizibil prin pielea-ţi fină de regină! :D

    @Incertitudini: Am să consider că nu e vorba de capul meu! =))
    Mulţumesc! :*

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa asa, acum e bine ;)) Da las' ca spun io ca pe Sara o cheama asa din cauza ca la un moment eram slabe slabe amandoua si vasile cu vadim (si cu tine, stiu io) au ras de mine si au zis ca nume mai potrivit decat al meu pentru caine nu se poate :D

    RăspundețiȘtergere
  9. @Sara: Totul e bine când se termină cu bine: v-aţi îngrăşat amândouă! =))

    RăspundețiȘtergere
  10. Cam indecent articolul.
    Poza, in schimb, foarte bine scrisa.
    ;)

    RăspundețiȘtergere
  11. Neuronule, iar ţi s-au încurcat sinapsele! =))

    RăspundețiȘtergere
  12. Eu ma asteptam sa scrii Scrisoarea a VI-a, dar nici Eminescu nu a scris atatea :)

    Eu inca stau in "cutiile de chibrituri comuniste", dar in apropiere sunt cateva case si o biserica. Si de cate ori bat clopotele la biserica, de atatea ori, unul dintre caini latra.. dar e mai mult in schelalait. Dar asta macar are un motiv. Poate si luna e un motiv =))

    Ma gandesc ca circul o sa fie complet cand o sa fii "bunica". Pentru ca latratul Sarei poate fi si un semnal: "Hai, Carol! Ca s-au culcat stapanii!"
    Si sa vezi atunci sedinte =))

    RăspundețiȘtergere
  13. @Robert: Dragul meu, de geniu, slavă Domnului, nu m-am suspectat niciodată, deci nu mă iau la trântă cu Eminescu =))

    În ce priveşte previziunile tale complete, o sa fiu bunică doar dacă Sara ve refuza contraceptivele pe care i le administrează vecina cu straşnică regularitate. Se teme îngrozitor că progeniturile ar putea moşteni indolenţa şi pretenţiile mamei şi haiducia tatălui. Atunci să te ţii circ, într-adevăr! =))

    RăspundețiȘtergere
  14. habar n-ai, ca ai facut o binefacere azi.
    ai omenit cu o portie de endorfine o biata muritoare lovita de gripa in plina canicula. tocmai imi numaram oasele si muschii si tot ce ma durea pe langa ele cand ma lovi in cap ideea sa ma uit pe blog. Fu pe cinste portia de ras. Daca Eminescu era genial asa ca tine traia mai mult, e clar ca sunteti de calibre diferite. ;)

    RăspundețiȘtergere
  15. @Al.M: Sănătate maximă! Cică geniile răcesc vara :D
    (Eminescu e supărat pe tine, să ştii! :P )

    RăspundețiȘtergere
  16. Mi-a placut cum incepe istoria ta : pe vremea cand nu aveai gard... Si ce povestire ai mai putea scrie despre realizarea gardului (sau poate ai scris deja mai demult si eu n-am apucat sa citesc).

    RăspundețiȘtergere
  17. @Stefana: N-am spus povestea gardului, poate o s-o spun candva :D

    @Incertitudini: Stiam, draga mea, esti prea draguta si prea delicata pentru o aluzie atat de transparenta :*

    RăspundețiȘtergere
  18. Ai putea deschide o serie originala de povesti "O mie si una de zile" si ne-ai tine ca o Seherezada moderna cu sufletul la gura :D. Abia astept...

    RăspundețiȘtergere
  19. Dragă Ştefana, n-am faţă de Seherezadă, aduc mai bine cu Mama Omida. :D
    Iar dacă chiar vrei să comanzi o serie, ea se va numi "O mie şi unu' de euro" =)) =))

    RăspundețiȘtergere
  20. Sara mi-a facut seara fericita. Si eu care adoram gladiolele bleu...:>

    RăspundețiȘtergere
  21. @Anima: Numai seri fericite sa ai! Cat despre gladiole, poate salvam macar una, pentru tine :)

    RăspundețiȘtergere
  22. Multumesc. Apreciez efortul. :>

    RăspundețiȘtergere
  23. Despre vecini şi subsemnatul câine, am să-l rog pe prietenul meu, Zamfir, să povestească o dată. Chiar dacă face eforturi să uite mizeriile clamate ca "omenie"!

    RăspundețiȘtergere
  24. @Ulise: Sa-l rogi pe prietenul tau Zamfir sa povesteasca! :)

    RăspundețiȘtergere