Aurora

E bună. Iubită mai ales de bărbaţi. Eu ştiu însă şi femei care o iubesc la fel de mult, dar se sfiesc s-o recunoască deschis. Vecinul meu o caută doar dacă nu e Stella aproape.
O mângâie pe gât, desenează pe trupul ei transpirat poteci care-l poartă spre locuri ştiute doar de palmele lui calde şi mari. Dacă n-ai şti de pasiunea lui statornică pentru Stella ai crede că amână clipa când va simţi răcoarea ei înfiorându-i trupul. De fapt el visează la Stella lui inegalabilă, unică, perfectă...

Aurora a fost la început blondă. O ştiau toţi. A vrut şi ea o schimbare şi-acum este brună. Schimbarea ei a împărţit bărbaţii în două. Unii au rămas statornici blondei, alţii se bucură de schimbare, lingându-şi fericiţi buzele uscate de arşiţă. Sunt şi unii la care nu le-a plăcut nici atunci, nici acum. Formele, gustul, mirosul ei nu-i ispiteşte, nu le stârneşte niciun fel de dorinţă, de poftă.

Aurorei nu-i pasă, priveşte semeaţă peste mulţime. O iubesc destui, nu are de ce-şi face griji.
Astă seară am privit-o scăldată de ultimele raze de soare. Părea frumoasă în culorile calde ale apusului şi mândră de numele pe care-l poartă: Fabrica de bere "Aurora".