Nu ştiu care este explicaţia faptului că la această aniversare fără nicio semnificaţie sau rotunjume deosebită am primit felicitări, flori şi cadouri atât de multe, de frumoase şi de utile încât mă aştept, conform legii compensaţiei, să se abată asupră-mi vreun taifun care să-mi smotocească iremediabil freza, vreo grindină care să-mi spargă incisivii, ori să mă lovească vreun apetit cumplit care să mă propulseze de la 55 la 95 de kile.
Mi-am amintit cu ocazia asta de unele cadouri primite de-a lungul timpului, care m-au lăsat fără grai. Unele de utile, altele de futile. Unele de frumoase, altele de greţoase. Câteva inestimabile şi câteva execrabile.
Pe lista cadourilor paranormale, la loc de frunte, stă o vază de cristal roşu, care după o lună de la dăruire mi-a fost cerută înapoi. O primisem cadou de la colegii de muncă, împreună cu tradiţionalul buchet din cinci garoafe roşii, un fir de Asparagus şi unul de Gypsophila, învelite în celofan şi legate cu fundiţă roz.
Istorioara ar putea fi amuzantă dacă n-ar fi traumatizantă, pentru că fata care s-a ocupat de achiziţionarea cadoului a vrut să facă o afacere: cu banii adunaţi de la toţi colegii pentru cadoul meu şi-a cumpărat nişte pantofi Guban şi a şterpelit de pe masa conjugală vaza, ca să împace şi varza.
La o lună după ilustra mea aniversare am văzut-o cu un ochi căpriu şi unul verde iar la ancheta socială am aflat că arendaşul ei a simţit lipsa vazei când s-a întors din satul natal cu-n buchet de stânjenei de la mumă-sa.
După primul dos de palmă fata a făcut mărturisirea, iar după al doilea promisiunea că înapoiază tezaurul familiei. Mi-a propus ca-n schimbul vazei să primesc pantofii ei marimea 38 încălţaţi doar de două ori, asigurându-mă că cele două numere diferenţă se pot regla cu un smoc de vată înghesuit în bombeu.
Pe lista de cadouri inestimabile, primul loc e ocupat de desenul pe care l-am primit de la pruncul meu, în 1996. Este, dacă vreţi, un cadou profetic, pentru că toate cele dăruite de el atunci le-am primit în anii următori, exact în ordinea arătată de acele de ceasornic: inima mi s-a bombat instantaneu când mi-a arătat desenul, apoi mi-am schimbat maşina, pe urmă m-am mutat la casă, acum doi ani mi-am făcut rochia mov electric, iar anul trecut mi-am cumpărat fusta în dungi.
Ţineţi aproape, în curând vă invit la mine la castel. :))
Singura explicatie plauzibila este ca sunt reincarnarea lui Arthur Ford ( http://amira-paranormal.blogspot.com/2009/03/mediumi-celebri-arthur-ford.html)!
RăspundețiȘtergereSingurul meu regret este ca nu mi-ai aratat aceasta viziune mai devreme, ca sa-mi pot urma adevaratul destin.
Ori poate chiar destinul m-a facut student la constructii pentru a-ti darui ultimul element al viziunii, castelul...
Dragul mamii, să citesc rândurile tale sau printre ele?
RăspundețiȘtergereAdică pui de-un castel pentru mumă-ta sau ai gătat deja banii pe luna asta? =))
Detaliile tehnice le stabiliti voi, io am un destin de implinit. Stiti voi ce inseamna numele meu, asa ca unde mai bine ii sta unei posesoare de sange albastru decat intr-un castel? Si uite cum ziua ta lumineaza si pe cele ce vor veni ale mele :p
RăspundețiȘtergereAmandoua interpretarile sunt corecte..
RăspundețiȘtergereAdica,pun de un castel pentru tine, dar contra-cost.. Ce fel de inginer as fi daca as lucra pro-bono? Doar nu am facut degeaba cursuri de economie si marketing.. :P
@Sara: Prea bine, prinţeso! Numai că la castel e multă treabă şi la cât eşti de mică mi-e că te albăstreşti de tot! =))
RăspundețiȘtergere@dadi: Eu, însă, degeaba am făcut cursul "Mama şi copilul" că n-am învăţat cum să te imbrobodesc să-mi faci castel gratis! :D
Cursurile de economie si marketing sigur ti-au spus ce important e sa ai un jurist langa tine. Asa ca io ma inham la pro bono pentru tine in semn de apreciere a reciprocitatii ce-mi oferi :D
RăspundețiȘtergerePai cum sa-ti faca pruncul din dotare castel gratis cand tu ii dai de zor cu treaba la castel? Tu acolo tre sa huzuresti si sa dai cel mult prafu jos de pe minunatele flori! Io ma angajez sa ma ocup de partea literara si sa sar la nevoie cu oda necesara tinerii mele acolo fara de bani :->
RăspundețiȘtergereDin experienta - trebuie sa crezi in ceea ce visezi, fara sa incerci musai sa realizezi visul. Si nu stiu cum... dar visele ti se "intampla" sa se implineasca atat de frumos si de nesperat. Eu sunt convinsa ca voi veni in curand sa vizitez un castel fizic. Ca pe cel spiritual ma implinesc de fiecare data cand il vizitez. De fapt, sunt atat de multe bogatii inauntru, e atat de mare- incat nu am apucat si nu cred ca voi avea ocazia sa ma plictisesc vreodata in castelul tau. De fapt, cand ne vom plictisi in imperiul arcadian, e rost de Apocalipsa.
RăspundețiȘtergereDeci chiar ai facut cursul ala degeaba! N-ai invatat ca mai trebuie sa ma si bati ca sa te poti impune in fata mea ( trenul asta e pierdut definitiv :D) si nici sa ma manipulezi emotional nu reusesti, asa ca nu obtii castel gratuit!
RăspundețiȘtergere@dadi: cursurile de marketing si economie sigur ti-au spus despre importanta unui jurist in imediata ta apropiere. asa ca io ma inham pro bono pentru tine ca semn de apreciere a reciprocitatii ce-mi oferi :D
RăspundețiȘtergere@Sara: Singura treabă literară la castel va fi de şters praful pe diploma mea de la decernarea Pulzerului, sper că ştii! =))
RăspundețiȘtergere@oneway: Nu-ţi pot răpi visul, dar te îndemn să nu-ţi pui speranţe prea mari în viitorul meu castel, ca Sara, c-o să te albăstreşti şi tu! :D
@dadi: Băiete, te joci cu focul! N-am vrut să te bat niciodată, "dar eu mă pot şi răzgândi"!
RăspundețiȘtergere(replica asta am citit-o pe un blog, e bună, m-a scos din încurcătură :P )
a propos de cadouri "paranormale" : am primit si eu in urma cu ceva vreme o pereche de blugi mai smecheri de la sora mea , care la vremea respectiva avea cateva kg mai mult decat mine; zilele trecute m-a sunat si a adus vorba asa, mai pe departe , de blugii cu pricina; nu mi-a fost greu sa deduc ca de fapt tanjea dupa ei, fiindca intre timp reusise sa scape de cele cateva kg. care faceau diferenta intre noi; bineinteles ca eu, generoasa din fire, i-am fagaduit solemn ca-i va avea duminica urmatoare, fiindca tot n-apucasem sa-i dau cadoul de ziua ei...
RăspundețiȘtergere@mire: Despre care soră vorbeşti? :-/
RăspundețiȘtergere:-X
RăspundețiȘtergere;-)
@mire: Mi se pare normal ca sora aia a ta sa fie chibzuita. Cine stie, poate vrea si ea sa o puna de un castel...:)
RăspundețiȘtergereLa mulţi ani! Scuze de întârziere...
RăspundețiȘtergere@Costea: Îţi mulţumesc frumos! Şi te servesc cu o felie din tortul meu preferat. Sper că-ţi place tortul de ciocolată :)
RăspundețiȘtergerehttp://cara.sunphoto.ro/culinary/VHJRNUTIXKGDLFKHNKY
In primul rand, La multi ani!
RăspundețiȘtergereIn cel de-al doilea, ca tot mai provocat, tre' sa iti zic ca tocmai ma pregateam sa iti realizez profilul - psihologic, bineinteles! Pentru ca imi zic eu in sinea mea, sa cunosti oamenii e mare lucru - si ma gandeam ca "subiectul" merita toata atentia!
Dar vazand ultima ta postare, totul s-a lamurit de la sine si nu se mai simte nevoia de precizari suplimentare. Cu alte cuvinte ai dat totul in vileag! :D
Si in al treilea rand: am sa schimb link-ul tau de pe blog-ul meu, cu banner-ul ala .. ca tare imi place. Cu toate ca habar nu am ce inseamna ...
@Robert: În primul rând îţi mulţumesc de urare.
RăspundețiȘtergereÎn cel de-al doilea, regret îngrozitor că n-o să-mi mai faci portretul psihologic, ar fi fost cu totul inedit să ştiu cum arăt pe dinăuntru, văzută din afară. :D
Şi în al treilea rând, explicitarea bannerului meu.
El nu trebuie înţeles ca o suprapunere de imagini după un algoritm rigid, într-o succesiune fixă. Imaginile sunt marcate în traseul cognitiv, dar antrenează simultan pe privitor, observaţia nefiind străină de ipoteză (obserivi ceea ce crezi că este relevant). Abstractizarea nu e sigură, ci se cere interpretată. Critica este garanţia că diversele certitudini intermediare determinate de studierea aprofundată a bannerului vor deveni ipoteze de lucru în sisteme mai ample, iar rezultatul cercetarii nu va fi osificat în sistem, cercetarea rămânând o activitate vie.
=)) =)) =))
In primul rand LA MULTI ANI!!! cu mare intarziere.
RăspundețiȘtergereIn al doilea ( tot rand), poate ca mi-ar fi fost greu sa inteleg chestia cu vaza, daca , odata, dupa ziua mea, o colega nu m-ar fi intrebat de ce nu ma dau cu parfumul ala frantuzesc, care a costat....
O alta, care se ocupa totdeauna de bani si de cumparaturi, de altfel, foarte instarita, imi oferise- din partea cancelariei- un obiect din casa ei ticsita.
@Incertitudini: Îţi mulţumesc frumos de urare.
RăspundețiȘtergereÎn ce priveşte cadourile, eu am nişte criterii proprii de apreciere. Le preţuiesc pe cele care spun ceva, pe cele care chiar dacă au costat 1 leu, au o semnificaţie, sunt personalizate.
Când primesc parfumul de 500 ron pe care l-a primit dăruitoarea de la soacră-sa dar nu i-a plăcut, nici eu n-o să mă parfumez în veci cu el :P